La 25 septembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat două hotărâri în cauzele Mizernaia c. Moldovei (cererea nr. 31790/03) și Bița și alții c. Moldovei (cererile nr. 25238/02, 25239/02 și 30211/02).


*  *  *


În cauza Mizernaia c. Moldovei, reclamanta, Nina MIZERNAIA, a fost exclusă în anul 1994 dintr-o cooperativă de stat de construcție a locuințelor. Reclamanta a inițiat proceduri judiciare contra acestei cooperative, solicitând restituirea banilor investiți pentru construcția unui apartament cu trei camere.


La 29 aprilie 1996, Judecătoria sectorului Râșcani a obligat cooperativa de construcție să plătească reclamantei suma de MDL 23,733.80 (EUR 4,550 la acea dată). Cooperativa de construcție a contestat această hotărâre de două ori, dar la 4 noiembrie 1997, printr-o decizie definitivă, Curtea de Apel a Republicii Moldova a menținut hotărârea din 29 aprilie 1996.


În lunile decembrie 1997 și mai 1998 reclamantei i-au fost plătite MDL 3,071.10 și, respectiv, MDL 1,970.


În urma numeroaselor plângeri ale reclamantei adresate Ministerului Justiției, referitor la neexecutarea hotărârii de judecată, Ministerul Justiției a solicitat executorului judecătoresc de a întreprinde toate măsurile necesare pentru a executa această hotărâre. Hotărârea din 4 noiembrie 1997 nu este executată până în prezent.


Reclamanta pretindea în fața Curții că neexecutarea hotărârii de judecată din 4 noiembrie 1997 în favoarea sa este contrară art. 6 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) și art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății).


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenției și a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție în urma neexecutării hotărârii judecătorești din 4 noiembrie 1997.


Curtea a acordat reclamantei EUR 3,987 cu titlu de daune materiale (datoria de bază (EUR 1,927) și venitul ratat calculat conform art. 619 Cod civil (EUR 2,060)), EUR 2,000 cu titlu de daune morale și EUR 700 cu titlu de costuri și cheltuieli.


Reclamanta a fost reprezentată la CtEDO de către Vitalie IORDACHI, membru al organizației obștești „Juriștii pentru drepturile omului”.


*  *  *


În cauza Bița și alții c. Moldovei, reclamanții, Fiodor BIȚA (primul reclamant), Evghenii ANDRIENCO (al doilea reclamant) și Ana STANILÎ (al treilea reclamant), erau angajați ai Ministerului Transportului și Comunicațiilor (Ministerul). Ei au fost promovați în anul 1997, însă salariile lor nu au fost majorate pe perioada anilor 1997-1998. Deoarece Ministerul a refuzat să le majoreze salariile, reclamanții au inițiat proceduri judiciare.


La 4 decembrie 2000, Judecătoria sectorului Centru a obligat Ministerul să plătească MDL 5,074 (EUR 469 la acea dată) în favoarea primului reclamant și MDL 5,280 (EUR 488 la acea dată). La 26 decembrie 2000, aceeași instanță a decis acordarea a MDL 5,388 (EUR 498  la acea dată) în favoarea celui de-al treilea reclamant. Hotărârile nu au contestate și peste 15 zile au devenit irevocabile.


Deoarece hotărârile de judecată nu se executau, reclamanții s-au adresat la diverse instanțe, solicitând asistență la executarea hotărârilor judecătorești în favoarea lor. Una din astfel de cereri expediată Ministerului Justiției a fost readresată Judecătoriei sectorului Centru. La 31 mai 2001, vicepreședintele acestei instanțe i-a comunicat primului reclamant că titlurile de executare au fost expediate Trezoreriei de Stat și că executarea era imposibilă din cauza lipsei surselor financiare de pe contul Ministerului Transportului și Comunicațiilor.


Pe parcursul anului 2002, instanța de judecată a amendat de câteva ori Ministerul pentru neexecutarea hotărârilor de judecată din 4 decembrie 2000 și 26 decembrie 2000. În septembrie 2002, titlurile executorii au fost parțial executate. Primul reclamant a primit MDL 3,940, al doilea reclamant a primit MDL 4,145 și al treilea reclamant – MDL 4,172. Restul (echivalentul a EUR 67, EUR 82 și, respectiv, EUR 91) a fost reținut ca impozit pe venit.


Reclamanții au inițiat o nouă acțiune de judecată prin care au solicitat compensații pentru daunele materiale cauzate de inflație și pentru daunele morale, care au fost lăsate la discreția instanței. La 4 februarie 2004, printr-o decizie definitivă, Curtea Supremă de Justiție a constatat că hotărârile de judecată în favoarea reclamanților au fost executate cu întârziere și a acordat MDL 5,074 (EUR 334 la acea dată) primului reclamant și MDL 6,715 (EUR 402 la acea dată) celui de-al treilea reclamant, cu titlu de compensație pentru efectele inflației, dar nu s-a pronunțat asupra daunelor morale. La 7 mai 2004, Judecătoria Buiucani a dat câștig de cauză celui de-al doilea reclamant și i-a acordat MDL 6,579 (EUR 474 la acea dată).


Decizia din 4 februarie 2004 a fost executată de către Minister la 4 mai 2004. În februarie 2005 primul și al treilea reclamant au primit fiecare câte MDL 1,755 (EUR 107 la acea dată), cu titlu de compensații pentru executarea întârziată a deciziei din 4 februarie 2004.


Reclamanții pretindeau în fața Curții că neexecutarea hotărârilor de judecată în favoarea lor este contrară art. 6 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) și art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) și că nu au dispus de un recurs efectiv pentru soluționarea pretențiilor lor, contrar art. 13 al Convenției (dreptul la un recurs efectiv).


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenției și a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție prin neexecutarea hotărârilor de judecată în favoarea reclamanților. Curtea a notat că hotărârile de judecată din decembrie 2000 în favoarea reclamanților au rămas fără executare timp de 21 de luni, până în septembrie 2002, când au fost executate parțial. O parte din sumele care trebuiau să fie plătite reclamanților nu au fost achitate până în prezent. Curtea a menționat că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești.


Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 al Convenției deoarece executorul a întreprins fără succes măsuri rezonabile pentru a obține executarea hotărârilor judecătorești, iar reclamanții nu au dispus de mijloace efective pentru a preveni încălcarea drepturilor lor garantate de art. 6 al Convenției și de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție sau pentru a putea obține compensații depline pentru neexecutarea hotărârilor de judecată irevocabile.


Curtea a acordat dlui Bița EUR 67 cu titlu de daune materiale, alți EUR 2,000 dlui Andrienco cu titlu de daune morale și materiale și EUR 930 dnei Stanilî cu titlu de daune morale și materiale.


*  *  *


Hotărârile CtEDO în aceste cauze, în limba engleză, pot fi accesate pe pagina web a Curții (http://www.echr.coe.int/).


Varianta electronică a comunicatului de presă este disponibilă pe pagina web a Organizației „Juriștii pentru drepturile omului” (www.lhr.md/press/).