La 1 iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea Flux (nr. 5) c. Moldovei (cererea nr. 17343/04).


În această cauză, reclamantul, ziarul Flux, a publicat la 15 noiembrie 2002 un articol intitulat „Dosarul penal al Eugeniei Duca, cât cinci kilograme de maculatură”. În acest articol, ziarul se referea la evoluția dosarului penal intentat împotriva dnei Eugenia Duca, un om de afaceri, la acel moment condamnată pentru comiterea unor infracțiuni, iar mai târziu achitată integral, precum și reproducerea cu caractere italice a unei scrisori deschise adresată de fiica dnei Duca Președintelui Republicii, Președintelui Parlamentului, Primului Ministru, Consiliului Europei, Misiunii OSCE în Moldova și altor organizații. În scrisoare, ea se plângea de pretinsele abuzuri comise de procuratură și de instanțele de judecată la întocmirea și examinarea dosarelor penale împotriva mamei sale. Articolul conținea, printre altele, următorul pasaj: „La 10 iulie 2001, adjunctul Procurorului General Vasile Solomon (concediat ulterior pentru afaceri dubioase), semnează concluziile de învinuire pe dosarul penal intentat Eugeniei Duca … și-l remite Judecătoriei sect. Râșcani fără ca măcar învinuita să ia cunoștință de respectivul rechizitoriu”.


La o dată nespecificată, Vasile Solomon, care între timp a fost retrogradat, a înaintat o acțiune judiciară civilă împotriva ziarului, prin care pretindea că declarația referitoare la concedierea sa pentru afaceri dubioase nu corespundea realității și îi leza onoarea și demnitatea, solicitând dezmințirea acesteia și compensații morale pentru defăimarea sa.


La 12 februarie 2003, Judecătoria sectorului Râșcani a admis integral cererea de chemare în judecată, constatând că declarația referitoare la concedierea dlui Solomon nu corespundea realității și era defăimătoare. Instanța a mai menționat că, la data publicării articolului, dl Solomon era angajat la Procuratura pentru contribuirea exercitării justiției în Curtea de Apel și a obligat ziarul să plătească dlui Solomon MDL 2,700 (EUR 178 la acea dată), precum și să publice o dezmințire în termen de 15 zile.


În cererea de apel împotriva hotărârii din 12 februarie 2003, ziarul Flux a susținut, printre altele, că articolul constituia de fapt răspândirea declarațiilor fiicei dnei Duca făcute în scrisoarea sa deschisă și a argumentat că el nu putea fi sancționat pentru răspândirea declarațiilor unui terț. La 29 aprilie 2003, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamantului ca neîntemeiat și nu a examinat argumentul ziarului privind angajarea responsabilității lui pentru răspândirea declarațiilor făcute de alte persoane.


În cererea sa de recurs, ziarul a argumentat că expresia „afaceri dubioase” constituia o judecată de valoare. La 19 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului, constatând că dl Solomon a fost eliberat din funcția sa prin hotărârea Parlamentului fără indicarea motivelor, ulterior acesta continuându-și activitatea în organele procuraturii într-o altă funcție. Instanța nu s-a pronunțat asupra argumentului ziarului privind angajarea responsabilității lui răspândirea declarațiilor făcute de terți.


În fața Curții, ziarul Flux  pretindea violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), prin motivarea insuficientă a hotărârilor judecătorești, precum și violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), prin obligarea sa la plata despăgubirilor și publicarea dezmințirii în cauza în defăimare intentată de dl Vasile Solomon.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 CEDO. Ea a notat că, în această cauză, a existat o ingerință în libertatea de exprimare a ziarului reclamant, care era „prevăzută de lege” și urmărea „un scop legitim”, însă care nu era „necesară într-o societate democratică”.


Curtea a notat că articolul a fost scris de un jurnalist și a reiterat sarcina proeminentă a presei într-o societate democratică de a comunica idei și opinii cu privire la chestiuni politice și la alte chestiuni de interes public (a se vedea Sunday Times v. the United Kingdom (nr. 1), hotărâre din 26 aprilie 1979, Seria A nr. 30, § 65). Articolul în cauză era relevant în dezbaterile privind pretinsele proceduri judiciare abuzive și rolul jucat în această privință de un procuror. Nu există nici o îndoială că această chestiune este foarte importată într-o societate democratică și publicul avea un interes legitim de a fi informat despre aceasta.


Ziarul reclamant a fost sancționat la plata despăgubirilor pe motiv că nu a putut demonstra corespunderea cu adevărul a declarației cu privire la dl Solomon. Declarația în cauză era, de fapt, o parte a scrisorii deschise scrise de fiica pretinsei victime a procedurilor penale abuzive adresată politicienilor de rang înalt și organizațiilor internaționale.


Curtea a reiterat că „pedepsirea unui jurnalist pentru că a ajutat la răspândirea declarațiilor făcute de o altă persoană … ar afecta serios contribuția presei la discutarea chestiunilor de interes public și nu ar trebui să fie admisă decât dacă există motive deosebit de întemeiate pentru a face acest lucru” (a se vedea Jersild v. Denmark, hotărâre din 23 septembrie 1994, Seria A nr. 298, § 35; și Thoma v. Luxembourg, nr. 38432/97, § 62, ECHR 2001‑III).


În continuare, Curtea a notat că plângerile conținute în scrisoarea deschisă cu privire la abuzurile comise de procuratură și instanțele de judecată în privința dnei Duca nu erau lipsite de temei, deoarece mai târziu dna Duca a fost achitată și s-a constatat că ea a fost urmărită penal ilegal (a se vedea Duca v. Moldova (cererea nr. 1579/02), decizia parțială cu privire la admisibilitate, 11 aprilie 2006). Curtea a mai notat că, pe durata procedurilor naționale, nu a fost contestat faptul că dl Solomon a fost implicat în procedurile împotriva dnei Duca în calitatea sa de procuror și că ulterior el a fost retrogradat. În aceste circumstanțe, și în lumina limbajului declarației în cauză, Curtea nu a fost convinsă că au existat motive deosebit de întemeiate pentru a sancționa ziarul reclamant pentru ajutarea fiicei dnei Duca să răspândească scrisoarea ei deschisă. Prin urmare, Curtea a conchis că ingerința în libertatea de exprimare a ziarului nu a fost „necesară într-o societate democratică”.


În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar să examineze separat pretenția privind nemotivarea hotărârilor judecătorești.


Curtea a acordat ziarului Flux EUR 185 (echivalentul în euro la ziua pronunțării hotărârii naționale a compensațiilor acordate dlui Solomon și a taxelor de stat) cu titlu de daune materiale, EUR 3,000 cu titlu de daune morale și EUR 1,800, plus orice taxă percepută la această sumă la reclamant, cu titlu de costuri și cheltuieli. 


Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de către Vladislav GRIBINCEA, membru al organizației obștești „Juriștii pentru drepturile omului”.