În hotărârea Curții în cauza Asociația Reporterilor de Investigație și Securitate Editorială din Moldova și Sanduța c. Moldovei, cererea nr. 4358/19 s-a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 10 din Convenție. Cauza a vizat procedurile de defăimare intentate împotriva reclamanților, RISE Moldova și Sanduța Iurie, pentru un articol privind pretinsa finanțare a Partidului Socialiștilor din Moldova de către o companie din offshore cu legături strânse rusești a alegerilor prezidențiale din 2016. În particular, o campanie din Bahamas a transferat 1,5 milioane Euro unei companii din Moldova, care era condusă de către un membru al Partidului Socialiștilor, care avea legături strânse cu Igor Dodon. Liderul Paridului socialiștilor , Igor Dodoan, a fost ales președintele Moldovei în aceste alegeri. Partidul Socialiștilor a inițiat proceduri judiciare de defăimare împotriva RISE Moldova și Sanduța Iurie, invocând că în cazul în care vreo autoritate publică ar fi depistat vreo ilegalitate în finanțarea Partidului Socialiștilor sau candidatului său, Dodon ar fi primit interdicție de a participa la alegerilor parlamentare. Reclamanții au invocat că ei doar au prezentat dovezi precum că 1,5 milioane Euro au fost transferate de la o companie offshore unei companii din Moldova și că banii au ajuns la diferiți membri și susținători ai Partidului Socialiștilor. Prin hotărârea din 21 decembrie 2017, judecătoria Chișinău a admis acțiunea Partidului Socialiștilor, considerând că articolul este defăimător, deoarece nici o autoritate publică nu a găsit că Partidul respectiv a primit fonduri din străinătate. Reclamanții fiind obligați să publice o dezmințire. După comunicarea de către Curtea Europeană cererii reclamanților Guvernului Moldovei, Agentul guvernamental a înaintat o cerere de revizuire la Curtea de Apel Chișinău. Instanța de apel a admis cererea de revizuire și a casat hotărârile judecătorești în privința reclamanților. În fața Curții reclamanții, invocând Articolul 10 din Convenție, libertatea de exprimare, s-au plâns că atragerea la răspundere pentru defăimarea Partidului socialiștilor din Moldova, a încălcat drepturile lor de a răspîndi informații. Curtea a notat că deși Curtea de Apel Chișinău a refuzat expres în decizia sa din 04 martie 2020 să recunoască violarea drepturilor reclamanților din Articolul 10 din Convenție, Curtea a acceptat argumentul Guvernului că procedurile de revizuire în ansamblul său și procedurile redeschise pe fond au constituit o recunoaștere în esență a violării Articolului 10 din Convenție. În lumina propriei jurisprudențe și notând că instanțele naționale, în procedurile inițiale nu au realizat exercițiul unei balansări corespunzătoare a drepturilor conflictuale, Curtea nu a văzut motiv pentru a se departaja de propria concluzie și a considerat că nu este necesar să reexamineze fondul cererii. În concluzie, Curtea a considerat că a avut loc violarea Articolului 10 din Convenție, urmare a constatării responsabilității reclamanților pentru defăimarea Partidului socialiștilor din Moldova. Curtea a acordat reclamanților suma de 2,300 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1,500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli. În fața Curții reclamanții au fost reprezentanți de V. Zama, avocat din Chișinău.

Petrenco și alții c. Moldovei (cererile nr. 6345/16, 52055/16, 52063/16, 52133/16, 52171/16, 52179/16, 52189/16) Reclamanții sunt șapte cetățeni moldoveni, și anume Grigore Petrenco, Alexandr Roșco, Mihail Amerberg, Oleg Buznea, Pavel Grigorciuc, Andrei Druzi și Vladimir Jurat. Ei s-au născut între 1974 și 1990 și locuiesc în Chișinău, Baden-Baden, Cahul și Mereni. În perioada de referință ei au fost membrii și simpatizanții unui Partid de opoziție: Casa noastă – Moldova. Cauza vizează organizarea de către reclamanți și participarea la o demonstrație la 06 septembrie 2015 în centrul Chișinăului, cerând demisia Procurorului General. Ei au fost arestați în cadrul demonstrației și eliberați în arest la domiciliu în februarie 2016. În aprilie 2016 arestul la domiciliu a fost schimbat în control judiciar. Procedurile penale împotriva lor pentru participarea în dezordini în masă sunt încă pendinte. Invocând Articolul 5 §§ 1, 3 și 4, dreptul la libertate și siguranță, reclamanții s-au plâns că privarea lor de libertate a fost arbitrară și ilegală, argumentând că nu existau dovezi în susținerea acuzației precum că demonstrația a fost violentă. Invocând Articolul 11, libertatea de întrunire şi de asociere, ei, de asemenea, s-au plâns că li s-a interzis participarea la întruniri publice la eliberarea acestora sub control judiciar în aprilie 2016. Examinând înregistrările video a demonstrației din 06 septembrie 2015 din dosar, Curtea a notat că acuzațiile privind comportamentul violent al reclamanților sunt în totalitate inconsistente imaginilor din aceste înregistrări; demonstrația în general și reclamanții erau pașnici. De asemenea, ea a notat că un judecător de la Curtea de Apel și-a exprimat opinia disidentă că demonstrația era pașnică; etc. Corespunzător Curtea a concluzionat că acuzația de participare în dezordini în masă împotriva reclamanților nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă și corespunzător nu putea fi considerată ca legală și lipsită de arbitrariu în sensul Articolului 5 § 1 din Convenție. Ea a considerat că nu este necesar să examineze separat capetele din cerere privind violarea Articolului 5 § 3 și 4 din Convenție. În continuare Curtea a constatat violarea Articolului 11 din Convenție, constatând nu a existat nici o bază legală pentru limitarea drepturilor reclamanților de a participa la întruniri. Curtea a acordat reclamanților în total suma de 63,750 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 4,000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către V. Vieru și N. Hriplivîi, avocați din Chișinău.