3 septembrie 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărâre în cauza Muhina c. Moldovei, cererea nr. 342/09, prin care a constatat că prin admiterea pretențiilor împotriva reclamantei, care au fost înaintate după expirarea termenului general de prescripție și după omisiunea de a veni cu explicații convingătoare de ce excepția din articolul 276 al Codului civil este aplicabilă, instanțele naționale au încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil. Totodată, Republica Moldova a fost obligată să achite reclamantei suma de 1.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

Reclamanta Larisa Muhina, născută în anul 1989, a locuit într-o casă de tip social. În 1996, apartamentul său a fost serios deteriorat și s-a constatat că nu mai poate fi locuit. La o dată necunoscută, reclamanta a depus o acțiune în judecată împotriva autorităților publice, pentru a i se acorda un alt apartament. La 25 aprilie 2000, Judecătoria Botanica a admis acțiunea și a obligat Consiliul municipal Chișinău să-i acorde reclamantei un alt apartament. Însă, această hotărâre nu a fost executată mulți ani.

Începând cu 25 aprilie 2000, Larisa Muhina nu a achitat nicio factură pentru apartament, considerând că, din motiv că aceasta nu este locuibil, nu mai trebuie să suporte careva cheltuieli în această privință. Mai mult, ea  s-a plâns că nu a beneficiat de apă caldă, încălzire, servicii de reparație a blocului etc. mai mult timp.

La 11 ianuarie 2007, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ (ÎMGFL) a depus o acțiune împotriva reclamantei, invocând neplata serviciilor comunale, și anume suma de 9.606 Lei. Suma a crescut substanțial, la 11.954 Lei, după ce s-a constatat că, în afară de reclamantă, în apartament mai locuiau alte două persoane.

Reclamanta a menționat în instanță că unele capete din acțiunea ÎMGFL urmau a fi respinse, pe motivul expirării termenului de trei ani de prescripție.

La 17 mai 2007, Judecătoria Buiucani a admis acțiunea ÎMGFL. Reclamanta a depus apel, iar la 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea primei instanțe. Printr-o decizie finală, din 7 mai 2008, Curtea Supremă de Justiție a menținut soluțiile instanțelor inferioare.

Potrivit reclamantei, judecătorul S.M., care era în componența colegiului Curții Supreme de Justiție, nu a putut fi imparțial la examinarea cauzei sale, deoarece el a fost recuzat de către ea în cauza precedentă, în anul 2000.

În fața Curții, reclamanta a invocate violarea Articolului 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului - dreptul la un proces echitabil, deoarece instanțele naționale au acceptat să examineze acțiunea civilă în pofida expirării termenului de prescripție.

Curtea a notat că instanțele naționale au examinat acțiunea împotriva reclamantei referitor la niște pretenții care în mod normal erau prescrise, având în vedere expirarea termenului de prescripție de trei ani. Instanța de fond, unica care a reacționat la argumentul reclamantei privitor la termenul de prescripție, a constatat că termenul de prescripție nu era aplicabil grație prevederilor articolului 276 din Codul civil al Republicii Moldova (art. 276).

Ea a notat că art. 276 se referă la relația dintre persoana care administrează proprietatea unei alte persoane și persoana a cărei proprietate este administrată. Pe durata relației de administrare de această natură, termenul de prescripție nu se aplică în ceea ce privește proprietatea administrată. În speță, nu era disputat de părți că reclamanta nu era proprietarul apartamentului pe care îl închiria și proprietarul real era municipalitatea. Reclamanta, în acțiunea împotriva pârâtului la nivel național, era ÎMGFL 14. După cum reiese din denumire, aceasta este o întreprindere creată de municipalitate pentru a administra fondul locativ.

Este evident că art. 276 era să fie aplicabil direct în relația dintre municipalitate, în calitate de proprietare a fondului locativ, și ÎMGFL 14, care administrează o parte din acest fond. Totuși, Curtea nu a văzut cum aceste prevederi sunt relevante relației dintre ÎMGFL 14 și chiriaș administrat de această entitate în interesele municipalității. Reclamanta este chiriașul apartamentului său. Ea nu este proprietarul acesteia și astfel nu putea mandata ÎMGFL 14 să administreze acest apartament. Nu este nimic ce ar sugera că ÎMGFL 14 și reclamanta au încheiat vreun acord pentru administrarea apartamentului.

Curtea, de asemenea, a notat că instanța de fond nu a adus niciun argument de ce a considerat că art. 276 este aplicabil speței. Când, în apelul și recursul său, reclamanta a cerut instanțelor superioare să verifice aplicabilitatea art. 276, instanțele superioare nu au reacționat în niciun fel.

În ceea ce privește argumentul Guvernului, precum că o altă prevedere legală pentru excepția de la termenul general de prescripție este aplicabil unor din pretențiile față de reclamantă, Curtea a notat că instanțele naționale niciodată nu s-au referit la vreo excepție, care nu era parte a deciziilor luate în privința reclamantei.  În aceste circumstanțe, Curtea nu este nevoită să examineze orice alte argumente suplimentare invocate de către Guvern.

Reclamanta a invocat în obiecția sa privind expirarea termenului de prescripție în fața instanței de fond, după cum cere articolul 271 din Codul civil al Republicii Moldova (art. 271). Potrivit art. 271, o parte dintre pretențiile împotriva reclamantei, care au fost înaintate împotriva acesteia, trebuiau să fie respinse de instanțele naționale, după cum a avut loc în privința ÎMGFL 14 în altă cauză.

Considerațiile nominalizate au fost suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că, prin admiterea pretențiilor împotriva reclamantei, care au fost înaintate după expirarea termenului general de prescripție și după omisiunea de a veni cu explicații convingătoare de ce excepția din art. 276 Cod civil este aplicabilă, instanțele naționale au încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil. Astfel, a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție.

Reclamanta a cerut 6.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

Curtea a acordat reclamantei suma de 1.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

2 iulie 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publice şapte hotărâri în cauze privind Republica Moldova. În patru cauze îndreptate exclusiv împotriva Moldovei Curtea a constatat încălcarea Articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenţia Europeană a drepturilor Omului şi urmează să achite reclamanţilor despăgubiri de 14.800 Euro. Totodată, în una din cauze din motiv că aspectul cu privire la aplicarea articolului 41 al Convenţiei referitor la prejudicial material nu a fost finalizat întru adoptarea unei soluţii, a fost rezervat pentru o hotărâre ulterioară.

În celelalte trei cauze, îndreptate împotriva Moldovei şi a Federaţiei Ruse, responsabilă de încălcarea Convenţiei se face Federaţia Rusă.  care urmează să achite reclamanţilor despăgubiri de 80.550 Euro. Curtea a constatat că Republica Moldova şi-a onorat obligaţiile pozitive de a întreprinde măsuri adecvate și suficiente pentru a proteja drepturile reclamanţilor. În ceea ce priveşte, responsabilitatea Federaţiei Ruse, Curtea nu a găsit motive să se îndepărteze de la jurisprudenţa existent şi a menţionat că, în virtutea sprijinului său militar, economic și politic continuu acordat „Republicii Moldovenești Nistrene” („rmn”), care nu putea supraviețui altfel, responsabilitatea Rusiei în cadrul Convenției este angajată în ceea ce privește încălcarea drepturilor reclamanţilor.

Melnic c. Moldovei, cererea nr. 46351/08

În fața Curții reclamantul, invocând Articolul 6 din Convenție, s-a plâns de rezultatul examinării cauzei sale de către instanțele naționale, prin admiterea unei acțiuni în pofida expirării termenului de prescripție de 3 ani de zile.

Curtea a reiterat că este în primul rând sarcina instanțelor naționale de a interpreta modul în care termenul de prescripție invocat de reclamant este aplicat în cauza respectivă; totuși inversând soluția instanței inferioare, instanțele superioare au tăcut categoric în această privință.

În absența unei reacții specifice și exprese, a fost imposibil, pentru Curte, de a evalua dacă instanțele pur și simplu au neglijat acest argument că acțiunea a fost tardivă sau dacă au intenționat să o respingă și, dacă aceasta a fost intenția lor, care au fost motivele respective.

Corespunzător, Curtea a concluzionat că procedurile nu au fost echitabile și că a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantului suma de  1.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de S. Demian, avocat din Chișinău.

Gheorghiță c. Moldovei, cererea nr. 5334/06

Reclamantul, împreună cu membrii familiei sale au fost victime ale deportărilor regimul sovietic din 1949, bunurile lor fiind confiscate. În anul 1989 aceștia au fost reabilitați.

La 31 iulie 2003, în temeiul articolului 12 din Legea nr. 1225 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea despăgubirior pentru prejudiciul moral și material suportat în urma confiscării bunurilor sale.

La 29 octombrie 2004, Judecătoria Călărași a admis parțial acțiunea reclamantului și i-a acordat suma de 700 Lei cu titlu de prejudiciu material și 15.000 Lei cu titlu de prejudiciu moral. Ministerul Finanțelor a depus cerere de apel. Prin hotărârea din 29 martie 2005, Curtea de Apel a admis apelul Ministerului Finanțelor și a casat parțial hotărârea din 29 octombrie 2004, şi a emis o nouă hotărâre prin care a respins pretenţiile reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului moral. Instanța a menţionat că legislația în vigoare nu prevedea repararea prejudiciului moral pentru victimele represiunilor politice.

Reclamantul a depus recurs. Curtea Supremă de Justiție, la 28 septembrie 2005,  a declarat inadmisibil recursul reclamantului, bazându-se pe prevederile articolului 429 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul de referinţă, și a menţionat că reclamantul nu putea ataca decizia respectivă cu recurs, dat fiind faptul că nu contestase hotărârea cu apel.

Invocând Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns că prin respingerea recursului său de către Curtea Supremă de Justiție, a fost privat de dreptul de acces la justiție.

Curtea a reiterat faptul că garanțiile procedurale prevăzute de Articolul 6 din Convenție oferă fiecăruia dreptul de a contesta vreun drept al oricărui dintre drepturile și obligațiile sale civile. Totodată, a notat că, prin respingerea recursului reclamantului pe motiv că aceasta nu a depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, care îi era favorabilă, Curtea Supremă de Justiție nu a invocat nici un exemplu de caz intern şi nu a răspuns nici la motivele invocate de reclamant.

Curtea a constatat că interpretarea extrem de restrictivă oferită de către Curtea Supremă de Justiție a prevederilor din Codul de procedură civilă a încălcat dreptul reclamantului la o cale de atac. Decizia Curţii Supreme nu a fost proporțională cu scopul legitim urmărit, ceea ce a dus la încălcarea dreptului de acces la o instanță a reclamantului, garantat de către Articolul 6 § 1 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului 1.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În faţa Curţii reclamantul a fost reprezentat de A. Postică, avocat din Chişinău.

Mititelu şi Antonovici c. Moldovei, cererea nr. 15989/11

În fața Curții reclamanții s-au plâns că procedurile penale împotriva acestora nu au fost echitabile și au pretins că au fost condamnați în baza unor declarații date poliției germane, fără a avea posibilitate de a-l audia pe acuzator, A.B., invocând Articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție.

Curtea a notat că atât instanța de apel, cât și instanța de recurs, inversând soluția de achitare a reclamanţilor a instanței de fond, nu au adus motive de ce au ajuns la concluzii diferite referitor la valoarea probantă a declarațiilor lui A.B. Toate probele au fost doar listate ca dovezi că reclamanţii au comis infracțiunea, fără vreun indiciu privitor la faptul că declarațiile lui A.B. nu au fost verificate. Corespunzător Curtea a constatat că instanțele respective au eșuat să examineze fiabilitatea declarațiilor lui A.B. De asemenea, Curtea a notat că nici o măsură procedurală nu a fost întreprinsă pentru a compensa lipsa posibilității de a-l audia pe A.B. în instanță și că instanțele nu au abordat în nici un fel obiecția reclamanţilor privind fiabilitatea declarațiilor lui A.B.

Corespunzător reclamanților le-a fost negat dreptul la un proces echitabil și astfel a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție.

Curtea a acordat fiecărui reclamant câte 3.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamanții au fost reprezentați de G. Ionaș, avocat din Chișinău.

Electronservice-Nord S.A. c. Moldovei, cererea nr. 12918/12

În fața Curții compania reclamantă a pretins, în particular, că o hotărâre definitivă favorabilă a fost anulată în rezultatul unei revizuiri abuzive.

Curtea a considerat că procedura de revizuire din speță, în esență a fost o încercare de a reexamina cauza pe motive care puteau dar nu au fost invocate anterior de partea în proces; aceasta a avut efectul unui apel deghizat, scopul căruia a fost mia degrabă o reexaminare a cauzei, decât o revizuire veritabilă în sensul Articolelor 449 - 453 din Codul de procedură civilă.

Prin admiterea cererii de revizuire, Curtea de Apel a încălcat principiul securității raporturilor juridice și dreptul companiei reclamante de acces la instanță în sensul Articolului 6 § 1  din Convenție, corespunzător a avut loc violarea acestui Articol. De asemenea, Curtea a constatat violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Curtea a acordat companiei reclamante suma de 2.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 800 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții compania reclamantă a fost reprezentată de V. Pîrău, avocat din Chișinău.

Beșleagă c. Moldovei şi Rusiei, cererea nr. 48108/07

Reclamantul s-a plâns că a fost deținut în condiții inumane și degradante, contrar Articolului 3 din Convenție; invocând Articolul 5 § 1 din Convenție s-a plâns de detenție ilegală și Articolul 6 §§ 2 și 3 din Convenție de diferite încălcări a drepturilor sale; invocând Articolul 10 din Convenție, reclamantul s-a plâns că detenția sa a avut la bază poziția sa politică și lipsa unui remediu efectiv, potrivit Articolului 13 din Convenție.

Curtea a constatat că Federația Rusă a încălcat drepturile reclamantului prevăzute de Articolul 3 din Convenție, Articolul 5 § 1 din Convenție, Articolul 6 § 1 din Convenție, Articolul 10 din Convenție și Articolul 13 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantului 9.750 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul au fost reprezentați de A. Postică, avocat din Chișinău.

Panteleiciuc c. Moldovei şi Rusiei, cererea nr. 57468/08

În fața Curții reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale procedurale pe durata procedurilor administrative împotriva acestuia, contrar cerințelor Articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție.

Curtea a constatat violarea drepturilor reclamantului la un proces echitabil, reținând că reclamantul nu a fost pregătit pentru proces, nu a fost asistat de un avocat sau interpret și nu putea să-și pregătească poziție și nici să fie prezent la examinarea cauzei în ordine de recurs, deoarece a primit citațiile mult mai târziu.

Curtea a constatat violarea Articolului 6 § 1 din Convenție. doar de către Federația Rusă.

Curtea a acordat reclamantului 7.800 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de A. Postică, avocat din Chișinău.

Antonov şi alţii c. Moldovei şi Rusiei, cererile nr. 315/10, 1153/10 şi 1158/10

Reclamanții s-au plâns de detenție în condiții inumane și degradante, rele tratamente și lipsa asistenței medicale, contrar Articolului 3 din Convenție; de violarea Articolului 5 § 1 din Convenție, detenție ilegală și Articolul 8 din Convenție, dreptul la viață privată.

Curtea a constatat violarea Articolelor 3, 5 și 8 din Convenție, doar de către Federația Rusă.

Curtea a acordat fiecărui din cei şase reclamanţi câte 9.750 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli pentru toţi reclamanţii.

În fața Curții reclamanții au fost reprezentați de A. Zubco, avocat din Chișinău.