La 16 și, respectiv, 23 iunie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunțat hotărârile Gurgurov c. Moldovei (cererea nr. 7045/08) și Buzilov c. Moldovei (cererea nr. 28653/05).


*  *  *


În cauza Gurgurov c. Moldovei, reclamantul, Sergiu GURGUROV, a fost arestat și plasat în detenție preventivă în octombrie 2005, fiind bănuit de furtul unor telefoane mobile. Potrivit reclamantului, poliția a început să-l maltrateze, încercând să-l forțeze să recunoască comiterea altor infracțiuni, inclusiv un omor, pe care el nu le-a comis. La 31 octombrie 2005, reclamantul a fost dus la Comisariatul General de Poliție, unde 5 polițiști l-au torturat timp de câteva ore. În special, mâinile și picioarele sale erau legate la spate și el era suspendat de o bară metalică. O mască de gaz i-a fost pusă pe cap și accesul la aer era periodic întrerupt. Sub masca de gaz erau plasate sârme de metal și el era electrocutat. Ulterior, el a fost bătut în cap, a fost electrocutat în șolduri și pe spatele său a fost plasată o greutate de 32 kg în timp ce el era culcat la pământ. Periodic, el pierdea cunoștința, iar după ce își revenea, era torturat din nou. După ce a fost dus în celulă, colegii săi de cameră l-au pus în pat, unde el a stat 2 zile. Guvernul a contestat alegațiile de maltratare.


În noiembrie și decembrie 2005, mai multe organizații internaționale, printre care Amnesty International, Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor și Pedepselor Inumane și Degradante, precum și Avocatul Parlamentar din Moldova s-au adresat autorităților privind starea gravă în care se afla reclamantul. În iunie 2006, Procurorul General a expediat o scrisoare Baroului Avocaților, în care deplângea faptul că avocații moldoveni s-au adresat organizațiilor internaționale în privința unor cauze penale din Moldova și a afirmat că aceste practici vor fi investigate potrivit Codului Penal.  


După ce a fost eliberat, reclamantul a fost diagnosticat, printre altele, cu o fractură a craniului, comoție cerebrală și traumă a coloanei vertebrale, paralizia picioarelor și surditate post-traumatică. Lui i-a fost acordat gradul 2 de invaliditate cu pierderea a 75% a capacității de lucru.


Procuratura a respins plângerile reclamantului de maltratare de câteva ori și, printr-o decizie din februarie 2009, a concluzionat că reclamantul simula starea sa.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), în urma maltratării sale de către ofițerii de poliție și pe motiv de lipsă a unei anchete adecvate a maltratării sale, precum și a art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de lipsă a recursurilor efective privind plângerea reclamantului de maltratare.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO în urma maltratării reclamantului de către ofițerii de poliție. Părțile au căzut de acord asupra următoarelor fapte: perioada în care reclamantul a fost deținut; faptul că imediat după eliberare el a fost spitalizat într-o stare gravă; și faptul că înainte de arestarea sa el nu suferea de niciuna din maladiile constatate. Prin urmare, Curtea a considerat ca fiind constatat că rănile i-au fost cauzate pe perioada detenției și, deoarece Guvernul nu a prezentat nicio explicație despre originea lor, a fost considerat că el le-a primit în timp ce se afla în custodia poliției. Având în vedere gravitatea violențelor suferite de reclamant, Curtea a statuat că el a fost supus torturii.


Curtea a mai constatat violarea art. 3 CEDO pe motiv de lipsă a unei anchete adecvate a maltratării reclamantului. Curtea a notat că independența procuraturii a fost dubioasă pe parcursul investigării cazului. În timp ce a inițiat urmărirea penală, Procuratura Generală a început să facă presiuni asupra avocatei reclamantului pentru ca cauza să nu fie prezentată organismelor internaționale. Au fost observate o serie de deficiențe a urmăririi penale, inclusiv durate semnificative de timp în acordarea asistenței medicale reclamantului și examinarea selectivă a probelor. Curtea a conchis că procuratura nu a depus nici un efort real pentru a investiga cazul și a descoperi adevărul. Dimpotrivă, există indicii serioși că procuratura a încercat să ascundă faptele și să creeze obstacole la identificarea și pedepsirea celor responsabili.  


Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 CEDO combinat cu art. 3 CEDO pe motiv de imposibilitate pentru reclamant de a obține compensații în urma maltratării sale de către polițiști, din cauza anchetei inadecvate.


Curtea a acordat reclamantului EUR 45,000 cu titlu de prejudiciu moral.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către dl Veaceslav ȚURCAN, avocat din Chișinău.


*  *  *


În cauza Buzilov c. Moldovei, reclamantul Petru BUZILOV, a fost arestat în mai 2002, fiind bănuit de comiterea infracțiunii de banditism.


Potrivit reclamantului, el a fost maltratat la secția de poliție din Hâncești de către polițiști. O mască de gaz i-a fost pusă pe cap; mâinile și picioarele lui au fost legate la spate și el era suspendat de o bară metalică; sârme de metal au fost puse pe urechi și el era electrocutat în timp ce apă rece era turnată pe el. Din cauza durerii, el și-a mușcat limba. În același timp, un polițist îi oprea accesul aerului și mișca sârmele de metal de la urechi la degetele de la picioare. Potrivit reclamantului, el a fost supus acestor maltratări în fiecare noapte între 30 mai și 3 iunie 2002.


Procuratura Hâncești și Procuratura Generală au respins plângerile reclamantului de maltratare pe motiv de lipsă a „elementelor constitutive” a infracțiunii.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), în urma maltratării sale de către ofițerii de poliție și pe motiv de lipsă a unei anchete adecvate a maltratării sale.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO în urma maltratării reclamantului de către ofițerii de poliție, menționând că reclamantul a fost supus torturii, și violarea art. 3 CEDO pe motiv de lipsă a unei anchete adecvate a maltratării reclamantului.


Curtea a acordat reclamantului EUR 30,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 500 cu titlu de costuri și cheltuieli.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către dl Mihai CEBOTARI și dra Eugenia BUZILOV.