În hotărârea CNTM c. Moldovei, cererea nr. 15379/13, Curtea de la Strasbourg a constatat, în unanimitate că a avut loc violarea Articolului 10, libertatea de exprimare, din Convenție. Cauza a vizat refuzul autorităților locale să permită asociației reclamante să plaseze ilustrații anti-discriminare pe panouri publicitare, pe motiv că acestea prezentau anumite grupe sociale într-o manieră nedemnă și umilitoare. Curtea a notat că posterul asociației reclamante a fost parte a unei campanii anti-discriminare implicând câteva ONG-uri, unul din scopuri fiind de a promova prima linie fierbinte a discriminării în Moldova. Chestiunea centrală în prezentul caz a fost decizia asociației reclamante să ilustreze posterul cu desene animate. În această privință, Curtea a reiterate că satira este o formă a expresiei artistice și comentariul social, care în mod normal are scopul de a provoca și agita, corespunzător contribuind la o dezbatere publică. Desenele animate pe poster au fost acompaniate de un text încurajând comunitățile vizate să apeleze linia fierbinte în cazul în care întâmpină discriminare. A fost evident pentru Curte că scopul scontat nu a fost de a insula, ridiculiza sau stigmatize grupele sociale vulnerabile să promoveze ura sau intoleranță. Având în vedere, posterul și desenele animate evident au avut scopul de a atrage atenția publicului la stereotipurile sociale și discriminaarea experimentată de grupuri vulnerabile, încurajându-I să facă uz de drepturile sale. Curtea, în continuare, a observat că instanțele naționale nu au realizat o analiză eficientă impusă de Articolul 10 din Convenție. În opinia Curții, această omisiune a fost factorul cheie pentru a stabili că nu au fost aduse motive relevante și suficiente pentru ingerință în dreptul asociației reclamante la libertatea de exprimare. Suplimentar, această ingerință a avut un effect descurajator în privința formelor satirice de exprimare vizând chestiuni sociale. Corespunzător, ingerință nu a fost necesară într-o societate democratică.

  În hotărârea în cauza Oleg Balan c. Moldovei, cererea nr. 25259/20 Curtea de la Strasbourg a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 8, dreptul la respectful vieții private și de familie din Convenție. Cauza vizează publicarea unui document de către Dnul Usatîi, liderul unui partid de opoziție, pe pagina sa Facebook, pretins publicat de SIS și adresat Președintelui țării. Documentul acuza reclamantul, în perioada de referință Ministrul de interne, de activități criminale. Deși SIS-ul a negat că ar fi expediat atare document și Aparatul Președintelui a negat că a primit acest document, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea reclamantului împotriva Dnului Usatîi, concluzionând că liderul unui partid de opoziție este acoperit de protecția libertății de exprimare atât în virtutea legislației naționale și Convenției. Curtea a notat că Curtea Supremă a decis să aplice prezumpția bunei credințe aplicabilă jurnaliștilor de investigație. Instanța națională a omis să realizeze propria analiză a elementelor din speță în ceea ce privește protecția reputației reclamantului. Corespunzător, Curtea nu a fost convinsă că Curtea Supremă a realizat balansarea drepturilor concurente respective din Convenție. Curtea a acordat reclamantului suma de 1 500 Euro cu titlu de prejudiciu moral.