În aprilie 2009, CtEDO a pronunțat deciziile Moscal c. Moldovei (cererea nr. 37990/04) și Frunze c. Moldovei (cererea nr. 22545/05).


***


În cauza Moscal c. Moldovei, reclamantul, Ion MOSCAL, era beneficiarul unei hotărâri judecătorești irevocabile din 2 mai 2000, prin care Judecătoria a obligat Ministerul Afacerilor Interne să plătească reclamantului MDL 4,673 (EUR 408) pentru restanțele la salariu, precum și MDL 611 (EUR 53) cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.


Deoarece Ministerul Afacerilor Interne nu executa hotărârea din 2 mai 2000, la data de 10 mai 2005, reclamantul a inițiat o procedură judiciară împotriva acestuia, solicitând compensații pentru neexecutarea hotărârii judecătorești.


La 13 iulie 2005, Ministerul Afacerilor Interne a transferat reclamantului suma de MDL 4,673 (EUR 408) și l-a informat pe reclamant că putea veni în orice moment la secția de contabilitate a Ministerului pentru a primi suma de MDL 611 (EUR 53).


Prin hotărârea Curții Supreme de Justiție din 28 decembrie 2005, cererea reclamantului de compensare a prejudiciului cauzat prin executarea întârziată a hotărârii din 2 mai 2000 a fost respinsă.


În fața Curții, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil și de neacordare a compensațiilor pentru executarea întârziată; precum și violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești definitive în favoarea sa.


La 27 februarie 2009, Guvernul a prezentat Curții un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească reclamantului suma de EUR 500 cu titlu de compensații pentru orice daună materială și morală, precum și pentru costuri și cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. Reclamantul a menționat în acord că a acceptat propunerea Guvernului și a declarat că-și retrage cererea sa de pe rolul Curții. Acordul amiabil a fost semnat de Guvern și reclamant la 27 februarie 2009.


Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său. 


***


În cauza Frunze c. Moldovei, reclamantul, Tudor FRUNZE, era beneficiarul unei hotărâri judecătorești irevocabile din 2 octombrie 2003, prin care Judecătoria Orhei a obligat o companie de stat („compania”) să plătească reclamantului MDL 8,082 (EUR 523) pentru restanțele la salariu.


La 29 octombrie 2004, Departamentul de Executare a informat reclamantul că i+au fost transferați MDL 700 (EUR 44). La 7 iulie 2005, compania a achitat reclamantului MDL 6,981 (EUR 466), iar la 9 septembrie 2005 – suma de MDL 400 (EUR 26). Astfel, suma acordată prin hotărârea din 2 octombrie 2003 a fost achitată integral.


În fața Curții, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil și de neacordare a compensațiilor pentru executarea întârziată; precum și violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești definitive în favoarea sa.


La 6 martie 2009, Guvernul a prezentat Curții un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească reclamantului suma de EUR 800 cu titlu de compensații pentru orice daună materială și morală, precum și pentru costuri și cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. Reclamantul a menționat în acord că a acceptat propunerea Guvernului și a declarat că-și retrage cererea sa de pe rolul Curții. Acordul amiabil a fost semnat de Guvern și reclamant la 6 martie 2009.


Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Duca, avocat din Orhei.