La 16 octombrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat opt hotărâri în cauze contra Moldovei. Cauza Țara și Poiată c. Moldovei (cererea nr. 36305/03) vizează obligarea la plata despăgubirilor și publicarea unor dezmințiri într-o cauză în defăimare. În cauzele Țiberneac Vasile c. Moldovei (cererea nr. 26103/04), Nadulișneac Ion c. Moldovei (cererea nr. 18726/04), Buianovschi c. Moldovei (cererea nr. 27533/04), Deordiev și Deordiev c. Moldovei (cererea nr. 33276/03), Vitan c. Moldovei (cererea nr. 6901/03), Țiberneac c. Moldovei (cererea nr. 18893/04) și Marcu c. Moldovei (cererea nr. 17359/04) reclamanții se plângeau de neexecutarea sau executarea întârziată a hotărârilor judecătorești executorii în favoarea lor.


*  *  *


În cauza Țara și Poiată c. Moldovei, reclamanții, ziarul „Țara” și Petru POIATÄ‚, pretindeau violarea art. 10 al Convenției (libertatea de exprimare) prin obligarea lor la plata despăgubirilor și publicarea unor dezmințiri într-o cauză în defăimare pentru publicarea a două articole (din 31 octombrie 2002 și 21 noiembrie 2002) semnate de Petru POIATÄ‚ și publicate în ziarul „Țara”.


În articolul din 31 octombrie 2002, autorul se referea la neregulile care persistau în transportul de pasageri din județul Chișinău. Articolul reproducea o scrisoare adresată Președintelui Republicii Moldova de către conducătorii unei companii private de transport din Ialoveni. În scrisoare se menționa că „domnul Stepaniuc, liderul fracțiunii comuniste, a sunat ministrului Transporturilor, Cupțov, și i-a cerut să ia prin orice mijloace toate rutele de la [companie] și să le transmită SRL „GAN-GRA”, directorul căruia este ginerele dlui Stepaniuc și SRL „Tuvit-Tur”, directorul căruia este nepotul dlui Stepaniuc”. Finalul articolului era următorul: „Nu ne rămâne decât să ne întrebăm: când cineva îi va scrie lui Vladimir Voronin despre un amestec identic cu cel relatat mai sus, în rețeaua de dealeri ai „CTC Chișinău”, unde în prezent își croiește un loc călduț același Stepaniuc, eliminându-și prin metode bolșevice concurenții”.


La 21 noiembrie 2002, ziarul „Țara” a publicat articolul „Clanul Stepaniuc își întinde tentaculele” semnat de Petru POIATÄ‚. În articol se menționa despre lipsa reacției Președinției la scrisoarea reprodusă parțial în articolul din 31 octombrie 2002. În acest articol se făcea trimitere la alte scrisori parvenite la redacția ziarului după publicarea primului articol, în care compania „Tuvit-Tur” se acuza de încălcarea legislației. Aceste ilegalități au fost confirmate prin rapoarte ale autorităților competente și ale administrației locale. Finalul articolului era următorul: „Așadar, clanul Stepaniuc își întinde tot mai mult tentaculele. Până unde? Și până când?”.


La o dată neidentificată, dl Stepaniuc a depus două cereri de chemare în judecată, prin care pretindea că informația din pasajele de mai sus nu corespundea realității și îi lezează onoarea și demnitatea, solicitând dezmințirea ei și compensații morale pentru defăimarea sa. Acțiunile au fost conexate.


Prin hotărârea Judecătoriei sectorului Buiucani din 24 ianuarie 2003, pretențiile dlui Stepaniuc au fost admise integral, pe motiv că el nu poate fi responsabil pentru activitatea companiilor care aparțin nepotului și ginerelui său, mai ales că autoritățile nu au constatat ilegalități în activitatea acestor companii. Instanța a mai notat că nu a fost stabilită nici o legătură dintre activitatea dlui Stepaniuc și activitatea acestor companii. Instanța a constatat că informația răspândită în ziar este defăimătoare pentru dl Stepaniuc. Judecătoria Buiucani a obligat ziarul „Țara” și autorul articolului să plătească dlui Stepaniuc MDL 3,600 și, respectiv, MDL 1,800 cu titlu de prejudiciu moral și taxa de stat și să publice o dezmințire a acestei informații. Apelul și recursul ziarului „Țara” și a autorului articolului au fost respinse de Tribunalul Chișinău și de Curtea de Apel a Republicii Moldova la 3 aprilie 2003 și, respectiv, 11 iunie 2003.


Curtea a notat că declarațiile care au făcut obiectul acțiunii la nivel național pot fi împărțite în două grupe: declarații cu privire la pretinsele abuzuri ale dlui Stepaniuc și a rudelor sale în domeniul afacerilor de transport și declarații cu privire la pretinsele abuzuri ale dlui Stepaniuc în rețeaua de dealeri ai „CTC Chișinău”. Ele vizau chestiuni de interes public deosebit, dl Stepaniuc era o persoană publică, care trebuie să dea dovadă de o toleranță sporită față de presă, iar ziarul și jurnaliștii beneficiază de o protecție sporită în temeiul art. 10 al Convenției. Curtea a mai notat că pedepsirea unui jurnalist pentru că a contribuit la răspândirea declarațiilor unui terț ar afecta serios contribuția presei la discutarea chestiunilor de interes public și nu trebuie să fie permisă decât dacă există motive deosebit de temeinice.  


În ceea ce privește prima grupă de declarații, Curtea a conchis că, aparent, o mare parte a acestei informații reprezenta extrase dintr-o scrisoare adresată de către conducerea unei companii Președintelui Republicii Moldova și dintr-o scrisoare adresată ziarului de către angajații altei companii care au citit primul articol. Autorul articolelor a avut precauția de a menționa că citează sau rezumă declarațiile unor terți. De asemenea, se pare că informația conținea unele relatări de fapt adevărate, cum ar fi legăturile de familie dintre dl Stepaniuc și conducerea companiilor care ar fi comis abuzuri. Autorul s-a bazat și pe rapoarte oficiale ale autorităților competente. În asemenea circumstanțe, această informație, în mod rezonabil, putea fi apreciată de autor ca fiind credibilă. Mai mult, pasajul „Așadar, clanul Stepaniuc își întinde tot mai mult tentaculele. Până unde? Și până când?” constituie o judecată de valoare adevărtul căreia  nu este susceptibil de a fi demonstrat.


Luând în considerare limbajul folosit de reclamanți, poziția dlui Stepaniuc ca politician de rang înalt la acel moment, faptul că reclamanții sunt un ziar și un jurnalist care au relatat cu privire la chestiuni de interes public, și luând în calcul că instanțele de judecată naționale nu au făcut distincție între fapte și judecăți de valoare, Curtea a conchis că nu existe motive relevante și suficiente de a constata că reclamanții l-au defăimat pe dl Stepaniuc și de a-i obliga să plătească compensații morale pentru răspândirea acestei informații. Prin urmare, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 al Convenției.


În ceea ce privește informația cu privire la pretinsele abuzuri ale dlui Stepaniuc în rețeaua de dealeri ai „CTC Chișinău”, Curtea a constatat că această declarație poate fi considerată ofensatoare, deoarece în urma studierii dosarului național, Curtea nu a putut conchide că a fost dovedit că ea corespunde adevărului, iar reclamantul nu a adus probe în fața instanțelor naționale care ar fi demonstrat că el a făcut încercări rezonabile să verifice această informație până la publicare. În această parte, Curtea a constatat, în unanimitate, că nu a avut loc o violare a art. 10 al Convenției.


Curtea a acordat ziarului „Țara” EUR 200 și dlui Poiată EUR 70 cu titlu de prejudicii materiale (ce reprezintă o parte din compensațiile plătite la nivel național dlui Stepaniuc), și câte EUR 2,500 pentru fiecare din reclamanți cu titlu de prejudicii morale, precum și suma totală de EUR 1,800 cu titlu de costuri și cheltuieli. 


Reclamanții au fost reprezentați la CtEDO de către dl. Vladislav GRIBINCEA și dl. Vitalie ZAMA, membri ai organizației obștești „Juriștii pentru drepturile omului”.


*  *  *


Curtea a pronunțat 7 hotărâri în următoarele cauze cu privire la neexecutarea sau executarea întârziată a unor hotărâri judecătorești executorii:





























































Denumirea și numărul cererii


Pretențiile invocate


Durata de neexecutare


Constatarea Curții


Prejudiciul acordat


Reprezentant la CtEDO


1. Țiberneac Vasile c. Moldovei (cererea nr. 26103/04)


neexecutarea unei hotărâri de judecată din 24 martie 2004, privind plata sumei de MDL 97,000 (EUR 6,284 la data hotărârii naționale).


circa 43 de luni


(din 24 martie 2004 până în prezent).


violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății).


a) prejudicii materiale – EUR 6,284;


b) prejudicii morale – EUR 1,200.


Victor MARCU, avocat din Edineț


2. Nadulișneac Ion c. Moldovei (cererea nr. 18726/04)


neexecutarea unei hotărâri de judecată din 3 decembrie 2002 privind plata sumei de MDL 11,739 (EUR 850.04 la data hotărârii naționale).


circa 41 de luni


(din 3 decembrie 2002 până în mai 2006).


violarea art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.


a) prejudicii materiale – EUR 504;


b) prejudicii morale – EUR 1,400.


Victor MARCU, avocat din Edineț


3. Buianovschi c. Moldovei (cererea nr. 27533/04)


neexecutarea unei hotărâri de judecată din 27 februarie 2004 privind plata sumei de MDL 100,000 (EUR 6,333 la data hotărârii naționale).


circa 43 de luni


(din 27 februarie 2004 până în prezent).


violarea art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.


a) prejudicii materiale – EUR 6,333;


b) prejudicii morale – EUR 1,400.


Victor MARCU, avocat din Edineț


4. Deordiev și Deordiev c. Moldovei (cererea nr. 33276/03)


neexecutarea unei hotărâri de judecată din 9 iunie 2003 privind evacuarea unei persoane din apartamentul reclamanților.


12 luni și 20 de zile


(din 9 iunie 2003 până în 28 iunie 2004).


violarea art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.


a) prejudicii morale – EUR 1,000


b) costuri și cheltuieli – EUR 500.


Vitalie ZAMA, membru al OO „Juriștii pentru drepturile omului”.


5. Vitan c. Moldovei (cererea nr. 6901/03)


executarea întârziată a două hotărâri de judecată din 25 aprilie 2000 și 24 noiembrie 2000 cu privire la obligarea companiei QBE ASITO să execute contractul de pensie suplimentară încheiat cu reclamantul;


lipsa unui recurs efectiv pentru soluționarea pretențiilor de neexecutare la nivel național.


circa 40 de luni și, respectiv, 34 de luni


(din 25 aprilie 2000 și 24 noiembrie 2000 până la 5 septembrie 2003).


violarea art. 6 § 1 CEDO, a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO și a art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) combinat cu art. 6 § 1 CEDO.


a) prejudicii morale – EUR 800


b) costuri și cheltuieli – EUR 600.


Vanu JEREGHI, membru al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova


6. Țiberneac c. Moldovei (cererea nr. 18893/04)


neexecutarea unei hotărâri de judecată din 24 decembrie 2003 cu privire la plata sumei de MDL 63,885 (EUR 3,901 la data hotărârii naționale).


circa 45 de luni


(din 24 decembrie 2003 până în prezent).


violarea art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.


prejudicii materiale – EUR 3,901.


Victor MARCU, avocat din Edineț


7. Marcu c. Moldovei (cererea nr. 17359/04)


neexecutarea unei hotărâri de judecată din 25 septembrie 2003 cu privire la plata sumei de MDL 80,000 (EUR 5,198 la data hotărârii naționale).


circa 48 de luni


(din 25 septembrie 2003 până în prezent).


violarea art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.


a) prejudicii materiale – EUR 5,198;


b) prejudicii morale – EUR 1,600.


Victor MARCU, avocat din Edineț


 *  *  *


Hotărârile CtEDO în aceste cauze, în limba engleză, pot fi accesate pe pagina web a Curții (http://www.echr.coe.int/).