Orice persoană care se consideră lezată într-un drept al său garantat de Convenţia Europeană poate depune o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cererea urmează a fi întocmită în scris în una din limbile oficiale ale statelor membre ale Consiliului Europei şi expediată Curţii prin poştă. Cererea poate fi depusă la Curte direct de către reclamant, fără intermedierea unui avocat. Pentru depunerea cererii la Curte nu este percepută nici o taxă, însă reclamantul va trebui să suporte cheltuielile legate de întreţinerea corespondenţei cu Curtea (poştă, fax, etc.).
Pentru a depune o cerere la Curte ea trebuie să satisfacă anumite condiţii. Acestea sunt stabilite în art. 34 şi art. 35 ale Convenţiei (ex: epuizarea căilor interne de recurs; respectarea termenului de 6 luni; să se refere la un drept prevăzut de Convenţie; etc.)
Există cerinţe stricte faţă de forma cererii expediate Curţii, pentru a facilita examinarea cererii, Curtea a elaborat un formular de cerere care urmează a fi completat. La cerere urmează a fi anexate hotărârile judecătoreşti şi alte documente sau probe la care se face referire în cerere. Toate anexele la cerere urmează a fi expediate în copii, nu în original.
Odată primită, cererea este înregistrată de grefa Curţii şi i se acordă un număr de ordine şi o denumire care se comunică printr-o scrisoare reclamantului. Aceste date urmează a fi indicate în corespondenţa ulterioară cu Curtea.
Cererile înregistrate sunt examinate de către Curte imediat ce este posibil. Datorită complexităţii procedurii şi numărului mare de cereri pe rol, procedura de examinare a unei cereri durează între 3 şi 7 ani.
La o anumită etapă a procedurii, când Curtea iniţiază procedura de examinare a cererii, aceasta este comunicată reprezentantului Guvernului împotriva căruia este îndreptată cererea. După comunicarea cererii Curtea va solicita reclamantului să-şi angajeze un avocat pentru a-l reprezenta în procedurile în faţa Curţii. În cazul în care reclamantul nu dispune de resurse suficiente pentru a-şi angaja un avocat, Curtea poate să plătească avocatului un onorariu pentru reprezentarea reclamantului. Acest onorariu nu acoperă toate cheltuielile suportate de avocat, însă este menit să nu descurajeze reclamantul de a depune o cerere la Curte când nu poate plăti un avocat.
În baza documentelor şi explicaţiilor prezentate de părţi, Curtea ia o decizie iniţial cu privire la admisibilitate, iar apoi, dacă cererea este declarată admisibilă, asupra fondului cererii în una din limbile oficiale ale Curţii (engleza sau franceza).
Curtea poate constata violarea Convenţiei şi acorda compensaţii materiale şi morale. Prin hotărârea Curţii în care se constată violarea Convenţiei nu se casează în mod automat hotărârile instanţelor naţionale, însă reclamantul poate solicita, în anumite cazuri, redeschiderea procedurilor naţionale (revizuire).
Statele s-au angajat să se conformeze hotărârilor Curţii. Supravegherea executării hotărârilor Curţii este pusă în sarcina Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.