Reclamantul este Felix Guţu, este născut în 1966, din Chişinău.Cauza vizează concedierea reclamantului urmare a procedurilor penale iniţiate împotriva acestuia pentru delapidare. El s-a plâns că a fost încălcat principiul prezumpţiei nevinovăţiei.La data de 26 august 2003 procuratura a iniţiat proceduri penale împotriva reclamantului, acesta fiind suspectat de delapidare de fonduri de la o companie de stat M.La data de 02 decembrie 2006 procuratura a decis încetarea procedurilor penale; investigația stabilind că reclamantul, pentru a primi rambursare neconformă de la angajator a prezentat un cont de cheltuieli cu o chitanță falsă de la un hotel, pe când el ar fi plătit doar jumătate din suma indicată în cont. Procuratura a concluzionat că infracțiunea de delapidare nu a fost comisă, or reclamantul, imediat ce departamentul de contabilitate a respins solicitările sale, a cerut ca cheltuielile neconforme să fie deduse din salariul său. Mai mult decât atât, suma indicată în contul respectiv nu a depășit plafonul maxim la care reclamantul era îndreptățit potrivit reglementărilor privind acoperirea cheltuielilor de transport.La data de 23 martie 2005 a fost anulată ordonanța privind încetarea urmăririi penale şi dispusă continuarea investigațiilor. La data de 20 mai 2005 procuratura a dispus încetarea procedurilor penale pe motivul că faptele imputate cădeau sub incidenţa Legii cu privire la amnistie din 16 iulie 2004.La data de 18 august 2005 compania M. l-a concediat pe reclamant pentru furt, menţionând că procedurile penale au stabilit delapidare de fonduri. Reclamantul a contestat concedierea sa. El a invocat că nu există nici o hotărâre judecătorească care ar fi stabilit delapidare de fonduri. Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, notând că cu toate că reclamantul a returnat banii voluntar, el, prin acceptarea amnistiei în cazul său, a recunoscut în substanță că banii erau de la angajator şi că concedierea a fost legală.Urmare a apelului reclamantului, Curtea de Apel a admis acţiunea, constatând încălcarea articolului 86 § 1 (j) din Codul muncii şi a dispus restabilirea reclamantului, plata salariului pentru absenţă forţată, etc.Curtea Supremă de Justiţie a anulat decizia Curţii de Apel şi a menţinut hotărârea instanţei de fond.Invocând Articolul 6 § 2, prezumpţia nevinovăţiei, din Convenţie, reclamantul a pretins că motivarea instanţelor civile a încălcat dreptul său a fi prezumat nevinovat.Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 6 § 2, prezumpţia nevinovăţiei, din Convenţie.Ea a reiterat că trebuie să se facă o distincţie fundamentală dintre o declaraţie precum că cineva este suspectat că ar fi comis o infracţiune şi o declaraţie judiciară explicită, în absenţa unei condamnări definitive, că persoana a comis infracţiunea respectivă. Reclamantul a fost concediat pentru comiterea unui furt „săvîrşit la locul de muncă a unei sustrageri din patrimoniul unităţii, stabilite prin hotărîre a instanţei de judecată sau a organului de competenţa căruia ţine aplicarea sancţiunilor administrative”. Simplul fapt că instanţele civile au confirmat acest temei de concediere, în pofida amnistierii ce a dus la încetarea procedurilor penale, a constituit o declaraţie explicită că el este vinovat de infracţiunea respectivă. Mai mult decât atât, Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în lipsa unei baze legale, că cererea de amnistie este în esenţă o recunoaştere a vinovăţiei.Curtea a luat în consideraţie că confirmarea de către instanţele civile a concedierii pentru furt şi limbajul utilizat, este incompatibil cu principiului prezumpţiei nevinovăţiei.Curtea a acordat reclamantului suma de 3,600 Euro cu titlu de prejudiciu moral, 3,600 Euro cu titlu de prejudiciu material şi 45 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.În faţa Curţii reclamantul a fost reprezentat de I. Guzun, avocat din Chişinău.

Partidul Politic “Patria” și Alții c. Moldovei, cererea nr. 5113/15 și alte 14 cereri.Reclamanții sunt partidul politic moldovenesc, Patria, și 14 candidați din lista electorală, de naționalitatea Republicii Moldova.Cauza vizează excluderea din cursa electorală a partidului reclamantului pentru alegerile naționale pe motivul unor iregularități financiare.La data de 27 noiembrie 2014, cu trei zile înainte de alegeri, instanțele judecătorești naționale au admis acțiunea Comisiei Electorale Centrale privind excluderea partidului reclamant pe motivul că, contrar prevederilor legislației electorale, acesta a utilizat fonduri nedeclarate, inclusiv bani din străinătate.CEC a depus acțiunea respectivă urmare a scrisorii primite de la șeful IGP care pretindea că partidul reclamant a utilizat în campanie electorală mai mult de 8 milioane de lei de origine străină care aparțineau lui R. Usatîi, un politician bine cunoscut și om de afaceri și candidatul numărul unu de pe lista partidului. Domnul Usatîi activa în Federația Rusă, s-a întors în Moldova în 2012 și a încercat crearea a două partide politice, pe care Ministerul Justiției a refuzat să le înregistreze.Un alt argument pentru excluderea partidului reclamante, de asemenea, acceptat de CEC și instanțe, a fost că partidul reclamantul aparent a cheltuit peste 5 milioane de lei de mijloace nedeclarate pentru cumpărarea a 11 mașini în mai 2014, combustibil, etc.Instanțele au trecut cu tăcere argumentul partidului reclamant precum că acuzațiile erau nefondate, că mașinile erau cumpărate până la introducerea de către Domnul Usatîi a celor 8 milioane de lei în Moldova și până la campania electorală, și că combustibilul și comunicările GSM au fost achitate din contul bancar a partidului reclamant. Și nici nu au examinat argumentul precum că CEC a informat partidul reclamant cu 15 minute înainte despre ședință pe caz din 26 noiembrie 2014, contrar reglementărilor CEC, ceea ce a făcut dificil pregătirea apărarii pe caz.Invocând articolul 3 din Protocolul nr. 1, dreptul la alegeri libere, și Articolul 14, interdicția discriminării, reclamanții au pretins că anularea participării Patriei în alegerile din 2014 a fost arbitrară și a avut motive ascunse, și anume excluderea unui concurent cu un înalt suport din partea populației.Curtea a concluzionat că ingerința în drepturile electorale a reclamanților nu a respectat standardele impuse de Articolul 3 din Protocolul nr. 1. În particular, excluderea partidului reclamant din cursa electorală nu s-a bazat pe dovezi suficiente și relevante, procedurile în fața comisiei și instanțelor judecătorești nu au acordat partidului reclamant suficiente garanții împotriva arbitrariului, și că deciziile autorităților naționale nu au fost motivate și corespunzător au fost arbitrare.Curtea a acordat partidului reclamant 7,500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 8,000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.În fața Curții reclamanții au fost reprezentați de către I. Pohila și S. Pavlovschi, avocați din Chișinău.