Foto: www.gds.ro

05.06.2018 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Goremîchin c. Moldovei, cererea nr. 30921/10, constatând încălcarea Articolelor 3 (tratament inuman), 5 § 1 (detenția ilegală), 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) și 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, a dispus achitarea sumei de 16.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli.

În fapt

Reclamant în prezenta cauză este Valeriu Goremîchin, născut în 1967 și locuiește în Chişinău.

La data de 23 iulie 2007 Judecătoria Rîşcani a dispus arestarea sa pentru 30 de zile; fiind acuzat de jaf, luare de ostatici şi şantaj, în Ucraina în 1997 și 1998. În perioada de referinţă se afla în Bruxelles, Belgia.

La data de 18 noiembrie 2008 reclamantul a fost reţinut în Bruxelles, la cererea autorităţilor moldoveneşti şi plasat în detenţie, pe durata procedurilor de extrădare în Moldova.

La data de 05 octombrie 2009 a fost extrădat în Moldova, și în aceeaşi zi a fost adus în faţa unui judecător care a dispus arestarea preventivă.

La data de 25 decembrie 2009 Curtea de Apel Chişinău a prelungit detenţia reclamantului pentru 90 de zile.

Ulterior, arestul a fost prelungit la fiecare trei luni; de fiecare dată fiind invocate aceleași motive: că este o cauză excepțională, că există o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune serioasă pasibilă de răspundere cu închisoare, că cauza penală este complexă și dacă va fi eliberat va periclita mersul anchetei, va influența martorii și victimele, va comite alte infracțiuni sau se va ascunde.

La data de 20 mai 2010 reclamantul a formulat un demers habeaus corpus, cerând schimbarea măsurii preventive. Avocatul reclamantului de asemenea a invocat imposibilitatea de a-și consulta clientul pe durata ședinței. În continuare s-a plâns de refuzul grefei instanței de a elibera copii de pe materialele dosarului. La data de 17 iunie 2010 Curtea de Apel a respins cererea avocatului și la data de 21 iunie 2010 a prelungit detenția reclamantului cu alte 90 de zile, reținând aceleași motive.

La data de 22 februarie 2012 Curtea de Apel Bălți l-a achitat pe reclamant și a dispus eliberarea acestuia. Instanța a reținut că decizia poate fi contestată cu recurs în termen de 15 zile.

La data de 06 aprilie 2012 procuratura a declarat recurs împotriva deciziei din 22 februarie 2012. Reclamantul a invocat că recursul a fost declarat peste termen. Totuși la data de 21 decembrie 2012 Curtea Supremă a admis recursul și a dispus rejudecarea cauzei, trecând cu vederea chestiunea omiterii termenului de atac.

Procedurile s-au finalizat la data de 30 decebrie 2015, când Judecătoria Buiucani l-a găsit vinovat pe reclamant, însă a încetat procesul pe motivul prescrierii faptei.

În perioada 5 octombrie 2009 – 23 octombrie 2009 reclamantul a fost deținut în incinta Departamentului Servicii Operative din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, într-o celulă din subsol, cu o suprafaţa totală de 3 m.p., fără pat, scaun, WC, etc. El dormea timp de 4 ore pe podeaua de beton, utilizând o găleată pe post de WC; şi nu avea plimbări zilnice în afara celulei.

Patru zile mai târziu reclamantul a fost mutat în celula nr. 6 din aceeaşi instituţie., cu suprafaţa de 9 m.p., fiind împreună cu alţi doi deţinuţi, timp de 15 zile. Condiţiile de detenţie fiind similare celor anterioare. De asemenea, el a pretins că a fost hrănit doar o dată pe zi cu supă şi o bucată de pâine. Și a avut acces la duş doar o dată pe durata a 20 de zile de detenţie.

La data de 23 octombrie 2009 reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 13. A fost plasat pentru 3 zile în celula nr. 38 cu o suprafaţă de 12 m.p., alături de alţi 7-12 deţinuţi. În particular, condiţiile descrise de reclamant erau următoarele: celula era echipată cu 12 paturi de lemn, nu era încălzită, calitatea alimentaţiei era de calitate proastă, lipsea ventilarea, etc.

La data de 27 octombrie 2009 reclamantul a fost transferat în celula nr. 78 care măsura 30 m.p., împreună cu alţi 12 deţinuţi. Celula era echipată cu 12 paturi de lemn.

La data de 05 decembrie 2010 reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 11, unde a fost deţinut până la achitarea acestuia. La data încarcerării el nu a fost hrănit. A fost plasata în celula nr. 6 cu o suprafaţă totală de 21 m.p. împreună cu alţi 14-15 deţinuţi. Celula era echipată doar cu 14 paturi şi deţinuţii erau nevoiţi să doarmă în ture; condiţiile descrise de reclamant erau următoarele: WC-ul nu era separat în mod suficient de celulă, lipsea robinetul, apa, ventilarea, iluminarea, etc.

Urmare a plângerii reclamantului din 30 decembrie 2010, procuratura l-a informat că plângerea sa privind condiţiile de detenţie era întemeiată şi urmare a unui control au fost constatate încălcări ale legislaţiei. Administraţia penitenciarului a fost somată să înlăture deficienţele depistate; însă fără succes.

La data de 15 ianuarie 2011 reclamantul a fost transferat în celula nr. 21 cu o suprafaţă totală de 16 m.p. Aici a fost deţinut împreună cu alţi 15-17 deţinuţi şi a fost nevoit să doarmă în ture deoarece celula era echipată doar cu 12 paturi. Condiţiile descrise de reclamant erau următoarele: lipsa aşternuturilor, produselor de îmbrăcăminte şi igienă, calitatea proastă a alimentaţiei, lipsa asistenţei medicale, existenţa paraziţilor.

Reclamantul s-a plâns instanţelor naţionale şi judecătorului de instrucţie în privinţa condiţiilor de detenţie. La data de 20 ianuarie 2011 Procuratura din Bălţi a recunoscut existenţa condiţiilor inumane de detenţie în Penitenciarul nr. 11.

În faţa Curţii reclamantul s-a plâns de condiţiile proaste de detenţie în Penitenciarele nr. 11 şi 13, invocând Articolul 3 din Convenţie. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul Articolului 5 § 1 din Convenţie că durata detenţiei a depăşit durata maximă permisă de legislaţia naţională; că decizia de a-l plasa în detenţie nu conţinea motive suficiente şi relevante, contrar Articolului 5 § 3 din Convenţie; şi că la examinarea demersului habeaus corpus au fost încălcate garanţiile Articolului 5 § 4 din Convenţie.

În continuare, reclamantul s-a plâns de violarea Articolului 6 § 1 din Convenţie, pe motivul anulării de către Curtea Supremă de Justiție a deciziei de achitare a Curţii de Apel Bălţi, fără nicio motivare a admiterii unui recurs depus peste termen.

În final reclamantul s-a plâns în temeiul Articolului 13 din Convenţie, dreptul la un recurs efectiv, în privinţa plângerii sale privind condiţiile de detenţie.

Decizia Curții

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 3 din Convenţie, notând că Procuratura din Bălţi a constatat existenţa condiţiilor inumane de detenţie în Penitenciarul nr. 11. În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie din Penitenciarul nr. 13, Curtea a reamintit că a constatat în numeroase hotărâri ca fiind contrare Articolului 3 din Convenţie. Corespunzător Curtea a considerat că nivelul de suferinţă inerent detenţiei a fost depăşit şi a atins nivelul de severitate cerut de Articolul 3 din Convenţie.

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 5 § 1 din Convenţie, reamintind că a examinat o cerere similară în cauza Savca c. Moldovei, şi a constatat violarea Convenţiei pe motivul că legislaţia în baza căruia reclamantul a fost deţinut nu era suficient de clară şi previzibilă şi nu a întrunit condiţia legalităţii. Curtea a considerat că nu este necesar să examineze separat capătul din cerere privind violarea Articolului 5 § 3 şi Articolului 5 § 4 din Convenţie.

În continuare, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 6 § 1, notând că decizia Curţii de Apel Bălţi indica în termeni expliciţi că poate fi contestată în termen de 15 zile la Curtea Supremă de Justiţie. Aceasta a fost conformă cu prevederile art. 439 Cod de procedură penală, care prevedea acelaşi termen pentru declararea recursului, potrivit situaţiei din speţă. Mai mult decât atât, chiar procuratura a făcut trimitere la acest articol în recursul său. În ceea ce priveşte referirea Guvernului la art. 422 Cod de procedură penală, ea a notat că aceste prevederi se referă doar la deciziile adoptate de curţi de apel în calitate de a doua instanţă. Din moment ce, în speţă, Curtea de Apel Bălţi a acţionat ca primă instanţă, s-a părut că art. 422 nu este relevant. În orice caz, Curtea Supremă nu a făcut referire la aceste prevederi, în justificarea propriei decizii.

Guvernul în continuare a opinat că termenul de 15 zile nu era aplicabil în speţă, făcând trimitere la hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2012. Curtea a notat că această hotărâre explicativă se referă la posibilitatea de a declara recurs în cazul în care nu a fost utilizată calea apelului. Guvernul nu a explicat cum această hotărâre putea influenţa modul de calcul a termenul în cazul reclamantului. Mai mult decât atât, Curtea a notat, că hotărârea explicativă a fost adoptată ceva mai mult de 10 luni după decizia Curţii de Apel Bălţi şi chiar 3 zile după adoptarea deciziei de către Curtea Supremă. Corespunzător, şi în lipsa unei explicaţii plauzibile, Curtea poate să accepte alegaţia reclamantului că Curtea Supremă de Justiţie a admis un recurs tardiv fără nicio motivare în acest sens, în pofida obiecţiei admisibilităţii din partea reclamantului.

În final, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 13 din Convenţie, dreptul la un recurs efectiv, în privinţa plângerii sale privind condiţiile de detenţie.

Reclamantul a solicitat 50.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 10.000 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea i-a acordat reclamantului 15.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Reclamantul a fost reprezentat de către R. Zadoinov, avocat din Chişinău.