La 4 decembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea sa în cauza Cogut c. Moldovei (cererea nr. 31043/04).


În această cauză, reclamantul, Vadim COGUT, după 27 ani de serviciu militar, a solicitat Ministerului Apărării (Ministerul) să-i fie alocat un apartament cu două odăi. În urma refuzului Ministerului, reclamantul a inițiat proceduri judiciare, solicitând obligarea Ministerului să-i acorde un apartament cu două odăi. Printr-o hotărâre irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 23 noiembrie 2000, pretențiile reclamantului au fost satisfăcute.


Deoarece Ministerul nu dispunea de apartamente libere, în anul 2001 reclamantul a înaintat o acțiune la Judecătoria sectorului Centru, prin care solicita schimbarea modului de executare a hotărârii din 23 noiembrie 2000, prin achitarea de către Minister a valorii unui apartament cu două odăi. La 18 mai 2001, Judecătoria sectorului Centru a satisfăcut pretențiile reclamantului și a obligat Ministerul să achite reclamantului suma de MDL 83,000 (echivalentul a EUR 7,133 la acea dată). La 4 iulie 2001, Tribunalul municipiului Chișinău a admis recursul Ministerului și a casat încheierea din 18 mai 2001, cu încetarea procedurii.  Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 5 iunie 2002, emisă în urma procedurii în recurs în anulare, a fost casată decizia din 4 iulie 2001 și menținută încheierea din 18 mai 2001, ultima hotărâre devenind irevocabilă.


La 25 iunie 2002, reclamantul a solicitat Judecătoriei sectorului Centru eliberarea unui titlu executoriu. La 19 iulie 2002, executorul judecătoresc a solicitat Ministerului să se conformeze încheierii din 18 mai 2001. La 13 septembrie 2002, Ministerul a răspuns că nu dispune de surse financiare pentru a executa această hotărâre.


La 21 ianuarie 2003, executorul judecătoresc a emis o cerere dispoziție de plată privind încasarea a MDL 83,000 din contul Ministerului. La 18 aprilie și 25 iulie 2003, executorul judecătoresc a informat reclamantul că Ministerul a refuzat să execute încheierea din 18 mai 2001 și, din acest motiv, au fost inițiate proceduri administrative împotriva persoanelor responsabile de neexecutarea acestei hotărâri. Printr-o încheiere din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Chișinău a încetat procesul administrativ pe motiv că, deși încheierea nu a fost executată, Ministerul nu poate fi responsabil pentru nealocarea de către Guvern a resurselor financiare pentru a acoperi aceste cheltuieli.


Între 2002 și 2003, reclamantul s-a plâns mai multor autorități de neexecutarea încheierii din 18 mai 2001, dar fără vreun rezultat. La 1 iulie 2004, reclamantul a depus o cerere la CtEDO, prin care se plângea de neexecutarea acestei hotărâri de judecată.  La 15 martie 2005, reclamantului i-au fost plătiți MDL 83,000. La 4 martie 2006, cererea a fost comunicată Guvernului.


Reclamantul pretindea în fața Curții că executarea întârziată a încheierii din 18 mai 2001 este contrară art. 6 § 1 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) și art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății).


În observațiile sale asupra admisibilității cauzei, Guvernul a susținut că, în urma achitării la 15 martie 2005 a sumei de MDL 83,000, reclamantul și-a pierdut statutul de „victimă”.


Curtea a reiterat că o decizie sau măsură favorabilă reclamantului nu este în principiu suficientă pentru a-l lipsi de statutul său de „victimă”, decât dacă autoritățile naționale au recunoscut, expres sau în substanță, violarea și au oferit o redresare pentru violarea Convenției. Curtea a considerat că, în această cauză este vorba despre neexecutarea unei hotărâri judecătorești pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, iar Guvernul nu a recunoscut și nici nu a acordat o redresare adecvată pentru executarea întârziată a hotărârii. În aceste circumstanțe, reclamantul poate să pretindă în continuare că este o „victimă” a pretinselor violări ale Convenției.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenției și a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție prin neexecutarea hotărârii de judecată în favoarea reclamantului din 18 mai 2001, timp de 33 de luni și 10 zile.


În observațiile sale cu privire la satisfacția echitabilă, Guvernul susținea că, la 21 ianuarie 2003, Ministerul a transferat executorului judecătoresc suma de MDL 83,000 și că reclamantul a venit să-și ia banii abia la 15 martie 2005. Guvernul a afirmat că, deoarece reclamantul a solicitat eliberarea titlului executor doar la 25 iunie 2002, perioada de neexecutare constituia în total doar 7 luni, și, prin urmare, nu a existat o violare a art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. Curtea nu a fost convinsă de argumentul Guvernului precum că Ministerul a plătit banii către executor la 21 ianuarie 2003, iar reclamantul nu a venit să-i ridice până la 15 martie 2005. Curtea a notat că, cererea dispoziție de plată din 21 ianuarie 2003 a fost emisă de către executorul judecătoresc, precum și că, ulterior, Ministerul nu și-a respectat obligația, fapt care este expres indicat în scrisorile executorului judecătoresc din aprilie și iulie 2003. Mai mult, chestiunea neexecutării hotărârii judecătorești în favoarea reclamantului a fost discutată în cadrul procedurilor de judecată naționale, iar instanța de judecată a constatat în februarie 2004 că Ministerul încă nu executase hotărârea menționată. În final, în observațiile sale cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei, Guvernul a afirmat că hotărârea de judecată în favoarea reclamantului a fost executată la 15 martie 2005. Prin urmare, Curtea consideră că perioada de neexecutare trebuie să fie calculată din 5 iunie 2002, când încheierea din 18 mai 2001 a devenit irevocabilă, până la 15 martie 2005, când reclamantul a primit MDL 83,000, ceea ce constituie 33 de luni și 10 zile.


Reclamantul a fost reprezentat în fața CtEDO de către Valeriu PELIN, avocat din Chișinău


Curtea a acordat reclamantului EUR 2,500 cu titlu de daune materiale și EUR 800 cu titlu de daune morale. 


*  *  *


Hotărârea CtEDO în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curții (http://www.echr.coe.int/).