În luna februarie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat următoarele cereri Guvernului Moldovei: Bisir și Alții c. Moldovei (cererea nr. 42973/05), Iudin c. Moldovei (cererea nr. 7347/04), Grosu c. Moldovei (cererea nr. 36170/05), Morozan c. Moldovei (cererea nr. 6503/04), Cicala c. Moldovei (cererea nr. 45778/05) și Genderdoc-M c. Moldovei (cererea nr. 9106/06).


***


În cauza Bisir și Alții, reclamanții sunt Ivan BISIR și Ivan TULUS, precum și soțiile acestora. La 3 iunie 2005, primii doi reclamanți au fost arestați în timpul unei nunți, fiind învinuiți de sustragerea de la o terță companie a unor sume mari prin înșelăciune. În noaptea aceleiași zile, domiciliile acestora au fost percheziționate. Cererea reclamanților prin care s-au plâns că percheziția a fost efectuată ilegal, fără mandat de percheziție, a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiție la 11 octombrie 2005.


La 6 iunie 2005, au fost eliberate 2 mandate de arest de 30 de zile pentru reclamanți, care au fost prelungite ulterior până la 11 noiembrie 2005. Toate cererile habeas corpus formulate de aceștia au fost respinse până la acea dată. Reclamanții au fost deținuți în izolatorul de anchetă al CCCEC. Primul reclamant susține că a fost maltratat de către ofițerii de poliție la 6 septembrie 2005 și că și-a pierdut conștiința de câteva ori. Acesta a prezentat 2 expertize medicale. Plângerea sa de a ancheta maltratarea a fost respinsă de către Procuratura Generală. Cel de-al doilea reclamant a fost deținut în izolare timp de 53 de zile într-o încăpere cu lumină foarte proastă, ca rezultat vederea sa diminuând cu 10%.


În fața Curții, primul reclamant a pretins violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii) pe motiv de neacordare a asistenței medicale, de maltratare la 6 septembrie 2005 și de lipsă a anchetei privind plângerea sa de maltratare; cel de-al doilea reclamant a pretins violarea art. 3 CEDO pe motiv de condiții proaste de detenție. Primii doi reclamanți susțin că a avut loc violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), deoarece, între 6 iunie și 11 noiembrie 2005, detenția lor nu s-a bazat pe motive suficiente și relevante, că nu au avut acces la materialele cauzei și că a fost încălcată prezumția nevinovăției, prin faptul că în cererile pentru eliberarea mandatelor de arest era scris că reclamanții au comis infracțiunile, și nu că ar fi fost bănuți de comiterea acestora. Toți reclamanții s-au plâns de violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieții private și familiale), deoarece reclamanților nu li s-a permis să primească vizite pe perioada detenției și pe motiv de percheziție ilegală a domiciliilor lor la 3 iunie 2005; precum și violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv că nu au dispus de vreun remediu efectiv împotriva încălcărilor drepturilor lor garantate de art. 3, 5 și 8 CEDO.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. A existat oare violarea art. 3 CEDO privind condițiile de detenție pe perioada arestului reclamanților și privind asistența medicală care le-a fost oferită pe perioada detenției?


2. A fost oare maltratat primul reclamant, cu încălcarea art. 3 CEDO (a se vedea, spre exemplu, Tomasi v. France, 27 august 1992, Seria A nr. 241‑A)? A fost oare efectuată vreo investigație de către autorități în această cauză? Dacă da, a fost ea oare efectivă în sensul acestui articol?


3. Au fost oare relevante și suficiente motivele indicate de Judecătoria Râșcani și de Curtea de Apel Chișinău la eliberarea și prelungirea mandatelor de arest, după cum prevede art. 5 § 3 CEDO?


4. A existat oare vreo ingerință în dreptul reclamanților la respectarea domiciliului, potrivit art. 8 § 1 CEDO în urma percheziției domiciliilor lor? Dacă da, a fost oare această ingerință legală și necesară, potrivit art. 8 § 2 CEDO?


5. A existat oare o violare a art. 13 CEDO în conjuncție cu art. 3, 5 și 8 CEDO?


În fața Curții, reclamanții sunt reprezentați de către Doina STRÄ‚ISTEANU și Vadim OLTU, avocați din Chișinău.


***


În cauza Iudin c. Moldovei, reclamantul, Alexandru IUDIN, între 2002 și 2004, a fost deținut în închisoarea nr. 3 din Chișinău. În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiții de detenție inumane, precum și violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), fără a da detalii.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. Există oare o violare a art. 3 CEDO în privința condițiilor în care reclamantul a fost deținut în închisoarea nr. 3?


2. Faptele acestei cauze relevă oare o „problemă sistemică”, astfel încât deficiențele legislației naționale și/sau a practicii ar putea să genereze numeroase cereri similare?


***


În cauza Grosu c. Moldovei, reclamantul, Victor GROSU, actualmente își ispășește pedeapsa cu privare de libertate pe 20 de ani. Între septembrie 2003 și data depunerii cererii la Curte, reclamantul a fost deținut în Comisariatul de poliție Ialoveni și închisoarea nr. 3 din Chișinău.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiții de detenție inumane și degradante în locurile de detenție și de lipsă a asistenței medicale; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că asistența juridică din oficiu nu a fost eficientă și violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), deoarece nu a fost asigurat de administrația penitenciarului cu literatură juridică.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarea întrebare: Există oare o violare a art. 3 CEDO în privința condițiilor în care reclamantul a fost deținut pe perioada arestului preventiv și privind pretinsa lipsă a asistenței medicale?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către E. Grosu.


***


În cauza Morozan c. Moldovei, reclamantul, Eugeniu MOROZAN, a fost arestat la 13 iunie 2001, fiind învinuit de furt de mașină. Potrivit reclamantului, el a fost maltratat de câteva ori pe perioada detenției, prezentând expertize medicale. Ulterior, reclamantul a condamnat la 9 ani privațiune de libertate. Plângerea sa privind maltratările a fost respinsă de Procuratura Generală fără a fi indicate temeiurile de respingere. La 3 aprilie 2008, reclamantul a fost eliberat din detenție.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de maltratare pe perioada detenției; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că instanțele au evaluat greșit faptele și că nu au prevenit unii martori de răspundere penală pentru mărturii greșite și violarea art. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13 și 15 CEDO, fără a da detalii.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. A fost oare maltratat reclamantul, cu încălcarea art. 3 CEDO (a se vedea, spre exemplu, Tomasi v. France, 27 august 1992, Seria A nr. 241‑A)?


2. A fost oare efectuată vreo investigație de către autorități în această cauză? Dacă da, a fost ea oare efectivă în sensul acestui articol?


***


În cauza Cicala c. Moldovei, reclamantul, Ion CICALA, pretinde că, la 22 februarie 2005, 4 polițiști au venit la domiciliul reclamantului să-l aresteze, în urma unei reclamații făcută de prietena sa cu care s-a certat. Reclamantul susține că polițiști au intrat prin grădina case și că l-au bătut. La 23 februarie 2005, el a fost reținut de polițiști și dus la comisariatul de poliție unde a fost bătut din nou și unde un polițist i-a rupt un deget. În aceeași zi, reclamantul a fost dus la Judecătoria Orhei, care l-a condamnat pe reclamant la 15 zile privațiune de libertate pentru insultarea fostei prietene și pentru neprezentarea de două ori în judecată potrivit citațiilor. La 2 martie 2005, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul reclamantului, a casat hotărârea din 23 februarie 2005 și a ordonat eliberarea reclamantului, însă acesta nu a fost eliberat. La 3 martie 2005, Judecătoria Orhei l-a condamnat pe reclamant la 10 zile privațiune de libertate pentru insultarea unuia dintre polițiștii care l-au arestat. La 4 martie 2005, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea din 3 martie 2005 și, în aceeași zi, reclamantul a fost eliberat. La 9 martie 2005, a fost efectuată o expertiză medicală, care a stabilit rănile de pe corpul reclamantului. Plângerea sa privind maltratările la care a fost supus a fost respinsă de Procuratura Generală.


În fața Curții, reclamantul pretinde violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiții de maltratare pe perioada detenției și de lipsă a asistenței medicale; violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), pe motiv că încercarea de a-l aresta la 22 februarie 2005 nu a fost legală, deoarece nu exista niciun mandat de arest și că el nu a primit cele două citații; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că procedurile nu au fost echitabile, deoarece el nu a fost reprezentat de un avocat și violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieții private și familiale), deoarece la 22 februarie 2005, polițiștii au pătruns în grădina casei sale fără vreo autorizație.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. A fost oare maltratat primul reclamant, cu încălcarea art. 3 CEDO (a se vedea, spre exemplu, Tomasi v. France, 27 august 1992, Seria A nr. 241‑A)? A fost oare efectuată vreo investigație de către autorități în această cauză? Dacă da, a fost ea oare efectivă în sensul acestui articol?


2. I s-a acordat oare reclamantului asistența medicală necesară între 23 februarie și 4 martie 2005?


3. A fost oare reclamantul privat de libertate cu încălcarea art. 5 § 1 CEDO?


4. Guvernul a fost invitat să prezinte Curții informații și documente care ar demonstra că împotriva reclamantului au fost inițiate proceduri penale sau administrative și că el a fost citat potrivit CPP și dacă polițiștii au arestat reclamantul la 22 februarie 2005 în baza unui mandat de arest.


5. A existat oare o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea domiciliului, în sensul art. 8 § 1 CEDO în rezultatul pătrunderii polițiștilor prin grădina casei? Dacă da, a fost oare această ingerință legală și necesară potrivit art. 8 § 2 CEDO?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către E. Breahna, avocat din Chișinău.


***


În cauza Genderdoc-M c. Moldovei, reclamantul este o organizație neguvernamentală.


În fața Curții, reclamantul pretinde violarea art. 11 CEDO (libertatea de întrunire și de asociere), în urma refuzului autorităților locale de a autoriza o demonstrație la 27 mai 2005, cu scopul de a încuraja adoptarea legislației de protejare a minorităților sexuale de discriminare; violarea art. 14 CEDO (interzicerea discriminării) în conjuncție cu art. 11 CEDO, pe motiv de discriminare în baza orientării sexuale; violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) în conjuncție cu art. 11 CEDO, deoarece nu a dispus de vreun remediu efectiv care să-i permită să obțină o hotărâre judecătorească definitivă până la data demonstrației; violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de durată a procedurilor de judecată, care au urmat după contestarea refuzului primăriei de a autoriza demonstrația, precum și din cauză că instanțele naționale nu s-au referit la toate argumentele reclamantului; și violarea art. 13 CEDO în conjuncție cu art. 6 § 1 CEDO, deoarece nu a dispus de vreun remediu efectiv împotriva termenului de examinare a cauzei la nivel național.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1.A fost oare ONG-ul reclamant discriminat pe motive interzise de art. 14 CEDO în exercitarea dreptului său garantat de art. 11 CEDO?


2. A dispus oare ONG-ul reclamant de vreo procedură care i-ar fi permis să obțină o hotărâre judecătorească definitivă până la 27 mai 2005, data planificată pentru demonstrație (a se vedea BÄ…czkowski and Others v. Poland, nr. 1543/06, ECHR 2007‑VI)?


Dacă nu, există oare o violare a art. 11 în conjuncție cu art. 13 CEDO?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către Natalia MARDARI, avocat din Chișinău.