În noiembrie 2009 2008, CtEDO a pronunțat deciziile Açik Göz c. Moldovei (cererea nr. 3586/05), Baranov și Alți 15 (cererile nr. 20935/05 ș.a.) și Vartic și Alți 8 c. Moldovei (cererile nr. 12674/07 ș.a.), Bîzgu și Alți 35 c. Moldovei (cererile nr. 45653/05 ș.a.), Bogdanov c. Moldovei (cererea nr. 30173/06) și Hmelevschi c. Moldovei (cererea nr. 43546/05).


***


În cauza Açik Göz c. Moldovei, reclamantul este o ediție periodică înregistrată în Comrat. Printr-o hotărâre irevocabilă din 9 iunie 2004, Curtea Supremă de Justiție a sancționat ziarul pentru defăimare. În fața Curții, reclamantul a pretins violarea art. 10 CEDO.


Printr-o scrisoare din 18 iunie 2007, Curtea a expediat reclamantului observațiile Guvernului și i-a solicitat să prezinte observațiile sale până la 13 august 2007. Printr-o scrisoare din 21 iunie 2007, înainte de a primi scrisoare Curții din 18 iunie 2007, reclamantul s-a interesat de stadiul examinării cererii sale.


Printr-o scrisoare recomandată din 28 aprilie 2008, reprezentantul reclamantului a fost notificat despre expirarea termenului pentru depunerea observațiilor și că nu a fost solicitată o prelungire a termenului. În scrisoare se menționa că Curtea putea să scoată cererea de pe rolul său în cazul în care ar fi existat circumstanțe să se creadă că reclamantul nu mai dorește continuarea examinării cererii. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 13 mai 2008, dar nu a urmat niciun răspuns.


Curtea a considerat că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai dorește să-și mențină cererea și că, în conformitate cu prevederile art. 37 § 1 in fine CEDO, nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii, radiind-o de pe rolul său.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către dl I. Topal, redactorul ziarului.


***


În cauzele Baranov și Alți 15 c. Moldovei și Vartic și Alți 8 c. Moldovei, reclamanții se plâng de neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive în favoarea lor.


În cauza Baranov și Alți 15 c. Moldovei, reclamanții au invocat neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive în favoarea lor privind acordarea unor locuințe sociale sau bani în loc de locuințe sociale, precum și compensații pentru prejudiciul material cauzat de exproprierea averii de către regimul sovietic sau restituirea averii confiscate nelegitim.


În cauza Vartic și Alți 8 c. Moldovei, reclamanții sunt persoane care au rămas fără locuință după conflictul din Transnistria și ei au invocat neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive în favoarea lor privind acordarea locuințelor.


În fața Curții, reclamanții au invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății), în urma neexecutării hotărârilor judecătorești definitive în favoarea lor. În cererile nr. 12674/07, 13012/07, 13272/07, 13278/07, 13322/07, 13333/07, 13339/07, 13355/07 și 13368/07, reclamanții au depus cererile lor și împotriva Federației Ruse. Suplimentar, reclamanții Ciorap și Conovali (cererile nr. 32318/06 și 39503/06) au mai pretins violarea art. 8 și 14 CEDO, iar reclamantul Modrânga (cererea nr. 33328/06) a mai pretins violarea art. 13 CEDO în colaborare cu art. 6 § 1 CEDO și cu art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.


Curtea a notat că o parte din cereri (nr. 12674/07, 13012/07, 13272/07, 13278/07, 13322/07, 13333/07, 13339/07, 13355/07 și 13368/07) au fost îndreptate și împotriva Rusiei, pe motiv că reclamanții au fost nevoiți să părăsească locuințele lor din Transnistria în urma acțiunilor Federației Ruse, care a contribuit din punct de vedere militar, economic și politic la crearea și consolidarea regimului separatist din Transnistria.


Curtea a notat că subiectul acestor cereri este omisiunea autorităților Moldovei de a executa hotărârile judecătorești definitive, prin care instanțele de judecată au obligat Guvernul și Consiliul municipal Chișinău să asigure reclamanții cu locuințe. Prin urmare, cererile care au fost îndreptate împotriva Federației Ruse sunt incompatibile ratione personae cu prevederile Convenției și urmează a fi respinse în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 CEDO. Astfel, Curtea a declarat inadmisibile cererile depuse de către reclamanții în partea în care sunt depuse împotriva Rusiei. În ceea ce privește cererile îndreptate împotriva Moldovei, Curtea a decis să suspende examinarea acestora și să le comunice Guvernului Moldovei.


În fața Curții, reclamanții sunt reprezentați de către A. Iurașco, V. Marcu, V.Jereghi, V. Iordachi, M. Pelin, V. Onoico, A. Bîzgu, V. Pelin, A. Postică.


***


În cauzele Bîzgu și Alți 35 c. Moldovei, toți reclamanții sunt persoane care au rămas fără locuință după conflictul din Transnistria și ei au invocat neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive în favoarea lor privind acordarea locuințelor.


În fața Curții, reclamanții au invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății), în urma neexecutării hotărârilor judecătorești definitive în favoarea lor.


Curtea a notat că toate cererile au fost îndreptate și împotriva Rusiei, pe motiv că reclamanții au fost nevoiți să părăsească locuințele lor din Transnistria în urma acțiunilor Federației Ruse, care a contribuit din punct de vedere militar, economic și politic la crearea și consolidarea regimului separatist din Transnistria.


Curtea a notat că subiectul acestor cereri este omisiunea autorităților Moldovei de a executa hotărârile judecătorești definitive, prin care instanțele de judecată au obligat Guvernul și Consiliul municipal Chișinău să asigure reclamanții cu locuințe. Prin urmare, cererile care au fost îndreptate împotriva Federației Ruse sunt incompatibile ratione personae cu prevederile Convenției și urmează a fi respinse în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 CEDO. Astfel, Curtea a declarat inadmisibile cererile depuse de către reclamanții în partea în care sunt depuse împotriva Rusiei. În ceea ce privește cererile îndreptate împotriva Moldovei, Curtea a decis să suspende examinarea acestora și să le comunice Guvernului Moldovei.


În fața Curții, reclamanții sunt reprezentați de către A. Bîzgu.


***


În cauza Bogdanov c. Moldovei, la 17 decembrie 2008, Curtea a comunicat Guvernului cererea reclamantului privind pretinsa violare a art. 6 § 1 CEDO, a art. 13 CEDO și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății), în urma neexecutării unei hotărâri judecătorești în favoarea reclamantului într-un termen rezonabil.


La 26 octombrie 2009, Curtea a primit un acord amiabil semnat de Guvern și reclamant, potrivit căruia Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de zile de la radierea cererii de către CtEDO în temeiul acordului amiabil, EUR 3,356.95 cu titlu de compensații pentru orice daune materiale și morale și EUR 795 cu titlu de costuri și cheltuieli, iar reclamantul a declarat că-și retrage cererea sa de pe rolul Curții.  


Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către I. Chibac, avocat din Chișinău.


***


În cauza Hmelevschi c. Moldovei, la 12 ianuarie 2008, Curtea a comunicat Guvernului cererea reclamantului privind pretinsa violare a art. 6 § 1 CEDO, în urma omisiunii Judecătoriei Buiucani de a cita legal reclamantul într-un dosar privind participarea la o demonstrație neautorizată, și a art. 11 CEDO, în privința dreptului reclamantului la libertatea de asociere.


La 17 septembrie 2009, Curtea a primit un acord amiabil semnat de Guvern și reclamant, potrivit căruia Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de zile de la radierea cererii de către CtEDO în temeiul acordului amiabil, EUR 300 cu titlu de compensații pentru orice daune materiale și morale, precum și cu titlu de costuri și cheltuieli, iar reclamantul a declarat că-și retrage cererea sa de pe rolul Curții.  


Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.