La 11 martie 2008, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a făcut public Documentul de Informare cu titlul „Controlul achitării sumelor acordate cu titlu de satisfacție echitabilă: o privire generală asupra practicii actuale a Comitetului de Miniștri”.


Acest document are ca scop prezentarea practicii Comitetului de Miniștri privind achitarea sumelor acordate în temeiul art. 41 CEDO. Acest document este actualizat în funcție de evoluția practicii Comitetului de Miniștri.


Una din sarcinile Comitetului de Miniștri constă în supravegherea achitării de către statele pârâte a sumelor acordate de CtEDO cu titlu de satisfacție echitabilă, precum și a dobânzilor de întârziere. De regulă, CtEDO prevede expres în textul hotărârii beneficiarul, suma ce urmează a fi achitată, termenul limită și locul achitării, precum și dobânda de întârziere, condiții care sunt obligatorii pentru statul pârât și care nu pot fi modificate în mod unilateral.


Totuși, în practică, în anumite situații specifice, cu acordul părților, se admit alte modalități de plată decât cele prevăzute de CtEDO. Astfel, guvernele se confruntă uneori cu situații când achitarea satisfacției echitabile este dificilă din cauze care nu le sunt imputabile, și anume reclamantul a dispărut sau lipsește informația necesară pentru efectuarea plății (adresa, contul bancar etc.). În practică, întru soluționarea acestor probleme, sunt acceptate diverse modalități de plată.


1. Cui urmează să fie plătită satisfacția echitabilă?


De regulă, beneficiarul satisfacției echitabile este reclamantul, victima violării, care este indicat de CtEDO în dispozitivul hotărârii.


În unele cazuri, însă, satisfacția echitabilă poate să fie vărsată în favoarea altei persoane decât cea desemnată de CtEDO în calitate de beneficiar, cu condiția ca această persoană să dispună de un mandat (procură) în acest scop. O întrebare frecventă este dacă mandatul stabilit pentru reprezentarea în fața CtEDO este suficient pentru a primi satisfacția echitabilă. În timp ce unele state acceptă acest mandat pentru primirea satisfacției echitabile (Regatul Unit al Marii Britanii), altele solicită un mandat eliberat special în acest scop și perfectat conform dreptului național (de ex., autentificat la notar). În cazul beneficiarului cu reședința în străinătate, legea aplicabilă mandatului este cea a statului pârât.


Dacă reclamantul este reprezentat de către un avocat, CtEDO, în unele cazuri, poate indica expres plata sumelor destinate reclamantului prin intermediul avocatului. Totuși, astfel de precizări se întâlnesc destul de rar. În mod normal, se acceptă că statele pot să aleagă cui să plătească sumele: reclamantului sau reprezentantului acestuia. Astfel, în unele cazuri, chiar dacă avocații reclamantului dispuneau de un mandat special, totuși, statul pârât a vărsat satisfacția echitabilă reclamantului (a se vedea Chichkov v. Bulgaria, hotărâre din 09/01/203, cererea nr. 38822/97 și Nikolov v. Bulgaria, hotărâre din 30/01/2003, cererea nr. 38884/97), iar aceste plăți au fost acceptate de Comitetul de Miniștri.


În unele cauze, CtEDO desemnează mai mulți reclamanți în calitate de beneficiari ai satisfacției echitabile și le acordă în comun o anumită sumă, fără a indica mai multe detalii (a se vedea Jorge Nina Jorge and others v. Portugal, hotărâre din 19/02/2004, cererea nr. 52662/99; Nouhaud v. France, hotărâre din 09/07/2002, cererea nr. 33424/96 și Yagtzilar and others v. Greece, hotărâre cu privire la satisfacția echitabilă din 15/01/2004, cererea nr. 41727/98). În practică, executarea unor astfel de hotărâri este problematică. De aceea, Comitetul de Miniștri încurajează încheierea unui acord între reclamanți privind distribuirea sumelor (a se vedea Yagtzilar and others v. Greece, hotărâre cu privire la satisfacția echitabilă din 15/01/2004, cererea nr. 41727/98). În lipsa unui asemenea acord, o soluție poate fi împărțirea sumei în mod egal între reclamanți, dacă acest mod de achitare este confirmat de Comitetul de Miniștri. O alternativă poate fi achitarea sumei către unul din reclamanți, cu obligația de a împărți suma cu ceilalți reclamanți potrivit unei înțelegeri între ei (a se vedea Nouhaud v. France, hotărâre din 09/07/2002, cererea nr. 33424/96; Loyen v. France, hotărâre – acord amiabil – din 29/07/2003, cererea nr. 43543/98 sau Lemort v. France, hotărâre – acord amiabil – din 26/04/2001, cererea nr. 47631/99).


Dacă CtEDO este informată despre schimbări importante care au intervenit în capacitatea juridică a reclamantului sau despre existența unor conflicte de interese între reclamant și persoana abilitată în dreptul național să primească satisfacția echitabilă, de regulă, în textul hotărârii se conțin indicații despre beneficiarul potrivit, care poate fi altă persoană decât reclamantul. Uneori, indicarea altui beneficiar decât reclamantul poate fi rezultatul cererii reclamantului, de exemplu, cu scopul asigurării plății către avocat. Astfel, de câteva ori, CtEDO a acordat sumele cu titlu de costuri și cheltuieli în mod direct reprezentantului reclamantului (a se vedea Bilgin v. Turkey, hotărâre din 16/11/2000, cererea nr. 23819/94; Ipek v. Turkey, hotărâre din 17/02/2004, cererea nr. 25760/94; Aksakal v. Turkey, hotărâre din 15/02/2007 și Scozzari and Giunta v. Italy, hotărâre din 13/07/2000).


În unele cazuri, plata satisfacției echitabile poate fi făcută în favoarea unei alte persoane decât cea indicată de CtEDO, și anume în cazurile când beneficiarul desemnat de CtEDO este un minor, o persoană fără capacitate juridică sau cu capacitate juridică restrânsă, beneficiarul persoană fizică a decedat, beneficiarul persoană juridică se află în procedura de lichidare, beneficiarul persoană juridică nu mai există în forma sa inițială, beneficiarul este deținut, a dispărut, refuză să primească sumele acordate sau în cazul plății eronate.


De regulă, atunci când beneficiarul desemnat de CtEDO este un minor, plata se efectuează în favoarea părinților (a se vedea Eriksson v. Sweden, hotărâre din 22/06/1989, cererea nr. 11373/85) sau a tutorilor. În cazul conflictului de interese, CtEDO a ordonat uneori achitarea sumelor direct copiilor minori, excluzând astfel dreptul părinților sau a tutorilor de a percepe sumele respective, sau avocatului minorului, dacă avocatul a acceptat să gestioneze suma în favoarea minorului, sub supraveghere adecvată (a se vedea Scozzari and Giunta v. Italy, hotărâre din 13/07/2000).


Dacă beneficiarul desemnat de CtEDO este o persoană fără capacitate juridică sau cu capacitate juridică limitată, practica este de a vărsa satisfacția echitabilă curatorului sau tutorelui beneficiarului (a se vedea Herczegfalvy v. Austria, hotărâre din 24/09/1992, cererea nr. 10533/83) sau unei persoane care dispune de un mandat special eliberat în acest scop (a se vedea Magalhaes Pereira v. Portugal, hotărâre din 26/02/2002, cererea nr. 44872/98) ori avocatului care urmează să transmită reclamantului sumele primite, potrivit dreptului național (a se vedea Hutchison Reid v. United Kingdom, hotărâre din 20/02/2003, cererea nr. 50272/99).


În situația în care beneficiarul persoană fizică desemnat de CtEDO a decedat, practica Comitetului de Miniștri este următoarea:



  • dacă decesul intervine înaintea adoptării hotărârii, CtEDO stabilește că plata satisfacției echitabile se face în favoarea persoanei care are o legătură strânsă cu beneficiarul și care și-a exprimat interesul de a continua procedurile în fața CtEDO în numele persoanei decedate;

  • dacă decesul intervine după adoptarea hotărârii, potrivit unei practici constante, statul pârât va vărsa satisfacția echitabilă moștenitorilor beneficiarului. Dacă pentru identificarea moștenitorilor este nevoie o perioadă de timp mai îndelungată, soluția este de a vărsa satisfacția echitabilă în masa succesorală a persoanei decedate;

  • dacă decesul intervine înaintea adoptării hotărârii, dar acest fapt este adus la cunoștința CtEDO după adoptarea acestei hotărâri, în cazul în care CtEDO este informată de către una din părți în termen de 6 luni din momentul în care a aflat despre acest fapt (art. 80 al Regulamentului CtEDO), Curtea poate revizui hotărârea în partea ce ține de satisfacția echitabilă, indicând noul beneficiar (a se vedea Amassa and Frezza v. Italy, hotărâri din 25/10/2001 și 09/01/2003 (revizuire), cererea nr. 44513/98);

  • dacă decesul intervine înaintea adoptării hotărârii, iar acest fapt este adus la cunoștința CtEDO după expirarea termenului în care o parte poate cere revizuirea hotărârii sau nu este adus deloc la cunoștința CtEDO, ci doar la cea a Comitetului de Miniștri în cadrul controlului executării hotărârii, o soluție este de a pune satisfacția echitabilă la dispoziția succesiunii, pentru a fi împărțită între moștenitori, după ce aceștia sunt identificați. O altă soluție poate fi reținerea plății până la sesizarea de către unul din succesori. În cazul în care nici un succesor nu-și manifestă interesul, Comitetul de Miniștri ar putea conchide că succesorii au renunțat la satisfacția echitabilă și să închidă dosarul.

În cazul în care beneficiarul persoană juridică se află în procedura de lichidare, iar situația beneficiarului este cunoscută de CtEDO pe parcursul procedurilor în fața sa, de regulă, în hotărâre sunt incluse dispoziții speciale cu privire la destinatarul potrivit pentru primirea satisfacției echitabile, care poate fi atât reprezentantul companiei reclamante, în pofida faptului că aceasta era administrată de un administator judiciar (a se vedea Credit and Industrial Bank v. Czech Republic, hotărâre din 21/10/2003, cererea nr. 29010/95 – în această cauză, reclamantul se plângea anume de obligarea la această administrare), cât și lichidatorul companiei reclamante, dacă nu există conflicte între lichidator și companie (a se vedea Buffalo Srl in liquidation v. Italy, hotărârile cu privire la satisfacție echitabilă din 03/07/2003 și 22/07/2004, cererea nr. 38746/97). Dacă hotărârea nu conține indicații, practica Comitetului de Miniștri, de regulă, este conformă cu cea a CtEDO. Astfel, dacă există dubii în privița faptului dacă administratorul judiciar/lichidatorul reprezintă interesele companiei reclamantei, este admis ca plata satisfacției echitabile să fie făcută în favoarea avocatului reclamantului (a se vedea Västberga Taxi Aktiebolag and Vulic v. Sweden, hotărâre din 23/07/2002, cererea nr. 36985/97; Presidential Party of Mordovia v. Russian Federation, hotărâre din 05/10/2004, cererea nr. 65659/01).


Când beneficiarul persoană juridică nu mai există în forma sa inițială, iar această situație este cunoscută de CtEDO pe durata procedurilor în fața ei, de regulă, în hotărâre sunt incluse dispoziții speciale cu privire la destinatarul potrivit pentru primirea satisfacției echitabile. În absența unor astfel de indicații, din practica Comitetului de Miniștri rezultă că vărsarea satisfacției echitabile va fi făcută în favoarea succesorilor juridici ai persoanei juridice reclamante. De exemplu, în cazul fuziunii companiei reclamantei cu o altă companie, a fost admis ca plata satisfacției echitabile să fie făcută în favoarea noii companii constituite prin fuzionare (a se vedea Sovtransavto Holding v. Ukraine, hotărârile cu privire la satisfacție echitabilă din 25/07/2002 and 02/10/2003, cererea nr. 48553/99). În caz de litigiu în privința calității de succesor sau reprezentant al companiei, o soluție poate fi consemnarea sumelor pe un cont bancar „blocat” deschis pe numele companiei reclamante, până când litigiul va fi soluționat (a se vedea Qufaj Co. Sh.p.k v. Albania, hotărâre din 18/11/2004, cererea nr. 54268/00).


Dacă beneficiarul desemnat de CtEDO este deținut, acesta poate împuternici o persoană pentru primirea sumelor satisfacției echitabile (a se vedea Dorigo v. Italy, hotărâre din 16/11/2000, cererea nr. 46520/99), iar dacă guvernul nu are nici o informație referitor la acest fapt, este admis ca suma să fie „blocată” pe un cont bancar deschis pe numele reclamantului, cu posibilitatea eventuală a reprezentantului de a o retrage (a se vedea Demirel v. Turkey, hotărâre din 28/01/2003, cererea nr. 39324/98). Pot apărea probleme atunci când reclamantul este deținut într-un stat care nu este membru al Consiliului Europei (a se vedea Mamatkulov v. Turkey, hotărâre din 04/02/05, reclamantul a fost condamnat la privațiune de libertate pe viață în Uzbekistan), iar această chestiune, care a apărut relativ recent, necesită încă a fi soluționată.


În situația în care beneficiarul desemnat de CtEDO a dispărut (persoana nu poate fi găsită sau contactată), Comitetul de Miniștri acceptă mai multe modalități de plată, de exemplu depunerea sumelor pe un cont special deschis pe numele reclamantului la o bancă generală de depozite oficiale (a se vedea N.M.T., J.B.B. and L.B.A. v. Spain, cererea nr. 17437/90), punerea sumelor la dispoziția reclamantului pe lângă o autoritate (de ex., agentul guvernamental) abilitată de a elibera banii dacă reclamantul se prezintă (a se vedea Müller v. Switzerland, hotărâre din 05/11/2002), plasarea banilor pe un cont bancar „blocat” pe numele reclamantului etc.  


În cazul în care beneficiarul refuză de a intra în posesia sumelor alocate de CtEDO, au fost acceptate două soluții la dorința guvernului: sau se consideră că reclamantul renunță la dreptul său (în urma unei cereri scrise) și nu se efectuează nici o plată, sau se aplică una dintre soluțiile prevăzute pentru situația când reclamantul a dispărut. 


Plata eronată. În cazul în care, deși în textul hotărârii CtEDO este clar indicat beneficiarul satisfacției echitabile, în realitate, aceasta a fost plătită unei alte persoane (a se vedea Bilgin v. Turkey, hotărâre din 16/11/2000, cererea nr. 23819/94 sau Ipek v. Turkey, hotărâre din 17/02/2004, cererea nr. 25760/94), această plată nu a fost acceptată până când nu a fost confirmat că suma a fost transferată beneficiarului indicat de CtEDO.


2. Care este locul plății?


În practică, plata este făcută la locul de reședință al beneficiarului. Datorită faptului că majoritatea plăților se fac prin transfer bancar, există puține piedici în primirea sumei de către reclamant la locul său de reședință. Atunci când CtEDO acordă compensații unei persoane care nu își are reședința în statul pârât și nu identifică expres locul plății, este general acceptabil ca satisfacția echitabilă să fie plătită în țara de reședință a beneficiarului (a se vedea Ilașcu and Others v. Moldova and Russia, hotărâre din 8 iulie 2004, cererea nr. 48787/99), sau în conformitate cu cererea beneficiarului, dacă acest lucru este rezonabil (a se vedea Munari v. Switzerland, hotărâre din 12 iulie 2005).


3. Ce înțelegem prin „plata” satisfacției echitabile și în ce termen ea urmează a fi făcută?


Începând cu anul 1991, CtEDO indică în dispozitivul hotărârilor sale termenul limită până la care urmează a fi plătită satisfacția echitabilă. Acest termen este calculat în zile. Se consideră că plata a fost făcută atunci când satisfacția echitabilă efectiv „a fost pusă la dispoziția beneficiarului” în mod direct (când banii au fost transferați în contul bancar) sau indirect (când suma este disponibilă pentru a fi retrasă de beneficiar și beneficiarul a fost informat de aceasta la adresa lui cunoscută). Ziua plății contează pentru a stabili dacă urmează a fi plătită dobânda de întârziere și pentru a stabili rata de schimb. În principiu, toate riscurile care însoțesc plata (ex. variațiile de curs valutar) sunt prezumate a fi imputabile Guvernului Pârât.


În scopul păstrării valorii satisfacției echitabile acordate în caz de executare a hotărârii peste termenul indicat de CtEDO, începând cu anul 1996, CtEDO include în dispozitivul hotărârilor sale o clauză de indexare. La ziua de astăzi dobânda de întârziere este calculată în funcție de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente. Clauze similare pot fi incluse de CtEDO și în deciziile sale pe marginea acceptării acordurilor amiabile. 


În cazuri excepționale, când se admite examinarea revizuirii hotărârii CtEDO, când această procedură are incidență asupra obligației sau modalității de plată, termenul de plată a satisfacției echitabile poate fi schimbat de CtEDO (a se vedea, Armando Grasso v. Italy, hotărârea de revizuire din 29 aprilie 2003; Íkíncisoy v. Turkey, hotărâre din 27 iulie 2004; ZwierzyÅ„ski v. Poland, hotărâre din 19 iunie 2001). După ce cererea de revizuire este examinată de CtEDO, în hotărârea CtEDO de revizuire se indică un nou termen pentru plata satisfacției echitabile. De obicei, când se admite examinarea cererii de rectificare a hotărârii, acest lucru nu afectează termenul de plată indicat în hotărârea care se cere a fi rectificată (a se vedea, Siffre, Ecoffet and Bernardini v. France, hotărâre din 12 decembrie 2006). În cazul în care cererea de revizuire sau rectificare nu se admite spre examinare, satisfacția echitabilă urmează a fi plătită în termenul stabilit în hotărârea de bază.


4. Chestiuni legate de valuta în care se face plata


Începând cu anul 2000, CtEDO stabilește valoarea satisfacției echitabile în euro. Totuși, acest lucru nu înseamnă ca satisfacția echitabilă va fi plătită numaidecât în această valută. Atunci când beneficiarul plății nu își are reședința în zona euro, de obicei, este indicată convertirea sumei acordate în valuta națională a locului de reședință a beneficiarului plății. Costurile legate de convertirea sumelor în valuta oficială a locului de reședință trebuie acoperite de Guvernul Pârât (a se vedea CM/Inf/DH(2008)7 revised Addendum (acces restricționat), partea 5.3). 


De obicei, satisfacția acordată urmează a fi convertită „conform ratei aplicabile la data executării hotărârii”. De regulă, această rată este rata folosită de banca centrală pentru transferurile interbancare. Această rată va fi calculată conform situației la ziua plății. În cazul în care se folosește o altă rată decât cea a zilei plății, care este defavorabilă reclamantului, ar putea fi echitabil ca guvernul să suporte consecințele.


 


Documentul de Informare al Comitetului de Miniștri cu privire la achitarea sumelor acordate cu titlu de satisfacție echitabilă, în varianta engleză, poate fi accesat aici.


Documentul de Informare al Comitetului de Miniștri cu privire la achitarea sumelor acordate cu titlu de satisfacție echitabilă, în varianta franceză, poate fi accesat aici.