La 12 iunie 2012 CtEDO a pronunțat hotărârea Genderdoc-M c. Moldovei (cererea nr. 9106/06).

***


În această cauză reclamantul este o organizație non-guvernamentală Genderdoc-M, scopul căreia este de a asista și a acorda consultanță comunității LGBT.


La 7 aprilie 2005 asociația reclamantă a solicitat Consiliului Municipal Chișinău eliberarea unei autorizații pentru a petrece o demonstrație pașnică, la 27 mai 2005, în fața Parlamentului Republicii Moldova, pentru a încuraja adoptarea legilor care ar proteja minoritățile sexuale împotriva discriminării.


La 27 aprilie 2005 Consiliul Municipal Chișinău a respins cererea pe motiv că demonstrația ar fi neîntemeiată, deoarece o lege privind protecția minorităților sexuale a fost deja adoptată.


La 6 mai 2005 Primăria de asemenea nu a permis petrecerea acestei demonstrații pe motiv că există deja o lege privind protecția minorităților și că existau prevederi legale care dictau cine sunt subiecții cu drept de inițiativă legislativă de a promova legi.


Asociația reclamantă a contestat decizia Primăriei din 6 mai 2005 argumentând că interzicerea petrecerii demonstrației era una ilegală și discriminatorie.


La 2 iunie 2005 Curtea de Apel Chișinău a admis cererea asociației reclamante și a anulat decizia Primăriei.


Primăria Chișinău a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 iunie 2005 invocând, că au primit mai multe solicitări din partea unor persoane fizice și asociații care erau vehement împotriva autorizării acestei întruniri și care se opun adoptării oricărei legi, care ar legaliza parteneriatul homosexual.


La 7 septembrie 2005 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul depus de Primăria Chișinău, a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 2 iunie 2005 și a decis să trimită cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.


La 14 iunie 2006 Curtea de Apel a decis împotriva asociației reclamante, iar ultima a depus recurs.


La 18 octombrie 2006 Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia Curții de Apel din 14 iunie 2006. Instanța a reținut că asociația reclamantă nu și-a onorat obligațiile impuse de legea cu privire la întruniri: de a respecta legea, de a desemna o persoană sau persoane care să conducă demonstrația; să creeze împreună cu poliția un grup de persoane responsabile pentru menținerea ordinii publice; să achite Consiliului Municipal careva plăți pentru aranjarea locului unde se va petrece demonstrația ș.a. Mai mult, instanța a considerat că a existat un risc ca demonstrația ar putea cauza o încălcare a ordinii publice.


Asociația reclamantă, invocând Articolul 11 din Convenție, s-a plâns de violarea dreptului la întrunire pașnică, pretinzând că interdicția impusă de a petrecere demonstrația a fost contrară legii, nu a urmărit un scop legitim și nu a fost necesară într-o societate democractică. De asemenea, asociația reclamantă s-a plâns, în temeiul Articolului 13 în conjuncție cu Articolul 11 din Convenție, că nu a dispus de un remediu eficient împotriva pretinsei violări a libertății întrunirilor, în particular că nu a existat o procedură eficientă care ar permite obținerea unei decizii definitive până la data demonstrațiilor planificate. În continuare, asociația reclamantă, invocând Articolul 14 în conjuncție cu Articolul 11 din Convenție, s-a plâns a fost discriminată pe motiv că a promovat interesele comunității gay din Moldova.


Curtea a constatat violarea Articolului 11 din Convenție, notând recunoașterea violării de către Guvernul pârât.


De asemenea, Curtea a constatat violarea Articolului 13 în conjuncție cu Articolul 11 din Convenție, observând că legislația națională prevede un termen limită pentru judecarea cauzelor privind libertatea întrunirilor, potrivit căreia organizatorul unei întruniri urmează să depună demersul la Primărie cu cel târziu 15 zile înaintea evenimentului planificat, iar autoritățile administrative urmează să răspundă demersului în cel mult 5 zile înainte de evenimentul planificat. Dacă autoritatea interzice evenimentul, organizatorii pot depune o plângere împotriva interdicției, iar autoritatea judiciară competentă urmează să soluționeze cauza în timp de 5 zile. Curtea a notat că în pofida termenului limită de 5 zile, demersul reclamantului a fost soluționat după un an și jumătate. Curtea a constatat că reclamantului i s-a refuzat un remediu național eficient în ceea ce privește plângerea privind libertatea întrunirii.


În final Curtea a constatat violarea Articolului 14 în conjuncție cu Articolul 11 din Convenție, observând că reclamantul a prezentat în calitate de dovezi decizii a Primăriei mun. Chișinău, prin care se permitea diverse întruniri, în perioada de referință. Guvernul a eșuat să prezinte o explicație plauzibilă a diferenței în tratament. Curtea a considerat că motivul interdicției a fost dezaprobarea demonstrațiilor care erau considerate ca promovare a homosexualității. În particular, Curtea a subliniat că Primăria mun. Chișinău a insistat, repetat, în fața instanței de judecată că întrunirea asociației reclamante urma a fi interzisă datorită opunerii homosexualității din partea cetățenilor. Mai mult ca atât, Curtea a reținut că la limitarea libertății întrunirii, autoritățile naționale urmează să aducă temeiuri clare în această privință. Însă, în speță fiecare autoritate care examina demersul asociației reclamante pentru organizarea întrunirii, îl respingea pe motive diferite.


Curtea a considerat că nu este necesar de a examina separat plângerile formulate în temeiul Articolului 6 § 1 și 10 din Convenție.


Asociația reclamantă a solicitat EUR 860 cu titlu de prejudiciu material, EUR 7,250 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 2,856 cu titlu de costuri și cheltuieli.


Curtea a acordat asociației reclamante EUR 860 cu titlu de prejudiciu material, EUR 7,250 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 2,900 cu titlu de costuri și cheltuieli.


În fața Curții asociația reclamantă a fost reprezentat de către N. Mardari avocat din Chișinău.


Judecătorul Myjer a formulat o opinie concurentă, iar judecătorii Gyulumyan și Ziemele au formulat o opinie disidentă.