Cauza vizează alegația companiei reclamante că canalul său de televiziune a fost închis pentru faptul că era foarte critic față de Guvern și, în particular, dacă legislața națională putea impune o obligație de neutralitate și imparțialitate în buletinele de știri a televiziunii ce erau transmise pe frecvențe publice. Compania reclamantă, Noile Idei Televizate (NIT) S.R.L., a deținut un canal de televiziune privat, NIT, în Moldova. Ea și-a început activitatea în 1997 și în 2004 a primit licență pentru frecvență națională. Începând cu 2009, ea a fost vocea principală a singurului partid de opoziție. În perioada 2009 și 2011 televiziunea a fost sancționată de multiple ori pentru încălcarea legislației privind protecția pluralismului, în particular obligațiilor de neutralitate și imparțialitate, în buletinele sale de știri. În particular, autoritatea națională a audiovizualului a acuzat canalul de televiziune de lipsa pluralismului, buletine de știri părtinitoare din punct de vedere politic, favorizând partidul politic de opoziție și difuzând chestiuni distorsionate. În 2012, după ce canalul de televiziune a eșuat să se conformeze cu prevederi legale de pluralism stabilite în Articolul 7 din Codul audiovizualului din 2006, în pofida numeroaselor sancțiuni mai blânde impuse anterior, a fost retrasă licența companiei. Compania reclamantă a contestat decizia respectivă în fața instanțelor naționale, însă acțiunea respectivă a fost respinsă ca nefondată. Curtea de Apel a constatat că autoritatea audiovizuală nu a avut altă opțiune decât să impună cea mai drastică sancțiune de revocare a licenței companiei, având în vedere că aceasta a refuzat să se conformeze prevederilor legislației naționale privind pluralismul. Invocând Articolul 10 din Convenție și Articolul 1 Protocolul nr. 1, compania reclamantă s-a plâns că revocarea licenței a constituit o încălcare a libertății de exprimare și a dreptului la respectul proprietății. De asemenea, ea s-a plâns, în temeiul Articolului 6, dreptul la un proces echitabil, că procedurile privind revocarea licenței nu au fost echitabile. Ea a cerut Curții să examineze, în particular, dacă legislația națională putea impune o obligație de neutralitate și imparțialitate în buletinele de știri a unei televiziuni private ce difuzează pe frecvențe naționale. Decizia Curții Curtea a decis că nu a existat o violare a Articolului 10 din Convenție, libertatea de exprimare și că nu a existat o violare a Articolul 1 Protocolul nr. 1, respectul proprietății. Curtea a reamintit că politica națională în privința pluralismului aleasă de autoritățile naționale și reglementată de Codul audiovisual din 2006 a avut parte de o evaluare pozitivă din partea experților Consiliului Europei. Deși politica aleasă de către autoritățile naționale putea fi privită ca una destul de strictă, speța se referă la perioada înainte de tranziție la televiziunea terestră digitală, când numărul frecvențelor a fost foarte limit și când autoritățile erau nevoite să aplice legislația corespunzătoare care să asigure trasmiterea știrilor cu acuratețe și balansate și ca informația să reflecte tot spectrul opiniilor politice. Astfel, Curtea a fost convinsă că motivele care au stat în spatele deciziei de a restricționa libertatea de exprimare a companiei reclamante au fost suficiente și relevante și că autoritățile naționale au balansat necesitatea de a proteja plularismul și drepturile altora, pe de o parte, și necesitatea de a proteja dreptul la libertatea de exprimare pe de altă pare. Suplimentar, chiar dacă pierderea licenței a dus eventual la transmiterea a rețelei de televiziune analogice, compania reclamantă putea să re-aplice pentru licență după un an. În hotărâre, Curtea a dezvoltat jurisprudența sa în privința pluralismului în mass-media și a clarificat inter-relația dintre aspectele interne și externe a pluralismului mass-mediei, scopul marjei de apreciere a statului, și nivelul scrutinului aplicabil restricțiilor în această materie. De asemenea, ea a subliniat factorii pentru evaluarea cadrului normativ și aplicarea acestuia.

  Reclamantul, Serghei Cosovan, este de naționalitate moldovan, născut în 1971 și care a locuit în Chișinău și a decedat în 2021. Cauza vizează detenția reclamantului și condamnarea pentru escrocherie. De asemenea, cauza vizează tratamentul medical în detenție, având în vedere faptul că a suferit de mai multe maladii, inclusiv Hepatită și Ciroză. Invocând Articolul 2 din Convenție, dreptul la viață, Articolul 3, interzicerea torturii și tratamentului inuman și degradant, reclamantul s-a plâns că autoritățile au omis să îi asigure tratament medical necesar, starea sănătății fiind incompatibilă cu detenția și că au existat motive insuficiente pentru plasarea în arest preventiv. Curtea a constatat violarea Articolului 3 din Convenție, sub aspect material, obligații positive/tratament degradant. Ea a reținut că a avut loc tratament medical inadecvat a reclamantului care suferea de o boală serioasă în faza terminală. Detenția reclamantului fiind extinsă în pofida condiției terminale. Nu a existat justificare pentru detenția persoanei urmare a condamnării și a unei personae deținute pe durata procesului care suferea din cauza detenției incompatibile situației medicale a persoanei. De asemenea, Curtea a constatat violarea Articolului 5.3 din Convenție, dreptul la libertate și siguranță/rezonabilitatea detenției reclamantului. Ea a constat omisiunea instanțelor naționale a aduce suficiente motive pentru justificarea detenției extinse a reclamantului pe durata procesului. Disjungarea artificială a procedurilor penale pentru a obține avantaje procedurale inecitabile sau eludarea prevederilor legale obligatorii incompatibilă cu Articolul 5. Curtea a acordat soției reclamantului suma de 10,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și  5,000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli. Reclamantul a fost reprezentant în fața Curții de N. Hriplivîi, V. Vieru și  A. Postica avocați din Chișinău.