Hotărârea în cauza Velesco c. Moldovei, cererea nr. 53918/11

Hotărâri CEDO    
49
Reclamant în cauza respectivă este Tatiana Velesco, născută în 1956, din Chișinău.La data de 20 ianuarie 2009 fiul reclamantei a fost găsit spânzurat în grădina de la vila părinților săi.La data de 21 ianuarie 2009 a fost loc examinarea medico-legală, în care se menționa, printre altele, că a avut loc la solicitarea inspectoratului de poliție Buiucani și că solicitarea nu avea un număr de înregistrare. Nu exista nici o mențiune în raport sau în solicitare despre faptul că expertul a fost preîntâmpinat de răspundere penală pentru declarații false.La data de 10 februarie 2019 IGP a informat sectorul de poliție Buiucani că persoana care a realizat investigația nu a întreprins toate măsurile care se impuneau pentru a stabili toate circumstanțele din speță. În particular, nu a fost clar dacă au fost examinate mucurile de țigară depistate și dacă memoria telefonului găsit a fost examinată. Investigatorul a fost obligat să re-înregistreze în registrul corect, să examineze conținutul telefonului mobil, să audieze persoanele care au fost în contact cu V. înainte de deces, de a identifica persoanele care au locuit în preajmă, de a audia aceste persoane, de a identifica dacă exista vreo conexiune dintre dosarul penal împotriva lui V. și decesul acestuia și a audia reclamantul despre alegația precum că V. a fost posibil otrăvit.La data de 12 februarie 2009 reclamantul s-a plâns că nu a fost informată despre circumstanțele decesului feciorului, sau orice alte măsuri întreprinse întru investigarea cazului. În particular, ea a întrebat dacă a fost inițiată investigația privind eventuala determinare la sinucidere, și dacă s-a realizat analiza toxicologică pentru a determina dacă a fost depistată otravă în sîngele lui V.La data de 02 martie 2009 a fost inițiată o investigație penală privind decesului lui V., investigatorul notând că V. a fost subiectul unei investigații penale pentru o fraudă de proporții într-o companie privată, astfel că potrivit rudelor V. a fost persecutat de persoane care acționau în numele companiei pentru a-l determina să plătească suma dublă a prejudiciului cauzat și aceasta ar fi provocat suicidul lui V. În același timp investigatorul a dispus o nouă examinare medico-legală a corpului pentru a determina cauza exactă a decesului și dacă decesul a survenit înainte de strangulare.La data de 09 martie 2009 reclamantul a fost audiat în calitate de martor.La data de 25 mai 2009 un procuror a dispus autopsia corpului lui V. de către CML, care a fost inițiată în aceeași zi. Solicitarea de autopsie a fost făcută de către IP Buiucani, având un număr de înregistrare, expertul fiind preîntâmpinat de răspundere penală.La data de 29 mai 2009 Procuratura Generală a răspuns reclamantului la plângerea privind mersul lent al anchetei, astfel că au fost date instrucțiuni pentru o investigație deplină.La data de 16 iunie 2009 reclamantul a fost recunoscut în calitate de succesor a părții vătămate, fiindu-i explicate drepturile procedurale. În aceeași zi, ea a fost informată despre raportul expertului realizat în cadrul cauzei respective, dreptul de a pune întrebări expertului, de a da explicații, etc.Termenul limită a investigației a fost extins până la data de 02 iunie, 03 august și 02 octombrie 2009, deoarece a fost necesar de a stabili dacă compania lui V. a exercitat presiuni asupra acestuia de a plăti sumele de bani pe care le-ar fi delapidat, și pe motiv că expertiza nu era finalizată.Ca răspuns la plângerea reclamantului din 25 septembrie 2009 CML a comunicat că autopsia nu a fost realizată deoarece expertul responsabil era în concediu medical. Astfel că autopsia a fost finalizată la data de 20 octombrie 2009.La data de 23 octombrie 2009 reclamantul a fost informat despre rezultatele expertizei. După studierea acesteia, ea s-a plâns la poliție precum că raportul este superficial și a s-a omis soluționarea unor întrebări specifice pentru a stabili dacă fiul său a decedat până la strangulare sau dacă el a fost strangulat după deces. Ea a cerut realizarea unui nou raport de expertiză.La data de 27 noiembrie 2009 procuratura a dispus CML de a realiza o altă autopsie și a formulat o serie de întrebări suplimentare. Această autopsie a fost realizată în perioada 14 decembrie 2009 – 23 aprilie 2010.Două autopsii au relevat lipsa oricăror leziuni pe corpul lui V., exceptând urmele lăsate de către funie. Experții au constatat probele medicale au indicat la sufocare prin strangulare, fără careva indici de încăierare sau deces înainte de a fi suspendat de funie, și erau urme de alcool sau droguri în sângele lui V.La data de 11 decembrie 2009 reclamantul a plătit pentru investigații medicale suplimentare, histopatologice, inițiate la data de 14 decembrie 2009, însă nu este clar dacă acestea au fost sau nu finalizate.În baza concluziilor medicale și audierii diverselor persoane, la data de 30 iulie 2010, procuratura a decis încetarea investigațiilor, pe motiv că este clar că V. a comis suicid, constatând că nu au identificate probe că V. ar fi fost persecutat, dar a fost stabilit că el ar fi avut dificultăți financiare, care ar fi determinat sinuciderea acestuia.Reclamantul nu a fost de acord cu decizia procurorului și a contestat-o în instanța de judecată. La data de 17 decembrie 2010 un judecător de instrucție a admis plângerea și a dispus reexaminarea cauzei de către procuratură. Instanța a constatat că reclamantul a cerut o altă investigație medicală și a plătită, însă nu au fost acordate drepturi depline ca reprezentantul victimei și că nu au putut exercita drepturi procedurale cum ar fi oportunitatea de a studia materialele cauzei. În final, judecătorul a constatat că procuratura a omis să identifice persoanele care l-au văzut victima în viață și dacă ipoteza suicidului a fost prioritizată în raportul cu celelalte, din moment ce expertul a inițiat cercetările cu mențiunea că V. a fost strangulat.Potrivit Guvernului la data de 09 august 2011 procuratura a încetat urmărirea penală, pe motiv că nu a fost comisă nici o infracțiune. Nu a fost prezentată o copie a acestei decizii, însă s-a invocat că reclamantul nu a contestat-o.Potrivit reclamantului, urmare a deciziei din 17 decembrie 2010 ea a fost audiată încă o dată; investigația iarăși a fost încetată, fără a întreprinde careva acțiuni.Invocând Articolul 2 din Convenție, reclamantul s-a plâns de investigarea circumstanțelor decesului fiului său nu a fost una eficientă.Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 2 din Convenție, dreptul la viață, sub aspect procedural.Ea a notat că investigarea circumstanțelor decesului lui V. a început prompt, totuși cauza penală a fost inițiată formal la data de 02 martie 2009. Curtea a reiterat că ea a constatat deja în cauze împotriva Moldovei că “nu pot fi întreprinse măsuri de investigație în privința pretinsei infracțiuni comise, doar dacă a fost inițiată formal cauza penală”. Pentru motive inexplicabile, investigația penală în privința decesului lui V. a început cu o întârziere de aproape 1,5 luni, ceea a limitat în mod serios competențele investigatorilor pentru perioada inițială care era crucială.Mai mult decât atât, în lipsa unei investigații penale, experții nu puteau fi preîntâmpinați de responsabilitatea pentru declarații incomplete sau false. De asemenea, raportul medical inițial nu conținea nici o mențiune de răspundere pentru expert, diferit de cel realizat ulterior.Curtea a subliniat exigența unei promptitudini rezonabile în cauzele privind pierderea vieții. Cu adevărat, investigația a fost inițiată prompt, însă timpul necesar pentru finalizarea acesteia – aproximativ 2,5 ani – nu poate fi justificat de complexitate sau dificultăți obiective. În particular, deși la 25 mai 2009 investigatorul a cerut examinarea patologistă a corpului, el a cerut extinderea de trei ori a termenului limită pentru finalizarea investigației pentru a aștepta realizarea raportului, care a fost tergiversat pentru 5 luni din cauza bolii expertului. Nu a fost clar de ce, având în vedere urgența estimării circumstanțelor decesului lui V., nu a fost identificat un alt expert pentru a realiza autopsia. Corespunzător, reclamantul era îndreptățit să pună la îndoială diligența autorităților.De asemenea, s-a notat că judecătorul de instrucție a constatat deficiențe în investigația realizată și a decis redeschiderea acesteia. Judecătorul a constatat că un număr de măsuri de investigație nu au fost luate, și că reclamantului nu s-a permis realizarea drepturilor procedurale. Curtea a accentuat cu numeroase ocazii că implicarea succesorului servește asigurarea responsabilității publice a autorităților și un scrutin public a acțiunilor acestora în astfel de situații, în măsura în care este necesar pentru a asigura interesele legitime a persoanelor. În speță, reclamantul a fost audiat pentru prima dată în calitate de martor peste 1,5 luni de la deces și nu a fost recunoscut oficial în calitate de parte vătămată decât după șase luni de la tragedie. Mai mult decât atât, nu doar că reclamantul trebuia să i-a inițiativa să se plângă și să pungă întrebări medicilor experți, dar aparent ea nu a fost informată despre amânarea repetată a procedurilor, după ce judecătorul de instrucție a decis reexaminarea cauzei, după ce ea aflat despre aceasta din observațiile guvernului.Curtea a considerat că amânările inexplicabile, atât în inițierea formală a investigației penale cât și realizarea acesteia, de asemenea, și omisiunea de a permite reclamantului realizarea drepturilor sale procedurale într-o manieră suficientă și promptă, sunt incompatibile exigențelor procedurale din Articolul 2 din Convenție.Curtea a acordat reclamantului suma de 6,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 72 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de V.Kovali, avocat din Chișinău.

Hotărârea Lima S.R.L. c. Moldovei, cererea nr. 46256/10

Hotărâri CEDO    
40
 Reclamantul este o companie înregistrată în Republica Moldova.Urmare a unei dispute legate de un contract cu o companie terță, compania reclamantă a obținut, la 10 decembrie 2007, a hotărâre definitivă privind încasarea de la o altă companie a sumei de 153,612.44 lei.În pofida numeroaselor adresări a companiei reclamante către autoritatea competentă de executarea hotărârilor judecătorești, nu au fost întreprinse măsuri pentru executarea hotărârii.După adoptarea Legii nr. 87, compania reclamantă a inițiat proceduri judiciare solicitând recunoașterea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 10 decembrie 2007 grație omisiunii statului de a întreprinde măsuri pentru executarea acestea. Compania reclamantă, de asemenea, a cerut compensarea prejudiciului material, în particular cuantumul prevăzut de hotărârea judecătorească și dobânda de întârziere.La data de 19 iulie 2012 judecătoria Rîșcani a admis parțial acțiunea companiei reclamantului, a constatat responsabilitatea statului pentru neexecutarea hotărârii respective, obligând statul să plătească reclamantului suma de 153,612 lei și a respins pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere.La data de 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Chișinău a admis parțial apelul declarat de stat și a anulat hotărârea în partea încasării în folosul reclamantului a prejudiciului, considerând că din moment de debitor în procedurile de executare este o companie privată, statul nu trebuie să plătească datoria prevăzută de hotărâre.La data de 20 iulie 2015 urmare a unor proceduri penale inițiate de compania reclamantă împotriva companiei debitoare, ultima a executat hotărârea din 10 decembrie 2007 și a plătit suma de 153,454 lei.Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 6 § 1 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, notând că instanțele naționale au recunoscut violarea drepturilor companiei reclamante la executarea în termen rezonabil a hotărârii favorabile. Cu toate acestea, concluzionând astfel, instanțele naționale au omis să acorde companiei reclamantului compensații. De asemenea, constatând omisiunea autorităților de executare a hotărârii definitive favorabile reclamantului, instanța de recurs a respins solicitarea companiei reclamante de compensare a prejudiciului material suferit. Hotărârea din 10 decembrie 2007 a fost executată, eventual, pentru alte motive decât procedurile inițiate în temeiul Legii nr. 87, iar compania reclamantă nu și-a recuperat dobânzile de întârziere pentru executare tardivă.Curtea a acordat companiei reclamante suma de 5,000 Euro cu titlu de prejudiciu material.În fața Curții compania reclamantă a fost reprezentată de către S.Bodișteanu, avocat din Chișinău.

Hotărârea în cauza Velesco c. Moldovei, cererea nr. 53918/11

Reclamant în cauza respectivă este Tatiana Velesco, născută în 1956, din Chișinău.La data de 20 ianuarie 2009 fiul reclamantei a fost găsit spânzurat în grădina de la vila părinților săi.La data de 21 ianuarie 2009 a fost loc examinarea medico-legală, în care se menționa, printre altele, că a avut loc la solicitarea inspectoratului de poliție Buiucani și că solicitarea nu avea un număr de înregistrare. Nu exista nici o mențiune în raport sau în solicitare despre faptul că expertul a fost preîntâmpinat de răspundere penală pentru declarații false.La data de 10 februarie 2019 IGP a informat sectorul de poliție Buiucani că persoana care a realizat investigația nu a întreprins toate măsurile care se impuneau pentru a stabili toate circumstanțele din speță. În particular, nu a fost clar dacă au fost examinate mucurile de țigară depistate și dacă memoria telefonului găsit a fost examinată. Investigatorul a fost obligat să re-înregistreze în registrul corect, să examineze conținutul telefonului mobil, să audieze persoanele care au fost în contact cu V. înainte de deces, de a identifica persoanele care au locuit în preajmă, de a audia aceste persoane, de a identifica dacă exista vreo conexiune dintre dosarul penal împotriva lui V. și decesul acestuia și a audia reclamantul despre alegația precum că V. a fost posibil otrăvit.La data de 12 februarie 2009 reclamantul s-a plâns că nu a fost informată despre circumstanțele decesului feciorului, sau orice alte măsuri întreprinse întru investigarea cazului. În particular, ea a întrebat dacă a fost inițiată investigația privind eventuala determinare la sinucidere, și dacă s-a realizat analiza toxicologică pentru a determina dacă a fost depistată otravă în sîngele lui V.La data de 02 martie 2009 a fost inițiată o investigație penală privind decesului lui V., investigatorul notând că V. a fost subiectul unei investigații penale pentru o fraudă de proporții într-o companie privată, astfel că potrivit rudelor V. a fost persecutat de persoane care acționau în numele companiei pentru a-l determina să plătească suma dublă a prejudiciului cauzat și aceasta ar fi provocat suicidul lui V. În același timp investigatorul a dispus o nouă examinare medico-legală a corpului pentru a determina cauza exactă a decesului și dacă decesul a survenit înainte de strangulare.La data de 09 martie 2009 reclamantul a fost audiat în calitate de martor.La data de 25 mai 2009 un procuror a dispus autopsia corpului lui V. de către CML, care a fost inițiată în aceeași zi. Solicitarea de autopsie a fost făcută de către IP Buiucani, având un număr de înregistrare, expertul fiind preîntâmpinat de răspundere penală.La data de 29 mai 2009 Procuratura Generală a răspuns reclamantului la plângerea privind mersul lent al anchetei, astfel că au fost date instrucțiuni pentru o investigație deplină.La data de 16 iunie 2009 reclamantul a fost recunoscut în calitate de succesor a părții vătămate, fiindu-i explicate drepturile procedurale. În aceeași zi, ea a fost informată despre raportul expertului realizat în cadrul cauzei respective, dreptul de a pune întrebări expertului, de a da explicații, etc.Termenul limită a investigației a fost extins până la data de 02 iunie, 03 august și 02 octombrie 2009, deoarece a fost necesar de a stabili dacă compania lui V. a exercitat presiuni asupra acestuia de a plăti sumele de bani pe care le-ar fi delapidat, și pe motiv că expertiza nu era finalizată.Ca răspuns la plângerea reclamantului din 25 septembrie 2009 CML a comunicat că autopsia nu a fost realizată deoarece expertul responsabil era în concediu medical. Astfel că autopsia a fost finalizată la data de 20 octombrie 2009.La data de 23 octombrie 2009 reclamantul a fost informat despre rezultatele expertizei. După studierea acesteia, ea s-a plâns la poliție precum că raportul este superficial și a s-a omis soluționarea unor întrebări specifice pentru a stabili dacă fiul său a decedat până la strangulare sau dacă el a fost strangulat după deces. Ea a cerut realizarea unui nou raport de expertiză.La data de 27 noiembrie 2009 procuratura a dispus CML de a realiza o altă autopsie și a formulat o serie de întrebări suplimentare. Această autopsie a fost realizată în perioada 14 decembrie 2009 – 23 aprilie 2010.Două autopsii au relevat lipsa oricăror leziuni pe corpul lui V., exceptând urmele lăsate de către funie. Experții au constatat probele medicale au indicat la sufocare prin strangulare, fără careva indici de încăierare sau deces înainte de a fi suspendat de funie, și erau urme de alcool sau droguri în sângele lui V.La data de 11 decembrie 2009 reclamantul a plătit pentru investigații medicale suplimentare, histopatologice, inițiate la data de 14 decembrie 2009, însă nu este clar dacă acestea au fost sau nu finalizate.În baza concluziilor medicale și audierii diverselor persoane, la data de 30 iulie 2010, procuratura a decis încetarea investigațiilor, pe motiv că este clar că V. a comis suicid, constatând că nu au identificate probe că V. ar fi fost persecutat, dar a fost stabilit că el ar fi avut dificultăți financiare, care ar fi determinat sinuciderea acestuia.Reclamantul nu a fost de acord cu decizia procurorului și a contestat-o în instanța de judecată. La data de 17 decembrie 2010 un judecător de instrucție a admis plângerea și a dispus reexaminarea cauzei de către procuratură. Instanța a constatat că reclamantul a cerut o altă investigație medicală și a plătită, însă nu au fost acordate drepturi depline ca reprezentantul victimei și că nu au putut exercita drepturi procedurale cum ar fi oportunitatea de a studia materialele cauzei. În final, judecătorul a constatat că procuratura a omis să identifice persoanele care l-au văzut victima în viață și dacă ipoteza suicidului a fost prioritizată în raportul cu celelalte, din moment ce expertul a inițiat cercetările cu mențiunea că V. a fost strangulat.Potrivit Guvernului la data de 09 august 2011 procuratura a încetat urmărirea penală, pe motiv că nu a fost comisă nici o infracțiune. Nu a fost prezentată o copie a acestei decizii, însă s-a invocat că reclamantul nu a contestat-o.Potrivit reclamantului, urmare a deciziei din 17 decembrie 2010 ea a fost audiată încă o dată; investigația iarăși a fost încetată, fără a întreprinde careva acțiuni.Invocând Articolul 2 din Convenție, reclamantul s-a plâns de investigarea circumstanțelor decesului fiului său nu a fost una eficientă.Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 2 din Convenție, dreptul la viață, sub aspect procedural.Ea a notat că investigarea circumstanțelor decesului lui V. a început prompt, totuși cauza penală a fost inițiată formal la data de 02 martie 2009. Curtea a reiterat că ea a constatat deja în cauze împotriva Moldovei că “nu pot fi întreprinse măsuri de investigație în privința pretinsei infracțiuni comise, doar dacă a fost inițiată formal cauza penală”. Pentru motive inexplicabile, investigația penală în privința decesului lui V. a început cu o întârziere de aproape 1,5 luni, ceea a limitat în mod serios competențele investigatorilor pentru perioada inițială care era crucială.Mai mult decât atât, în lipsa unei investigații penale, experții nu puteau fi preîntâmpinați de responsabilitatea pentru declarații incomplete sau false. De asemenea, raportul medical inițial nu conținea nici o mențiune de răspundere pentru expert, diferit de cel realizat ulterior.Curtea a subliniat exigența unei promptitudini rezonabile în cauzele privind pierderea vieții. Cu adevărat, investigația a fost inițiată prompt, însă timpul necesar pentru finalizarea acesteia – aproximativ 2,5 ani – nu poate fi justificat de complexitate sau dificultăți obiective. În particular, deși la 25 mai 2009 investigatorul a cerut examinarea patologistă a corpului, el a cerut extinderea de trei ori a termenului limită pentru finalizarea investigației pentru a aștepta realizarea raportului, care a fost tergiversat pentru 5 luni din cauza bolii expertului. Nu a fost clar de ce, având în vedere urgența estimării circumstanțelor decesului lui V., nu a fost identificat un alt expert pentru a realiza autopsia. Corespunzător, reclamantul era îndreptățit să pună la îndoială diligența autorităților.De asemenea, s-a notat că judecătorul de instrucție a constatat deficiențe în investigația realizată și a decis redeschiderea acesteia. Judecătorul a constatat că un număr de măsuri de investigație nu au fost luate, și că reclamantului nu s-a permis realizarea drepturilor procedurale. Curtea a accentuat cu numeroase ocazii că implicarea succesorului servește asigurarea responsabilității publice a autorităților și un scrutin public a acțiunilor acestora în astfel de situații, în măsura în care este necesar pentru a asigura interesele legitime a persoanelor. În speță, reclamantul a fost audiat pentru prima dată în calitate de martor peste 1,5 luni de la deces și nu a fost recunoscut oficial în calitate de parte vătămată decât după șase luni de la tragedie. Mai mult decât atât, nu doar că reclamantul trebuia să i-a inițiativa să se plângă și să pungă întrebări medicilor experți, dar aparent ea nu a fost informată despre amânarea repetată a procedurilor, după ce judecătorul de instrucție a decis reexaminarea cauzei, după ce ea aflat despre aceasta din observațiile guvernului.Curtea a considerat că amânările inexplicabile, atât în inițierea formală a investigației penale cât și realizarea acesteia, de asemenea, și omisiunea de a permite reclamantului realizarea drepturilor sale procedurale într-o manieră suficientă și promptă, sunt incompatibile exigențelor procedurale din Articolul 2 din Convenție.Curtea a acordat reclamantului suma de 6,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 72 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de V.Kovali, avocat din Chișinău.

Hotărârea Lima S.R.L. c. Moldovei, cererea nr. 46256/10

 Reclamantul este o companie înregistrată în Republica Moldova.Urmare a unei dispute legate de un contract cu o companie terță, compania reclamantă a obținut, la 10 decembrie 2007, a hotărâre definitivă privind încasarea de la o altă companie a sumei de 153,612.44 lei.În pofida numeroaselor adresări a companiei reclamante către autoritatea competentă de executarea hotărârilor judecătorești, nu au fost întreprinse măsuri pentru executarea hotărârii.După adoptarea Legii nr. 87, compania reclamantă a inițiat proceduri judiciare solicitând recunoașterea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 10 decembrie 2007 grație omisiunii statului de a întreprinde măsuri pentru executarea acestea. Compania reclamantă, de asemenea, a cerut compensarea prejudiciului material, în particular cuantumul prevăzut de hotărârea judecătorească și dobânda de întârziere.La data de 19 iulie 2012 judecătoria Rîșcani a admis parțial acțiunea companiei reclamantului, a constatat responsabilitatea statului pentru neexecutarea hotărârii respective, obligând statul să plătească reclamantului suma de 153,612 lei și a respins pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere.La data de 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Chișinău a admis parțial apelul declarat de stat și a anulat hotărârea în partea încasării în folosul reclamantului a prejudiciului, considerând că din moment de debitor în procedurile de executare este o companie privată, statul nu trebuie să plătească datoria prevăzută de hotărâre.La data de 20 iulie 2015 urmare a unor proceduri penale inițiate de compania reclamantă împotriva companiei debitoare, ultima a executat hotărârea din 10 decembrie 2007 și a plătit suma de 153,454 lei.Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 6 § 1 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, notând că instanțele naționale au recunoscut violarea drepturilor companiei reclamante la executarea în termen rezonabil a hotărârii favorabile. Cu toate acestea, concluzionând astfel, instanțele naționale au omis să acorde companiei reclamantului compensații. De asemenea, constatând omisiunea autorităților de executare a hotărârii definitive favorabile reclamantului, instanța de recurs a respins solicitarea companiei reclamante de compensare a prejudiciului material suferit. Hotărârea din 10 decembrie 2007 a fost executată, eventual, pentru alte motive decât procedurile inițiate în temeiul Legii nr. 87, iar compania reclamantă nu și-a recuperat dobânzile de întârziere pentru executare tardivă.Curtea a acordat companiei reclamante suma de 5,000 Euro cu titlu de prejudiciu material.În fața Curții compania reclamantă a fost reprezentată de către S.Bodișteanu, avocat din Chișinău.

Hotărârea în cauza Velesco c. Moldovei, cererea nr. 53918/11

Reclamant în cauza respectivă este Tatiana Velesco, născută în 1956, din Chișinău.La data de 20 ianuarie 2009 fiul reclamantei a fost găsit spânzurat în...

Hotărârea Lima S.R.L. c. Moldovei, cererea nr. 46256/10

 Reclamantul este o companie înregistrată în Republica Moldova.Urmare a unei dispute legate de un contract cu o companie terță, compania reclamantă a obținut, la...

Hotărârea în cauza Pietris S.A. și Nastas c. Moldovei, cererea nr....

Primul reclamant este o companie înregistrată în Moldova, iar al doilea reclamant este Iurie Nastas, născut în 1971.La data de 29 iulie 2012 compania...

Comunicarea cererii Eugen DOGA c. Moldovei, cererea nr. 55922/13.

 Curtea de la Strasbourg a comunicat cererea Eugen DOGA c. Moldovei, cererea nr. 55922/13.Cererea reclamantului se referă la pretinsă utilizare ilegală a operelor muzicale...

Hotărârile Victor Rotaru c. Moldovei, Bostan c. Moldovei și AsDac c....

 Refuzul de a elibera pașaportul pe motivul unor datorii neplătite: violare a ConvențieiÎn hotărârea Curții de la Strasbourg în cauza Victor Rotaru c. Moldovei,...

Convenția Europeană

Hotărârea Furtuna c. Moldovei

 La data de 04 februarie 2020 Curtea de la Strasbourg a pronunțat hotărârea în cauza Furtuna c. Moldovei, cererea nr. 54104/07.În cauza Furtuna, reclamantul...

Publicații

Metodologia de monitorizare a selectivităţii justiţiei penale 2020

 Metodologia de monitorizare a selectivității justiției penaleFișa de monitorizare a ședințelor de judecatăFişa cazului monitorizatMetodologia de monitorizare a selectivității justiției penale a fost...

IMPLICARE

null

null

null

null

null

Întrebări

null

Curtea Europeană

null

0
Hotărâri CtEDO c. Moldovei
0
-2001
Prima hotărâre CtEDO c. Moldovei
0
Încălcări
0
Neîncălcări, Altele