În luna mai 2012 CtEDO a făcut publice următoarele decizii contra Moldovei:
Popa
și alții c. Moldovei
(cererea nr. 8968/06 și alte 4 cereri, lista cu
numărul cererilor în anexă),
Soiuz
Agros-Intex S.R.L. c. Moldovei
(cererea nr. 46269/08 și alte 2 cereri,
lista cu numărul cererilor în anexă), Stratan
c. Moldovei
(cererea nr. 23979/04 și alte 3 cereri, lista cu numărul
cererilor în anexă), Cusnir (cererea nr. 52157/10) și Caraceț (cererea nr. 16031/10)

***

În cauza Popa
și alții c. Moldovei
, numele tuturor reclamanților sunt indicate în anexă.

Reclamanții s-au
plâns de încălcarea drepturilor lor garantate de Convenție și Protocoalele sale,
ca urmare a omisiunii autorităților naționale de a executa într-un termen
rezonabil deciziile pronunțate în favoarea lor, și a omisiunii instanțelor
judecătorești naționale de a se pronunța într-un termen rezonabil asupra
litigiilor civile.

La 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87
privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului
la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în
termen rezonabil a hotărârii judecătorești. Potrivit articolului 7 al acestei
legi, persoanele care au depus cerere la Curtea în legătură cu o pretinsă
încălcare a drepturilor lor stabilite de prezenta lege și care sunt pendinte,
pot adresa în instanță de judecată, în termen de 6 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, cereri de chemare în judecată. Legea a intrat în
vigoare la 1 iulie 2011.

Prin scrisori
expediate la date diferite, Curtea a informat reclamanții că, în conformitate
cu Lege nr. 87, ei trebuie să depună în instanțele de judecată naționale
acțiuni împotriva statului.

Prin scrisorile expediate la date diferite, reclamanții au informat Curtea
că ei au depus acțiuni împotriva statului la instanțele judecătorești naționale,
în conformitate cu prevederile Legii nr. 87. Cu toate acestea, unii reclamanți au
pus la îndoială eficacitatea noii căi de recurs.

Curtea a reamintit că s-a pronunțat anterior asupra noului remediu introdus
de Legea nr. 87 și că a statuat că acesta nu este inefectiv (a se vedea Balan
c. Moldova (dec.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012; Manascurta c. Moldova (dec.),
nr. 31856/07, 14 februarie 2012).

Curtea a observat că în prezenta cauză procesele judiciare inițiate de
reclamanți în virtutea Legii nr. 87 sunt pendinte în instanțele judecătorești
naționale. Având în vedere cele constate în cauzele Balan și Manascurta citate
mai sus, Curtea a notat că reclamanții au obligația să aștepte epuizarea
acestei noi căi de recurs intern accesibile în dreptul național.

S-a concluzionat că plângerile reclamaților generate de neexecutarea
într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătorești definitive sunt premature
și trebuie respinse pentru neepuizarea căilor de recurs interne, în
conformitate cu articolul 35 § 1 și § 4 al Convenției.

În ceea ce privește pretențiile suplimentare formulate
în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției în cauzele
nr.
8968/06 și 26627/06, Curtea observă
că acestea sunt strâns legate de pretențiile formulate în
privința neexecutării deciziilor definitive și că reclamanții trebuie să le aducă în atenția instanțelor naționale în cadrul
unor proceduri inițiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 87. Prin
urmare, această parte din cerere este de asemenea prematură și urmează a fi
respinsă
ca urmare a neepuizării
căilor interne de recurs, în conformitate cu articolul 35 § 1 și
4 al Convenției.

În final Curtea a decis să declare cererile inadmisibile.

***

În cauza Soiuz
Agros-Intex S.R.L. c. Moldovei
, numele tuturor reclamanților sunt
indicate în anexă.

Invocând diverse
articole ale Convenției, reclamanții s-au plâns de durata excesivă a
procedurilor civile și de neexecutarea deciziilor judecătorești definitive.

La 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87
privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului
la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în
termen rezonabil a hotărârii judecătorești. Potrivit articolului 7 al acestei
legi, persoanele care au depus cerere la Curtea în legătură cu o pretinsă
încălcare a drepturilor lor stabilite de prezenta lege și care sunt pendinte,
pot adresa în instanță de judecată, în termen de 6 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, cereri de chemare în judecată. Legea a intrat în
vigoare la 1 iulie 2011.

Prin scrisori
expediate la date diferite, Curtea a informat reclamanții că, în conformitate
cu Lege nr. 87, ei trebuie să depună în instanțele de judecată naționale
acțiuni împotriva statului.

Curtea a constatat că reclamanții nu au răspuns la scrisorile din 29
septembrie 2011. Având în vedere conținutul acestor scrisori, ea a ajuns la
concluzia că
reclamanții nu
intenționează să mențină cererile lor în sensul articolului 37 § 1 a) al Convenției
(a se vedea Șișcanu c. Moldova (dec.),
nr. 17988/09,
14 februarie 2012).

Prin urmare, în
conformitate cu articolul 37 § 1 in fine al Convenției și în lipsa
oricăror circumstanțe speciale care ar aduce atingere respectării drepturilor
omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale, Curtea nu a constatat vreun motiv care ar justifica
continuarea examinării cererilor.

În final Curtea a decis să scoată cererile de pe rol.

***

În cauza Stratan
c. Moldovei
, numele tuturor reclamanților sunt indicate în anexă.

În cauzele nr. 23979/04, 36167/08 și 48725/08, procedurile civile în care
reclamanții erau părți au durat aproximativ între patru ani și jumătate și șase
ani și nouă luni. În cauza nr. 48738/08, urmărirea penală pornită împotriva
reclamantului a durat aproximativ nouă ani.

La 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87 privind
repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la
judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești. Potrivit articolului 7 al acestei Legi, persoanele
care au depus cerere la Curtea în legătură cu o pretinsă încălcare a
drepturilor lor stabilite de prezenta lege și în a cărei privință Curtea nu a
decis asupra admisibilității și fondului cauzei pot adresa în instanță de
judecată, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cerere
de chemare în judecată.

Prin scrisorile expediate la date diferite, reclamanții au informat Curtea
că ei pun la îndoială eficacitatea noii căi de recurs și nu au intenția de a o
epuiza.

Curtea a reamintit că ea s-a pronunțat deja în privința noii căi de recurs
introduse prin Legea nr. 87 și a decis că aceasta nu era inefectivă (a se vedea
Balan c. Moldova (dec.), nr. 44746/08,
24 ianuarie 2012; Manascurta
c. Moldova
(dec.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012).

Având în vedere constatările din cauzele Balan și Manascurta, Curtea
a observat că, în conformitate cu articolul 35 § 1 și 4 al
Convenției, reclamanții trebuie să
epuizeze această nouă cale de recurs introdusă prin Legea nr. 87. Cu toate
acestea, se pare că reclamanții nu aveau intenția să facă uz de această cale de
recurs.
Rezultă
că pretențiile formulate de către reclamanți privind durata excesivă a
procedurilor urmează a fi declarate inadmisibile ca urmare a neepuizării căilor
interne de recurs, în conformitate cu articolul 35 § 1 și 4 al
Convenției.

În ceea ce privește pretențiile suplimentare
formulate în cauzele
nr. 23979/04, 36167/08 și 48738/08, Curtea a observat
că luând în considerare toate materialele de care
dispune, și în măsura în care
chestiunile pretinse țin de competența sa, Curtea a constatat că acestea
nu dezvăluie nici o aparență a încălcării dispozițiilor invocate. Prin urmare, aceste
părți din cele trei cereri menționate mai sus sunt vădit nefondate și urmează a
fi respinse, conform articolului 35 § 3
(a) și 4 al Convenției.

În final Curtea a decis să declare cererile inadmisibile.

***

În cauza Cușnir, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului
10 al Convenției de încălcarea dreptului său la libertatea exprimării.

La 26 martie 2012 și 13 aprilie 2012, Curtea a
primit declarațiile de reglementare amiabilă a cauzei semnate de către părți,
potrivit cărora reclamantul a fost de acord să renunțe la orice pretenții
ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au dat
naștere acestei cereri în schimbul angajamentului Guvernului de a-i plăti suma
de 3,000 euro cu titlu de orice prejudiciu material și moral, precum și costuri
și cheltuieli, care ar fi convertită în lei moldovenești conform ratei
aplicabile la data plății.

Curtea a luat notă de reglementarea amiabilă
la care au ajuns părțile și a decis să scoată cererea de pe rolul său.


***

În cauza Caraceț, reclamantul Ion Caracet, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a
născut în anul
1988 și care locuiește
în
Copciac.

La 13 martie 2009, aproximativ la
ora 19.00, reclamantul a fost reținut împreună cu alte câteva persoane în
Chișinău, fiind suspectat de comiterea unui jaf armat în Comrat. În timpul
reținerii lor, colaboratorii de poliție au aplicat asupra lor lovituri cu
pumni, cu picioare și cu baston. După aceasta, ei au fost aduși la comisariatul
de poliție din Chișinău, unde au fost în continuare bătuți, pentru a-i impune
să-și recunoască vina. Polițiștii puneau pe capul lor o pungă de plastic pentru
a-i împiedica să respire.

La 15 martie 2009,
reclamantul a fost transportat la izolatorul de detenție provizorie din
comisariatul de poliție Comrat. Reclamantul a susținut că el a fost plin de
sânge și nu se putea deplasa de sine stătător.

La 16 martie 2009,
reclamantul a fost adus în fața unui judecător de instrucție de la Judecătoria
Comrat, care a dispus arestarea acestuia pentru o perioadă de zece zile. În
cadrul acestei ședințe, avocatul reclamantului a atras atenția asupra prezenței
leziunilor pe corpul reclamantului și a cerut pornirea urmăririi penale pe
acest fapt. În aceeași zi, reclamantul a depus o plângere în privința
maltratării sale și a cerut efectuarea unei expertize medico-legale. În ziua
următoare, mama reclamantului a depus o plângere similară la procuratura
Comrat. A fost pornită urmărirea penală în privința faptelor care au avut loc
la 13 martie 2009.

La 18 martie 2009,
medicul legist a prezentat raportul de expertiză medico-legală, în care au fost
formulate următoarele concluzii:

«reclamantul se plânge de dureri în regiunea
toracică, lombară, în regiunea articulațiilor genunchiului stâng, și în zona
temporală dreaptă. […] Pe pleoapa superioară a ochiului drept se află o
vânătaie de formă ovală, de mărimea 5×1,8 cm, de culoarea violet închis cu nuanțe
galbene. În regiunea nasului, se află o eroziune cutanată de formă ovală, de
mărimea 2×1,2 cm, cu margini neregulate, suprafața căreia era acoperită cu o
crustă de culoarea maro închis. În regiunea articulației genunchiului, se află
o eroziune rotundă cu margini neregulate, de mărimea 2×1,5 cm, suprafața căreia
era parțial acoperită cu o crustă de culoarea maro închis. În timpul
examinării, pe corpul reclamantului nu s-au constatat alte leziuni (Trimis la
urolog)».

Acest raport nu
conținea concluzia privind gravitatea leziunilor corporale constatate, și nici
concluzia medicului urolog.

La 1 aprilie 2009, a
fost refuzat accesul avocatului reclamantului la clientul său care era deținut
în izolatorul de detenție provizorie din Comrat. În aceeași zi, avocatul
reclamantului s-a plâns Procuraturii Generale de refuzul colaboratorilor de
poliție de a-i permite să-și viziteze clientul.

La 2 aprilie 2009,
avocatului i s-a permis să-l viziteze pe reclamant timp de aproximativ cinci
minute. Cu ocazia acestei vizite, reclamantul l-a informat pe avocatul său că
polițiștii au continuat să-l bată, în special, cu ajutorul unei sticle de
plastic umplute cu apă.

 Printr-o
plângere adresată Procuraturii Generale și datate din 2 aprilie 2009, avocatul
reclamantului a invocat tratamentul inuman de care s-a plâns reclamantul în
cadrul întâlnirii lor din 2 aprilie 2009. El a cerut efectuarea unei expertize
medico-legale detaliate, precum și pornirea urmăririi penale împotriva
persoanelor responsabile de tratamentul inuman al clientului său.

La 9 aprilie 2009, a
fost efectuată o altă expertiză medico-legală. Potrivit raportului întocmit în
urma efectuării acestei expertize, care nu a fost comunicat reclamantului, pe
corpul acestuia nu au fost găsite leziuni vizibile.

La 16 aprilie 2009,
avocatul reclamantului s-a plâns Procurorului General despre iregularitățile
care au avut loc în cadrul expertizei medico-legale. El a pretins că polițiștii
au împiedicat accesul medicului legist la concluziile medicilor din spitalul
municipal Comrat, care de asemenea l-au examinat pe reclamant. El a susținut că
potrivit principiilor medicinii legiste, aceste concluzii erau esențiale pentru
elaborarea unui raport medico-legal cuprinzător.

La 30 aprilie 2009,
Procuratura Generală a emis o odonanță prin care a decis că faptele descrise în
plângerea din 2 aprilie 2009 nu au avut loc. Procuratura a susținut versiunea
polițiștilor implicați, care au declarat că ei nu l-au bătut pe reclamant.
Procuratura a decis să înceteze urmărirea penală din lipsa de probe.

La 28 mai 2009,
avocatul reclamantului a informat Procurorul General că procuratura nu s-a
pronunțat asupra plângerii din 16 martie 2009 până în acel moment. El a
cerut de asemenea anularea ordonanței din 30 aprilie 2009, argumentând că el nu
a fost info