La 8 ianuarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea sa în cauza Bulava c. Moldovei (cererea nr. 27883/04).


În această cauză, reclamanții, soții Elena BULAVA și Nicolae BULAVA, erau angajați într-o întreprindere de stat (Întreprinderea). Între anii 2000 și 2004, Întreprinderea s-a aflat de câteva ori în șomaj tehnic și reclamanților nu le-a fost plătit salariul lor. Ei au inițiat câteva proceduri judiciare împotriva Întreprinderii, solicitând achitarea salariilor.


Prin câteva hotărâri judecătorești, Judecătoria Soroca a obligat Întreprinderea să le achite reclamanților următoarele sume:



  • în privința dnei Elena Bulava
























Data adoptării hotărârii de judecată


Suma acordată dnei Elena Bulava în urma adoptării hotărârii de judecată

26 martie 2003MDL 1,820 (aproximativ EUR 118.86 la acel moment)
29 septembrie 2003
22 martie 2004MDL 8,981 (aproximativ EUR 576.75 la acel moment) – ceea ce reprezenta penalitatea pentru neexecutarea hotărârilor din 26 martie și 29 septembrie 2003, în valoare de 5% din suma de MDL 1,820 pentru fiecare zi de neplată și MDL 1,820 cu titlu de prejudiciu moral
29 martie 2004MDL 2,452 (aproximativ EUR 161.5 la acel moment)
15 iulie 2004MDL 5,460 (aproximativ EUR 369.2 la acel moment)
13 septembrie 2004MDL 13,286 (aproximativ EUR 897.38 la acel moment)


  • în privința dlui Nicolai Bulava
















Data adoptării hotărârii de judecată


Suma acordată dlui Nicolai Bulava în urma adoptării hotărârii de judecată

10 iulie 2003MDL 10,938.50 (aproximativ EUR 682.25 la acel moment)
26 aprilie 2004MDL 4,360 (aproximativ EUR 306.83 la acel moment)
13 septembrie 2004MDL 13,375 (aproximativ EUR 903.39 la acel moment)


La 12 mai 2005, reclamanții au informat Curtea că toate hotărârile de judecată în favoarea lor au fost executate la 29 aprilie 2005.


Reclamanții pretindeau în fața Curții că executarea întârziată a hotărârilor de judecată în favoarea lor este contrară art. 6 § 1 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) și art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății).


În observațiile sale asupra admisibilității și fondului cauzei, Guvernul a afirmat că, în urma executării hotărârilor de judecată în favoarea reclamanților la 29 aprilie 2005, ei și-au pierdut statutul de „victimă”. Curtea a reiterat că adoptarea unei decizii sau întreprinderea unor măsuri care sunt favorabile unui reclamant nu sunt, în principiu, suficiente pentru a lipsi un individ de statutul său de „victimă”, cu excepția cazului când autoritățile au recunoscut, în mod expres sau în substanță, violarea Convenției și au redresat situația reclamantului. În această cauză, Curtea a considerat că, chiar dacă Guvernul a executat hotărârile de judecată în favoarea reclamanților, el nu a recunoscut violarea și nici nu a acordat o redresare adecvată pentru întârzierea în executare a hotărârilor. În aceste circumstanțe, reclamanții pot să pretindă în continuare că sunt „victime” ale violării Convenției în privința duratei de neexecutare a hotărârilor judecătorești definitive în favoarea lor.


În observațiile sale asupra admisibilității și fondului cauzei, Guvernul a invocat obiecția că nu au fost epuizate căile de recurs interne. Guvernul a declarat că reclamanții nu au depus recurs împotriva actelor executorului judecătoresc în conformitate cu art. 20 al Constituției și art. 619 al Codului civil.


Curtea a notat că ea deja a respins obiecții similare invocate de către Guvernul pârât în virtutea art. 426 al vechiului Cod de procedură civilă, deoarece „chiar dacă presupunem că reclamantul ar fi depus recurs împotriva actelor executorului judecătoresc și ar fi obținut o hotărâre care să confirme că neexecutarea a fost ilegală conform dreptului național, o astfel de acțiune nu ar fi obținut nimic nou, singura consecință fiind eliberarea unui alt titlu executoriu care ar permite executorului judecătoresc să continue executarea hotărârii” (a se vedea hotărârea Popov v. Moldova (nr. 1), 18 ianuarie 2005, § 32). Curtea nu vede nici un motiv pentru a ajunge la o altă concluzie în această cauză.


Din aceleași motive, Curtea consideră că art. 20 al Constituției consacră un drept general de acces la justiție, și nu oferă reclamanților un recurs efectiv. Curtea s-a referit la astfel de obiecții în cauza Lupăcescu și alții v. Moldova (hotărâre din 21 martie 2006, § 17) și nu consideră că ar putea ajunge la o altă concluzie în această cauză.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenției și a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție.


Curtea a notat că hotărârile de judecată în favoarea dnei Bulava au fost adoptate la 26 martie și 29 septembrie 2003, 22 martie 2004, 29 martie 2004, 15 iulie 2004 și 13 septembrie 2004. Luând în considerație faptul că aceste hotărâri au fost executate la 29 aprilie 2005, perioadele de neexecutare au fost de 25 de luni și 3 zile, 19 luni, 13 luni și 7 zile, 13 luni, 9 luni și 14 zile și, respectiv, 7 luni și 16 zile.


Curtea a notat că hotărârile de judecată în favoarea dlui Bulava au fost adoptate la 10 iulie 2003, 26 aprilie 2004 și 13 septembrie 2004. Prin urmare, perioadele de neexecutare au fost de 21 de luni și 19 zile, 12 luni și 3 zile și, respectiv, de 7 luni și 16 zile.  


Curtea a constatat violări ale art. 6 § 1 al Convenției și art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție în numeroase cauze privind termenele de executare a hotărârilor judecătorești definitive (a se vedea, printre altele, Prodan v. Moldova și Lupacescu și alții v. Moldova).


Prin urmare, din motivele menționate în aceste cauze, Curtea a constatat că neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive în favoarea reclamanților într-un termen rezonabil constituie o violare a art. 6 § 1 al Convenției și a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție.


Curtea a acordat dnei Elena BULAVA EUR 440 cu titlu de daune materiale și EUR 1,000 cu titlu de daune morale, iar dlui Nicolai BULAVA – EUR 457 cu titlu de daune materiale și EUR 800 cu titlu de daune morale. 


 *  *  *


 Hotărârea CtEDO în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curții (http://www.echr.coe.int/).