Hotărârile în cauzele Vasilasco c. Moldovei, Caraman c. Moldovei, și Marian și alții c. Moldovei

Hotărâri CEDO    
328
La data de 15 septembrie 2020 Curtea de la Strasbourg a pronunțat hotărârile în cauzele Vasilasco c. Moldovei, cererea nr. 19607/08, Caraman c. Moldovei, cererea nr. 3755/05, și Marian și alții c. Moldovei, cererile nr.  40909/12, 41376/12, 62536/13, 65461/13, 36123/14 și 9711/15.Reclamanții s-au plâns de violarea Articolului 6 din Convenție, dreptul la un proces echitabil, și Articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenție, dreptul la respectul proprietății, pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești privind atribuirea spațiului locativ.Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolelor invocate de reclamanți în fața Curții.Curtea a acordat reclamanților diverse sume de bani cu titlu de costuri și cheltuieli, și prejudicii morale și materiale.

Hotărârea în cauza Arzamazova c. Moldovei

Hotărâri CEDO    
337
 Cauza Arzamazova c. Moldovei, cererea nr. 38639/14Reclamantul este Elena Arzamazova, de naționalitate australiană şi moldoveană, născută în 1960 şi care locuieşte în Queensland, Australia.Cauza vizează plângerea reclamantului privind privarea abuzivă de o clădire pe care a cumpărat-o de la consiliul local din Pojareni, fără nici o compensaţie.În 2004 reclamantul a cumpărat o clădire, în trecut utilizată pentru festivităţi. Înstrăinarea a fost organizată de către consiliului local şi primărie, şi aprobată de consiliul local. Contractul a fost semnat în faţa notarului şi a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile.Cu toate acestea, în 2007 Procuratura s-a adresat cu acţiune de annulare a tranzacţiei pe motivul că preţul obţinut pentru clădire a fost prea mic şi că a fost înstrăinat fără licitaţie, contrar legislaţiei.După ce prima instanţă a respins acţiunea, de 2 ori, pe motiv că a fost depusă în afara termenului, în 2013 Curtea de Apel a anulat contractul, constatând că autoritatea publică a comis o eroare când a înstrăinat clădirea şi a aprobat şi înregistrat tranzacţia deoarece aceasta era parte a domeniului public şi nu putea fi înstrăinată în nici un caz.Reclamantul a declarat recurs, care a fost respins de către Curtea Supremă în 2014. Solicitarea înaintată de către aceasta privind omisiunea Curţii de Apel de a dispune compensaţie pentru investiţa în renovarea clădirii a fost declarată inadmisibilă.Ea a înaintat o acţiune civilă împotriva consiliului local şi procuraturii pentru a recupera banii investiţie în clădire, care a fost respinsă în 2019. După iniţierea acţiunii civile, a fost iniţiată o cauză penală, care ulterior a fost suspendată.Invocând Articolul 1 din Protocolul nr. 1, protecţia proprietăţii, reclamantul a susţinut că a fost privat de clădire şi teren pe motive neimputabile sie, fără vreo compensaţie.Curtea a concluzionat că a avut loc violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1, reţinând că privarea reclamantului de clădire i-a impus o sarcină individuală şi excesivă şi că autorităţile au eşuat să asigure o balanţă echitabilă dintre cerinţele interesului public, de pe o parte, şi drepturile reclamantului la protecţia proprietăţii, de pe altă parte.Curtea a acordat reclamantului suma de 160,000 Euro cu titlu de prejudiciu material, 5,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral si 2,000 Euro cu titlu de costuri si cheltuieli.

Hotărârea în cauza Partidul Politic “Patria” și Alții c. Moldovei

Partidul Politic “Patria” și Alții c. Moldovei, cererea nr. 5113/15 și alte 14 cereri.Reclamanții sunt partidul politic moldovenesc, Patria, și 14 candidați din lista electorală, de naționalitatea Republicii Moldova.Cauza vizează excluderea din cursa electorală a partidului reclamantului pentru alegerile naționale pe motivul unor iregularități financiare.La data de 27 noiembrie 2014, cu trei zile înainte de alegeri, instanțele judecătorești naționale au admis acțiunea Comisiei Electorale Centrale privind excluderea partidului reclamant pe motivul că, contrar prevederilor legislației electorale, acesta a utilizat fonduri nedeclarate, inclusiv bani din străinătate.CEC a depus acțiunea respectivă urmare a scrisorii primite de la șeful IGP care pretindea că partidul reclamant a utilizat în campanie electorală mai mult de 8 milioane de lei de origine străină care aparțineau lui R. Usatîi, un politician bine cunoscut și om de afaceri și candidatul numărul unu de pe lista partidului. Domnul Usatîi activa în Federația Rusă, s-a întors în Moldova în 2012 și a încercat crearea a două partide politice, pe care Ministerul Justiției a refuzat să le înregistreze.Un alt argument pentru excluderea partidului reclamante, de asemenea, acceptat de CEC și instanțe, a fost că partidul reclamantul aparent a cheltuit peste 5 milioane de lei de mijloace nedeclarate pentru cumpărarea a 11 mașini în mai 2014, combustibil, etc.Instanțele au trecut cu tăcere argumentul partidului reclamant precum că acuzațiile erau nefondate, că mașinile erau cumpărate până la introducerea de către Domnul Usatîi a celor 8 milioane de lei în Moldova și până la campania electorală, și că combustibilul și comunicările GSM au fost achitate din contul bancar a partidului reclamant. Și nici nu au examinat argumentul precum că CEC a informat partidul reclamant cu 15 minute înainte despre ședință pe caz din 26 noiembrie 2014, contrar reglementărilor CEC, ceea ce a făcut dificil pregătirea apărarii pe caz.Invocând articolul 3 din Protocolul nr. 1, dreptul la alegeri libere, și Articolul 14, interdicția discriminării, reclamanții au pretins că anularea participării Patriei în alegerile din 2014 a fost arbitrară și a avut motive ascunse, și anume excluderea unui concurent cu un înalt suport din partea populației.Curtea a concluzionat că ingerința în drepturile electorale a reclamanților nu a respectat standardele impuse de Articolul 3 din Protocolul nr. 1. În particular, excluderea partidului reclamant din cursa electorală nu s-a bazat pe dovezi suficiente și relevante, procedurile în fața comisiei și instanțelor judecătorești nu au acordat partidului reclamant suficiente garanții împotriva arbitrariului, și că deciziile autorităților naționale nu au fost motivate și corespunzător au fost arbitrare.Curtea a acordat partidului reclamant 7,500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 8,000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.În fața Curții reclamanții au fost reprezentați de către I. Pohila și S. Pavlovschi, avocați din Chișinău.

Hotărârea în cauza Covalenco c. Moldovei, cererea nr. 72164/14

Reclamantul, Dumitru Covalenco, este de naționalitate moldovean, care s-a născut în 1983 și locuiește în Chișinău.Cauza vizează inversarea soluției judiciare de către Curtea Supremă prin casarea a două hotărâri a instanțelor inferioare favorabile reclamantului într-un litigiu cu o companie de asigurări, urmare a unui accident rutier.În 2009 automobilul reclamantului a fost grav avariat în urma unui accident în care era implicată soția acestuia. Reclamantul a adresat câteva scrisori companiei de asigurare, cerând plata asigurării, însă fără succes.Reclamantul a inițiat proceduri civile împotriva companiei de asigurări în 2012. Instanțele de fond și de apel au hotărât în favoarea acestuia, obligând compania să plătească valoarea integrală a automobilului.Totuși, în 2014, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârile respective și a respins acțiunea reclamantului, reținând că polița de asigurare nu acoperea și situații când automobilul era condus de soția reclamantului. Ea a acceptat argumentul companiei de asigurare că nu a avut acces la automobilul deteriorat. Ea nu a răspuns la contra-argumentul reclamantului că automobilul se afla în posesia companiei și că a fost evaluată de către un expert desemnat de aceasta.Invocând Articolul 6 din Convenție, dreptul la un proces echitabil și Articolul 13 din Convenție, dreptul la un recurs efectiv, și Articolul 1 din Protocolul nr. 1, protecția proprietății, reclamantul s-a plâns de examinarea de către Curtea Supremă a recursului fără participarea părților și că au fost reținute argumente totalmente noi care nu au fost dezbătute anterior în fața instanțelor inferioare.Curtea a notat, în primul rând, că instanța supremă a anulat hotărârile instanțelor inferioare și nu s-a referit la concluziile acestor instanțe în propria hotărâre. Ea a examinat cauza de la bun început și a schimbat circumstanțele de fapt și de drept reținute de instanțele inferioare cu ale sale, acționând ca și cum cauza nu a fost examinată niciodată de către aceste instanțe. În aceste circumstanțe, se poate concluziona că în pofida faptului că este ultimă instanță și că examinează chestiuni de drept, în realitate a acționat că prima instanță. Faptul că audierile au avut loc în primă instanță nu a fost relevant și reclamantul nu poate fi blamat pentru faptul că nu a cerut ședință publică în fața instanței supreme din moment ce nu a fost în poziție de a cunoaște limitele/intinderea examinării de către aceasta.Curtea, în continuare, a notat că părțile au disputat în fața instanței supreme pentru prima dată chestiunile factologice cum ar fi locația mașinii deteriorate și accesul companiei de asigurări la aceasta. Având în vedere alegațiile contradictorii a părților privind situația de fapt, credibilitatea părților la fel este o chestiune care urma să fie examinată de către instanța supremă. Astfel, in vederea respectării dreptului la un proces echitabil, instanța supremă nu putea examina cauza și emite o soluție definitivă în ea fără a desfățura o sedință publică.Curtea a notat că Curtea Supremă a acceptat argumentul companiei de asigurări că nu ar fi avut acces la automobil. În această privință instanța supremă nu a acordat atenție contra-argumentului reclamantului că automobilul se afla în posesia companiei și că un expert desemnat de către compania de asigurări a realizat evaluarea automobilului. În opinia Curții, contra-argumentul respect a fost unul important și dacă era acceptat, ar fi dus la o altă soluție pe acest caz. În pofida acestui fapt, instanța supremă a tăcut în această privință. În absența unui răspuns specific și explicit, este imposibil de a determina dacă simpla neglijare de către instanță a acestuia sau dacă ea a intenționat să-l respingă sau dacă aceasta a fost intenția, care au fost motivele în acest sens (Ruiz Torija, § 30; Hiro Balani v. Spain, 9 December 1994, § 28, Series A no. 303‑B; și Lebedinschi v. the Republic of Moldova, no. 41971/11, § 35, 16 June 2015).În final, Curtea nu a putut să nu observe că prin respingerea acțiunii împotriva companiei de asigurare instanța supremă și-a întemeiat poziția în hotărârea să proprio motu pe un nou motiv care nu a fost adus de părți și niciodată nu a fost disputat. Și anume că polița de asigurare nu acoperea situația de conducere a automobilului de către soția reclamantului. Nu doar că compania niciodată nu a invocat acest argument, dar a admis anterior în proceduri că soția reclamantului era acoperită de polița de asigurare.Curtea a constatat violarea Articolului 6 § 1, dreptul la un proces echitabil. În continuare, a considerat că nu este necesar să examineze restul plângerii reclamantului.Curtea a acordat reclamantului 3,500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1,500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către G. Ionas, avocat din Chișinău.

Hotărârile în cauzele Vasilasco c. Moldovei, Caraman c. Moldovei, și Marian...

La data de 15 septembrie 2020 Curtea de la Strasbourg a pronunțat hotărârile în cauzele Vasilasco c. Moldovei, cererea nr. 19607/08, Caraman c. Moldovei,...

Hotărârea în cauza Arzamazova c. Moldovei

 Cauza Arzamazova c. Moldovei, cererea nr. 38639/14Reclamantul este Elena Arzamazova, de naționalitate australiană şi moldoveană, născută în 1960 şi care locuieşte în Queensland, Australia.Cauza...

Hotărârea în cauza Partidul Politic “Patria” și Alții c. Moldovei

Partidul Politic “Patria” și Alții c. Moldovei, cererea nr. 5113/15 și alte 14 cereri.Reclamanții sunt partidul politic moldovenesc, Patria, și 14 candidați din lista...

Decizia Curții în cauza Bayraktar şi Ayri c. Moldovei

Cauza Bayraktar şi Ayri c. Moldovei, cererile nr. 13289/19 şi 13292/19.În faţa Curţii reclamanţii s-au plâns de violarea Articolului 5 § 1 din Convenţie, vizând detenţia...

Hotărârile Electronservice-Nord S.A., Furtună și Spiridonov c. Moldovei

La data de 23 iunie 2020 Curtea a pronunțat hotărârile în cauzele:Electronservice-Nord S.A. c. Moldovei, cererea nr. 12918/12; Furtună c. Moldovei, cererea nr....

Convenția Europeană

Hotărârea Furtuna c. Moldovei

 La data de 04 februarie 2020 Curtea de la Strasbourg a pronunțat hotărârea în cauza Furtuna c. Moldovei, cererea nr. 54104/07.În cauza Furtuna, reclamantul...

Publicații

Metodologia de monitorizare a selectivităţii justiţiei penale 2020

 Metodologia de monitorizare a selectivității justiției penaleFișa de monitorizare a ședințelor de judecatăFişa cazului monitorizatMetodologia de monitorizare a selectivității justiției penale a fost...

IMPLICARE

null

null

null

null

null

Întrebări

null

Curtea Europeană

null

0
Hotărâri CtEDO c. Moldovei
0
-2001
Prima hotărâre CtEDO c. Moldovei
0
Încălcări
0
Neîncălcări, Altele