La data de 22 martie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică decizia prin care a radiat cererea Red Union Fenosa S.A. c. Moldovei, nr. 40738/10, dat fiind faptul că societatea reclamantă nu ar fi prezentat informația completă privind faptele cauzei.
Red Union Fenosa S.A. s-a plâns, în temeiul Articolului 6 din Convenție, că instanțele naționale nu au motivat pronunțarea unor măsuri provizorii noi și respingerea recursului împotriva acestora. În continuare, societatea reclamantă s-a plâns și de faptul că măsurile provizorii erau abuzive și constituiau o încălcare a drepturilor garantate de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
În fapt
Societatea reclamantă avea dreptul să recupereze o datorie de un milion de euro de la o societate terță, B., în baza unui contract încheiat între ele. Societatea B. a inițiat o procedură judiciară pentru a declara nul contractul cu societatea reclamantă. În cursul procedurii, instanțele civile au emis măsuri provizorii prin care au dispus suspendarea plății datoriilor în curs.
În cererea adresată Curții, societatea reclamantă a susținut că, după încheierea procedurii în care a avut succes, instanțele au emis noi măsuri provizorii de suspendare a plății datoriei. Curtea a fost indusă să creadă că noile măsuri provizorii au fost dispuse în mod abuziv în afara procedurii civile, la cererea societății B., iar instanțele superioare au respins recursul împotriva lor.
După comunicarea cauzei, Guvernul pârât a informat Curtea că, în realitate, a existat o nouă procedură inițiată de societatea B. împotriva societății reclamante și că noile măsuri provizorii au fost dispuse în cadrul noii proceduri civile.
Decizia Curții
În observațiile sale, din 21 decembrie 2010, Guvernul a susținut, printre altele, că societatea reclamantă a omis în mod intenționat să informeze Curtea că noile măsuri provizorii au fost emise în cadrul unei proceduri civile noi inițiate împotriva sa de către societatea B. Potrivit Guvernului, societatea reclamantă a prezentat faptele în așa fel încât să determine Curtea să creadă că noile măsuri provizorii au fost dispuse în mod abuziv în afara procedurii civile. Guvernul a susținut că un astfel de comportament din partea reclamantului a constituit un abuz al dreptului la o cerere individuală.
Reprezentantul reclamantului a negat că a prezentat informații false în formularul de cerere și a subliniat mai multe pasaje din formular, potrivit cărora, Curtea a recepționat informații complete.
Curtea a reamintit că o cerere poate fi respinsă ca abuzivă în temeiul Articolului 35 § 3 din Convenție, printre alte motive, dacă se bazează în mod conștient pe fapte false (a se vedea Varbanov c. Bulgaria, nr. 31365/96, § 36, CEDO 2000-X; Rehak c. Republicii Cehe (dec.), nr. 67208/01, 18 mai 2004; Popov c. Moldovei (nr.1), nr. 74153/01, § 48, 18 ianuarie 2005; Kérétchachvili c. Georgia (dec.), nr. 5667/02, 2 mai 2006). Informațiile incomplete și, în consecință, înșelătoare pot constitui, de asemenea, un abuz al dreptului de introducere a cererii, mai ales dacă informațiile se referă chiar la esența cauzei și nu există o explicație suficientă pentru necomunicarea acestor informații (Poznanski și alții c. Germaniei (dec.), nr. 25101/05, 3 iulie 2007).
Revenind la faptele cauzei, Curtea a observat că, atunci când a prezentat contextul factual al cauzei în formularul de cerere, societatea reclamantă nu a furnizat nicio informație cu privire la noua procedură inițiată de societatea B. împotriva acesteia. Pasajele din formularul de cerere indicat de societatea reclamantă nu conțineau informații relevante care să confirme poziția societății reclamante.
Curtea a considerat că informațiile privind noua procedură civilă inițiată de societatea B. au avut o importanță deosebită pentru a determina dacă cererea a fost meritorie. Având în vedere importanța informațiilor în litigiu pentru soluționarea corectă a prezentei cauze, Curtea a constatat că comportamentul reclamantului era contrar scopului dreptului la o cerere individuală, așa cum prevede articolul 34 al Convenției.
Având în vedere cele de mai sus, cererea a fost respinsă în unanimitate ca fiind abuzivă, în conformitate cu Articolul 35 §§ 3 și 4 al Convenției.
În fața Curții, societatea reclamantă a fost reprezentată de S. Bargan, avocat din Chișinău.
