La 10 iulie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea sa în cauza Paladi c. Moldovei (cererea nr. 39806/05).


În această cauză, reclamantul este fostul viceprimar al municipiului Chișinău. La 17 septembrie 2004, Centrul pentru Combaterea Crimei Organizate și a Corupției (CCCEC) a inițiat o urmărire penală în privința reclamantului în temeiul art. 185 (3) și 327 (2) ale Codului de procedură penală.


La 24 septembrie 2004, reclamantul a fost reținut de către ofițerii CCCEC. La 27 septembrie 2004, Judecătoria Buiucani a emis un mandat de arest pe numele reclamantului pe un termen de 30 zile.


La 22 octombrie 2004, dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis în instanța de judecată pentru examinare. La 15 decembrie 2005, reclamantul a fost eliberat de sub arest. După data de 22 octombrie 2004 și până la eliberarea reclamantului de sub arest, mandatul de arest nu a fost prelungit. Pe durata arestului, reclamantul a depus 10 cereri de eliberare de sub arest (habeas corpus). Toate cererile au fost respinse.


Între 24 septembrie 2004 și 25 februarie 2005, reclamantul a fost deținut în Izolatorul de Detenție Provizorie al CCCEC. Reclamantul suferea de o serie de boli serioase (diabet (insulin dependent), insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, bronșită cronică, pancreatită și hepatită). Pe perioada detenției, el a fost vizitat de diferiți medici. Unii din ei au considerat că reclamantul avea nevoie de intervenții chirurgicale, care puteau fi efectuate doar în instituții medicale. Potrivit reclamantului, CCCEC-ul nu dispunea de personal medical înainte de februarie 2005. Asistența medicală solicitată de rude și avocat era acordată sporadic și doar în cazuri de urgență.


La 25 februarie 2005, reclamantul a fost transferat la Închisoarea nr. 3 din mun. Chișinău. În martie 2005, reclamantul a fost transferat la spitalul Departamentului Instituțiilor Penitenciare din localitatea Pruncul (spitalul penitenciar). La 20 mai 2005, un neurolog de la Centrul Republican de Neurologie (CRN) a recomandat transferarea reclamantului într-o instituție unde ar putea fi supus terapiei HBO (hyperbaric oxygen therapy). Între mai și septembrie 2005, directorul spitalului a informat instanțele de judecată de 7 ori despre imposibilitatea aplicării acestei terapii în acest spital din cauza lipsei echipamentului medical.


La 7 și 15 septembrie 2005, reclamantul a fost examinat de consiliul medical al Ministerului Sănătății. La recomandarea acestuia, la 20 septembrie 2005, Judecătoria Centru a dispus transferul reclamantului la CRN, unde dlui Paladi i s-a aplicat terapia HBO. Conform reclamantului, el era escortat fiecare a doua zi la Spitalul Clinic Republican (SCR), unde era examinat. Terapia a avut rezultate pozitive și medicii SCR au prescris reclamantului continuarea acesteia până la 28 noiembrie 2005. La 9 noiembrie 2005, CRN a informat instanța de judecată despre îmbunătățirea stării de sănătate a reclamantului și a recomandat externarea acestuia. La 10 noiembrie 2005, instanța de judecată a dispus transferul dlui Paladi la spitalul penitenciar.


În seara zilei de 10 noiembrie 2005, Curtea a indicat prin fax Guvernului Republicii Moldova măsura interimară potrivit art. 39 al Regulamentului Curții, prin care cerea ca reclamantul să nu fie transferat de la CRN. La 11 noiembrie 2005, Grefierul Adjunct al Secțiunii a Patra a încercat fără succes să contacteze oficiul Agentului Guvernamental prin telefon. La 11 noiembrie 2005, avocatul reclamantului a solicitat instanței de judecată suspendarea transferării reclamantului, prezentând instanței scrisoarea Curții cu privire la măsura interimară. Această cerere nu a fost examinată. În aceeași zi, reclamantul a fost transferat la spitalul penitenciar.


La 14 noiembrie 2005, la cererea Agentului Guvernamental, Judecătoria Centru a dispus transferarea reclamantului la CRN până la 29 noiembrie 2005. Potrivit reclamantului, fiind adus la CRN, el a așteptat circa 6 ore pentru a fi internat la CRN, deoarece medicii refuzau să-l interneze, motivul declarat fiind lipsa fișei medicale.


În fața Curții, reclamantul pretindea violarea art. 3 (interzicerea torturii), deoarece pe perioada detenției nu a beneficiat de asistență medicală adecvată și prin detenția sa în IDP al CCCEC în condiții inumane și degradante; violarea art. 5 § 1 (legalitatea lipsirii de libertate), deoarece a fost deținut fără un mandat de arest valabil după transmiterea cauzei în instanța de judecată și prin arestarea sa în lipsa unor „motive verosimile de a bănui că el a săvârșit o infracțiune”; violarea art. 5 § 3 (motivarea arestului) prin privarea de libertate fără motive suficiente și relevante; violarea art. 5 § 4 (dreptul la un recurs împotriva deciziei de privare de libertate) prin examinarea prea îndelungată a cererii habeas corpus și refuzul de a examina recursul împotriva încheierii de respingere a cererii sale habeas corpus și violarea art. 34 ale Convenției (dreptul de a sesiza Curtea) prin conformarea întârziată cu măsurile interimare dispuse de Curte.


Curtea a declarat inadmisibilă, ca vădit nefondată, pretenția reclamantului cu privire la condițiile de detenție în IDP al CCCEC, deoarece suferințele cauzate reclamantului prin detenția în IDP nu atingeau nivelul minim de severitate necesar pentru ca art. 3 să devină aplicabil (a se vedea hotărârea Șarban c. Moldovei, 4.10.2005). Curtea a mai notat că, în baza materialelor dosarului de care dispune, nu a putut conchide că reclamantul a fost arestat în lipsa unor „motive verosimile de a bănui că el a săvârșit o infracțiune”, astfel declarând inadmisibilă pretenția respectivă cu privire la violarea art. 5 § 1 al Convenției.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 al Convenției, deoarece reclamantul nu a beneficiat de asistență medicală necesară în IDP al CCCEC, deși suferea de câteva boli serioase, avea nevoie de supraveghere medicală constantă, asistența medicală i-a fost acordată sporadic și doar în cazuri de urgență, iar până în 11 februarie 2005 în IDP al CCCEC nu a fost angajat personal medical.


Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 3 al Convenției prin transferarea întârziată (peste 4 luni) a reclamantului la CRN. Curtea a notat că instanțele de judecată naționale trebuie să se bazeze pe recomandările medicale când decid asupra transferării persoanei deținute într-un alt spital. Instanța care examina transferarea reclamantului în CRN nu a luat în calcul recomandarea medicală din 20 mai 2005, nu a grăbit obținerea unui raport medical alternativ și nu a luat vreo măsură pentru a grăbi examinarea cauzei, ceea ce a pus în pericol sănătatea reclamantului.


Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 3 al Convenției prin întreruperea tratamentului medical al reclamantului la CRN între 11 și 14 noiembrie 2005. Ea a constatat că, deși instanța de judecată care a dispus transferarea reclamantului din CRN avea la dispoziție două concluzii medicale contradictorii (una eliberată de SCR și alta de CRN) cu privire la necesitatea continuării tratamentului reclamantului, ea a ignorat una din ele și nu a examinat posibilul risc al întreruperii tratamentului pentru sănătatea reclamantului.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 5 § 1 al Convenției prin deținerea sa sub arest fără un mandat legal după expirarea mandatului de arest. În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar de a examina separat pretențiile reclamantului cu privire la violarea art. 5 § 3 și 4 ale Convenției.


Curtea a constatat, cu șase voturi „pro” și unul „contra”, violarea articolului 34 al Convenției din cauza pericolului pentru sănătatea reclamantului și a deficiențelor serioase în executarea măsurilor interimare dispuse de Curte, mai ales datorită lipsei unui funcționar în cadrul biroului Agentului Guvernamental care să răspundă la sunetele urgente ale Grefei Curții, inacțiunii Agentului Guvernamental între dimineața zilei de 11 noiembrie și după-amiaza zilei de 14 noiembrie 2005, omisiunii Judecătoriei Centru de a examina de urgență cererea avocatului reclamantului din 11 noiembrie 2005 și refuzului, timp de 6 ore, de a-l interna pe reclamant în CRN la 14 noiembrie 2005. Președintele Camerei, Sir Nicolas BRATZA, a votat împotriva acestei violări, considerând, inter alia, că executarea întârziată a măsurii interimare nu pare să fie intenționată, nu a împiedicat reclamantul să-și prezinte cererea la Curte, iar pericolul pentru viața și sănătatea sa nu a fost suficient de iminent pentru a stabili o asemenea violare.


Curtea a acordat reclamantului EUR 2,080 cu titlu de daune materiale, EUR 15,000 cu titlu de daune morale și EUR 4,000 cu titlu de costuri și cheltuieli, și orice alte taxe care urmează a fi plătite din aceste sume.


Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dr Gheorghe ULIANOVSCHI, avocat din Chișinău.