cunoaște-ți drepturile și fii liber

CtEDO: Moldova condamnată în patru cauze pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil

Hotărâri CEDO    
643

2 iulie 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publice şapte hotărâri în cauze privind Republica Moldova. În patru cauze îndreptate exclusiv împotriva Moldovei Curtea a constatat încălcarea Articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenţia Europeană a drepturilor Omului şi urmează să achite reclamanţilor despăgubiri de 14.800 Euro. Totodată, în una din cauze din motiv că aspectul cu privire la aplicarea articolului 41 al Convenţiei referitor la prejudicial material nu a fost finalizat întru adoptarea unei soluţii, a fost rezervat pentru o hotărâre ulterioară.

În celelalte trei cauze, îndreptate împotriva Moldovei şi a Federaţiei Ruse, responsabilă de încălcarea Convenţiei se face Federaţia Rusă.  care urmează să achite reclamanţilor despăgubiri de 80.550 Euro. Curtea a constatat că Republica Moldova şi-a onorat obligaţiile pozitive de a întreprinde măsuri adecvate și suficiente pentru a proteja drepturile reclamanţilor. În ceea ce priveşte, responsabilitatea Federaţiei Ruse, Curtea nu a găsit motive să se îndepărteze de la jurisprudenţa existent şi a menţionat că, în virtutea sprijinului său militar, economic și politic continuu acordat „Republicii Moldovenești Nistrene” („rmn”), care nu putea supraviețui altfel, responsabilitatea Rusiei în cadrul Convenției este angajată în ceea ce privește încălcarea drepturilor reclamanţilor.

 

Melnic c. Moldovei, cererea nr. 46351/08

În fața Curții reclamantul, invocând Articolul 6 din Convenție, s-a plâns de rezultatul examinării cauzei sale de către instanțele naționale, prin admiterea unei acțiuni în pofida expirării termenului de prescripție de 3 ani de zile.

Curtea a reiterat că este în primul rând sarcina instanțelor naționale de a interpreta modul în care termenul de prescripție invocat de reclamant este aplicat în cauza respectivă; totuși inversând soluția instanței inferioare, instanțele superioare au tăcut categoric în această privință.

În absența unei reacții specifice și exprese, a fost imposibil, pentru Curte, de a evalua dacă instanțele pur și simplu au neglijat acest argument că acțiunea a fost tardivă sau dacă au intenționat să o respingă și, dacă aceasta a fost intenția lor, care au fost motivele respective.

Corespunzător, Curtea a concluzionat că procedurile nu au fost echitabile și că a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantului suma de  1.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de S. Demian, avocat din Chișinău.

 

Gheorghiță c. Moldovei, cererea nr. 5334/06

Reclamantul, împreună cu membrii familiei sale au fost victime ale deportărilor regimul sovietic din 1949, bunurile lor fiind confiscate. În anul 1989 aceștia au fost reabilitați.

La 31 iulie 2003, în temeiul articolului 12 din Legea nr. 1225 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea despăgubirior pentru prejudiciul moral și material suportat în urma confiscării bunurilor sale.

La 29 octombrie 2004, Judecătoria Călărași a admis parțial acțiunea reclamantului și i-a acordat suma de 700 Lei cu titlu de prejudiciu material și 15.000 Lei cu titlu de prejudiciu moral. Ministerul Finanțelor a depus cerere de apel. Prin hotărârea din 29 martie 2005, Curtea de Apel a admis apelul Ministerului Finanțelor și a casat parțial hotărârea din 29 octombrie 2004, şi a emis o nouă hotărâre prin care a respins pretenţiile reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului moral. Instanța a menţionat că legislația în vigoare nu prevedea repararea prejudiciului moral pentru victimele represiunilor politice.

Reclamantul a depus recurs. Curtea Supremă de Justiție, la 28 septembrie 2005,  a declarat inadmisibil recursul reclamantului, bazându-se pe prevederile articolului 429 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul de referinţă, și a menţionat că reclamantul nu putea ataca decizia respectivă cu recurs, dat fiind faptul că nu contestase hotărârea cu apel.

Invocând Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns că prin respingerea recursului său de către Curtea Supremă de Justiție, a fost privat de dreptul de acces la justiție.

Curtea a reiterat faptul că garanțiile procedurale prevăzute de Articolul 6 din Convenție oferă fiecăruia dreptul de a contesta vreun drept al oricărui dintre drepturile și obligațiile sale civile. Totodată, a notat că, prin respingerea recursului reclamantului pe motiv că aceasta nu a depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, care îi era favorabilă, Curtea Supremă de Justiție nu a invocat nici un exemplu de caz intern şi nu a răspuns nici la motivele invocate de reclamant.

Curtea a constatat că interpretarea extrem de restrictivă oferită de către Curtea Supremă de Justiție a prevederilor din Codul de procedură civilă a încălcat dreptul reclamantului la o cale de atac. Decizia Curţii Supreme nu a fost proporțională cu scopul legitim urmărit, ceea ce a dus la încălcarea dreptului de acces la o instanță a reclamantului, garantat de către Articolul 6 § 1 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului 1.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În faţa Curţii reclamantul a fost reprezentat de A. Postică, avocat din Chişinău.

Mititelu şi Antonovici c. Moldovei, cererea nr. 15989/11

În fața Curții reclamanții s-au plâns că procedurile penale împotriva acestora nu au fost echitabile și au pretins că au fost condamnați în baza unor declarații date poliției germane, fără a avea posibilitate de a-l audia pe acuzator, A.B., invocând Articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție.

Curtea a notat că atât instanța de apel, cât și instanța de recurs, inversând soluția de achitare a reclamanţilor a instanței de fond, nu au adus motive de ce au ajuns la concluzii diferite referitor la valoarea probantă a declarațiilor lui A.B. Toate probele au fost doar listate ca dovezi că reclamanţii au comis infracțiunea, fără vreun indiciu privitor la faptul că declarațiile lui A.B. nu au fost verificate. Corespunzător Curtea a constatat că instanțele respective au eșuat să examineze fiabilitatea declarațiilor lui A.B. De asemenea, Curtea a notat că nici o măsură procedurală nu a fost întreprinsă pentru a compensa lipsa posibilității de a-l audia pe A.B. în instanță și că instanțele nu au abordat în nici un fel obiecția reclamanţilor privind fiabilitatea declarațiilor lui A.B.

Corespunzător reclamanților le-a fost negat dreptul la un proces echitabil și astfel a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție.

Curtea a acordat fiecărui reclamant câte 3.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamanții au fost reprezentați de G. Ionaș, avocat din Chișinău.

Electronservice-Nord S.A. c. Moldovei, cererea nr. 12918/12

În fața Curții compania reclamantă a pretins, în particular, că o hotărâre definitivă favorabilă a fost anulată în rezultatul unei revizuiri abuzive.

Curtea a considerat că procedura de revizuire din speță, în esență a fost o încercare de a reexamina cauza pe motive care puteau dar nu au fost invocate anterior de partea în proces; aceasta a avut efectul unui apel deghizat, scopul căruia a fost mia degrabă o reexaminare a cauzei, decât o revizuire veritabilă în sensul Articolelor 449 - 453 din Codul de procedură civilă.

Prin admiterea cererii de revizuire, Curtea de Apel a încălcat principiul securității raporturilor juridice și dreptul companiei reclamante de acces la instanță în sensul Articolului 6 § 1  din Convenție, corespunzător a avut loc violarea acestui Articol. De asemenea, Curtea a constatat violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Curtea a acordat companiei reclamante suma de 2.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 800 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții compania reclamantă a fost reprezentată de V. Pîrău, avocat din Chișinău.

Beșleagă c. Moldovei şi Rusiei, cererea nr. 48108/07

Reclamantul s-a plâns că a fost deținut în condiții inumane și degradante, contrar Articolului 3 din Convenție; invocând Articolul 5 § 1 din Convenție s-a plâns de detenție ilegală și Articolul 6 §§ 2 și 3 din Convenție de diferite încălcări a drepturilor sale; invocând Articolul 10 din Convenție, reclamantul s-a plâns că detenția sa a avut la bază poziția sa politică și lipsa unui remediu efectiv, potrivit Articolului 13 din Convenție.

Curtea a constatat că Federația Rusă a încălcat drepturile reclamantului prevăzute de Articolul 3 din Convenție, Articolul 5 § 1 din Convenție, Articolul 6 § 1 din Convenție, Articolul 10 din Convenție și Articolul 13 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantului 9.750 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul au fost reprezentați de A. Postică, avocat din Chișinău.

Panteleiciuc c. Moldovei şi Rusiei, cererea nr. 57468/08

În fața Curții reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale procedurale pe durata procedurilor administrative împotriva acestuia, contrar cerințelor Articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție.

Curtea a constatat violarea drepturilor reclamantului la un proces echitabil, reținând că reclamantul nu a fost pregătit pentru proces, nu a fost asistat de un avocat sau interpret și nu putea să-și pregătească poziție și nici să fie prezent la examinarea cauzei în ordine de recurs, deoarece a primit citațiile mult mai târziu.

Curtea a constatat violarea Articolului 6 § 1 din Convenție. doar de către Federația Rusă.

Curtea a acordat reclamantului 7.800 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de A. Postică, avocat din Chișinău.

Antonov şi alţii c. Moldovei şi Rusiei, cererile nr. 315/10, 1153/10 şi 1158/10

Reclamanții s-au plâns de detenție în condiții inumane și degradante, rele tratamente și lipsa asistenței medicale, contrar Articolului 3 din Convenție; de violarea Articolului 5 § 1 din Convenție, detenție ilegală și Articolul 8 din Convenție, dreptul la viață privată.

Curtea a constatat violarea Articolelor 3, 5 și 8 din Convenție, doar de către Federația Rusă.

Curtea a acordat fiecărui din cei şase reclamanţi câte 9.750 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli pentru toţi reclamanţii.

În fața Curții reclamanții au fost reprezentați de A. Zubco, avocat din Chișinău.

CtEDO: Şapte hotărâri noi, Moldova a încălcat dreptul la un proces echitabil în patru cauze

Hotărâri CEDO    
811
Şapte cauze, patru condamnări, 50.000 Euro despăgubiri.

CtEDO: Kommersant Moldovy c. Moldovei, refuzul de revizuire a hotărârii judecătoreşti nu contravine Convenţiei

11 aprilie 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică decizia în cauza  Kommersant Moldovy c. Moldovei, cererea nr. 10661/08. Cauza se referă respingerea de către Curtea Supremă de Justiţie a cererii de revizuire a unei hotărâri din anul 2002 prin care s-a constatat că ziarul reclamant a încălcat integritatea teritorială și securitatea națională a Republicii Moldova și ca rezultat a fost obligat să-și stopeze activitatea, în temeiul hotărârii Curţii Europene din anul 2007 prin care a constatat violarea Articolului 10 din Convenție și a acordat despăgubiri ziarului reclamant pentru prejudiciul cauzat.

Reclamantul este un ziar, „Kommersant Moldovy” înregistrat în Republica Moldova.

Printr-o decizie definitivă a Curții Supreme de Justiție din 29 mai 2002, s-a constatat că ziarul reclamant a încălcat integritatea teritorială și securitatea națională a Republicii Moldova și ca rezultat a fost obligat să-și stopeze activitatea.

La 9 ianuarie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre în ceea ce privește cererea depusă de către ziarul reclamant. Curtea a constatat violarea Articolului 10 din Convenție și a acordat despăgubiri ziarului reclamant pentru prejudiciul cauzat (a se vedea, pentru mai multe detalii, Kommersant Moldovy c. Moldovei, nr. 41827/02, 9 ianuarie 2007). Hotărârea a devenit definitivă la 9 aprilie 2007.

La 29 mai 2007, ziarul reclamant a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere de revizuire, care s-a finalizat cu hotărârea din 29 mai 2002. Cererea era întemeiată pe prevederile art. 449 (h) din Codul de procedură civilă și s-a referit la hotărârea Curții din 9 ianuarie 2007, ca temei pentru revizuire.

Potrivit ziarului reclamant, părțile nu au abordat problema înaintării tardive a cererii de revizuire și această chestiune nu a fost discutată în cadrul ședinței.

La 4 octombrie 2007, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea ziarului reclamant, ca înaintată în afara termenului-limită stabilit de art. 450 (g) Cod de procedură civilă.

În fața Curții, ziarul reclamant s-a plâns de violarea Articolului 6 § 1 din Convenţie (dreptul la un proces echitabil), deoarece Curtea Supremă de Justiție a respins cererea sa pentru un motiv care nu a fost invocat de către părți și în privința căruia nu a avut posibilitate de a înainta obiecții în fața instanței. De asemenea, s-a plâns de violarea Articolului 10 din Convenţie, deoarece prin refuzul de a anula hotărârile pe care Curtea Europeană le-a constatat ca o încălcare a Articolului 10, Curtea Supremă de Justiție a permis ca aceste hotărâri să continue încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare. Acesta s-a plâns, în cele din urmă, în temeiul Articolului 46 din Convenţie, că statul reclamat, de facto, a eșuat să se conformeze pe deplin cu hotărârea Curții.

Decizia Curţii

Plângerea reclamantului privind violarea Articolului 10 și 46 din Convenție

Curtea a considerat că plângerea reclamantului privind violarea Articolului 10 în esență este aceeași cu cea privind violarea Articolului 46. Ea vizează o pretinsă lipsă a executării corespunzătoare a hotărârii Curții Europene din 9 ianuarie 2007 în cauza precedentă din moment ce nu a fost adoptată o nouă hotărâre în care instanțele naționale ar fi examinat careva chestiuni legate de libertatea de exprimare. Omisiunea hotărârile judecătorești adoptate anterior poate fi privită ca prevenirea restitutio in integrum integrală urmare a constatării Curții violării Articolului 10 din Convenție din moment ce publicația reclamantă în continuare nu poate publica sub numele vechi. Totuși, plângerile privind omisiunea fie de a executa hotărârea Curții sau a redresa o violare deja constatată de Curte este în afara competenței Curții ratione materiae (a se vedea, spre exemplu, Lyons and Others v. the United Kingdom (dec.), no. 15227/03, ECHR 2003-IX și Bochan (2) și este mai degrabă obiectul supravegherii executării de către Comitetul de Miniștri în temeiul Articolului 46 din Convenție.

Curtea este competentă să examineze plângerile privind situațiile când autoritățile naționale au efectuat o nouă examinare a cauzei prin implementarea uneia din hotărârile Curții fie prin redeschiderea procedurilor fie prin inițierea unui întreg set de proceduri naționale noi. Totuși, în speță, când publicația reclamantă a înaintat cererea sa privind redeschiderea procedurilor, ea nu a urmărit exercitarea dreptului la libertatea de exprimare, ci mai degrabă înlăturarea consecințelor violării constatate anterior (a se vedea, spre exemplu, Costică Moldovan şi alţii c. României (dec.), nr. 8229/04). Situația era să fie diferită dacă Curtea Supremă admitea cererea de revizuire și examina fondul cauzei în privința publicației reclamante sau dacă ultima se adresa pentru re-înregistrare sub numele său vechi și era refuzată pe motivul existenței hotărârii din 29 mai 2002 sau se baza pe motive noi.

Corespunzător, plângerile publicației reclamante, în ceea ce privește omisiunea de a remedia violarea ințială a Articolului 10 și 46 din Convenție după cum a fost constatat în hotărârea Curții din 9 ianuarie 2007, trebuie să fie declarată ca incompatibilă ratione materiae în temeiul Articolului 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție.

Plângerea reclamantului privind violarea Articolului 6 din Convenție

Curtea a notat că legislația națională prevede dreptul de a cerere redeschiderea procedurilor urmare a constatării Curții a violării unui drept din Convenție. Deși procedurile în acest caz trebuie să respecte reglementările pentru examinarea oricărei acțiuni, obiectul acesteia este limitat expres la admisibilitatea cererii de revizuire. Acest aspect este reflectat în continuare în întinderea competențelor instanței de la examinarea cererii de revizuire, care se limitează la fie respingerea cererii sau admiterea ei și anularea hotărârii relevante. Doar după admiterea cererii de revizuire instanța poate expedia dosarul la reexaminare instanței competente. Urmează că, diferit decât în Bochan (2) citat anterior (§§ 51-56), legislația moldovenească, nu tratează procedurile de revizuire ca o formă a recursului sau prelungirea procedurilor inițiale, dar limitează expres scopul acesteia la verificarea motivelor pentru redeschiderea unui caz și la adoptarea unei decizii separate de admitere sau respingere a cererii de revizuire.

În Bochan (2) Curtea în continuare a examinat scopul și natura "examinării" realizate de fapt de către Curtea Supremă din Ucraina în acest caz particular și a constatat că ea a revizuit materialele cauzei și deciziile judecătorești din procedurile inițiale în lumina observațiilor noi care s-au bazat în principal pe hotărârea Curții. În contrast, în prezenta speță, Curtea Supremă nu a examinat alte chestiuni decât conformarea cererii de revizuire cu cerințele legale formale privind respectarea termenelor limită pentru înaintarea unor astfel de cereri. Astfel nu se poate spune că Curtea Supremă a revizuit în vreun fel fondul acțiunii în justiție inițiale împotriva publicației reclamante.

Corespunzător, plângerea reclamantului privind violarea Articolului 6 § 1 din Convenție, privind echitatea procedurilor în fața Curții Supreme de Justiție ce au dus la adoptarea deciziei din 4 octombrie 2007, trebuie să fie declarată inadmisibilă ca fiind incompatibilă ratione materiae în temeiul Articolului 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție.

Pentru motivele specificate mai sus, Curtea a declarat cererea ca fiind inadmisibilă.

Noul remediu intern radiază cererile de la Curtea de la Strasbourg

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică decizia în cauza Vladimir Filat și alții c. Republicii Moldova

CtEDO: Moldova condamnată în patru cauze pentru încălcarea dreptului la un...

2 iulie 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publice şapte hotărâri în cauze privind Republica Moldova. În patru cauze îndreptate exclusiv...

CtEDO: Şapte hotărâri noi, Moldova a încălcat dreptul la un proces...

Şapte cauze, patru condamnări, 50.000 Euro despăgubiri.

CtEDO: Ozdil și alții c. Moldovei, extrădarea profesorilor de la Liceul...

11 iunie 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Ozdil și alții c. Moldovei, cererea nr. 42305/18. Cauza...

CtEDO: Construct Confort S.R.L. c. Moldovei, admiterea recursului peste termenul legal...

Cauza se referă la admiterea de către Curtea Supremă de Justiţie a unui apel depus peste termenul legal.

CtEDO: Consocivil S.A. şi Zelinschi c. Moldovei, Curtea Supremă de Justiţie...

28 mai 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea Consocivil S.A. şi Zelinschi c. Moldovei (cererile 27773/05 și 5314/06) prin...

Convenția Europeană

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Textul Convenţiei este prezentat aşa cum a fost amendat în conformitate cu dispoziţiile Protocolului nr. 14 (STE nr. 194) începând cu intrarea acestuia în vigoare la data de 1 iunie 2010.

Publicații

Metodologie de monitorizare a selectivităţii justiţiei penale

Metodologia de monitorizare a selectivității justiției penale a fost elaborată de Asociația Obștească ”Juriștii pentru Drepturile Omului” în cadrul Proiectului „Mobilizarea societății civile...

IMPLICARE

null

null

null

null

null

Întrebări

null

Curtea Europeană

null

0
Hotărâri CtEDO c. Moldovei
0
-2001
Prima hotărâre CtEDO c. Moldovei
0
Încălcări
0
Neîncălcări, Altele
Mărime font
Contrast