La 17 iulie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea sa în cauza Gorea c. Moldovei (cererea nr. 21984/05).


Reclamantul a activat în calitate de comisar-adjunct al Comisariatului de Poliție sectorul Botanica mun. Chișinău. La 13 noiembrie 2001 împotriva reclamantului a fost pornită o urmărire penală cu privire la eliberarea ilegală din arest a doi bănuiți. La 12 martie 2002 Procuratura mun. Chișinău a încetat urmărirea penală din lipsă de probe.


La 13 octombrie 2003 reclamantul a fost angajat de către Centrul pentru Combaterea Crimei Organizate și a Corupției (CCCEC). Conform reclamantului, la 19 noiembrie 2004 el a fost chemat de superiorii săi și impus să-l aresteze pe dl Șarban, care deținea la acel moment funcția de secretar al Consiliului municipal Chișinău. În aceeași zi dl Șarban a fost reținut de către  reclamant.


La 20 decembrie 2004 un post de televiziune a difuzat imagini video în care reclamantul făcea declarații cu privire la urmărirea penală împotriva dlui Șarban, declarând că aceasta a fost inventată pe motive politice și nu au existat motive legale pentru inițierea ei.


Potrivit reclamantului, la 21 decembrie 2004 Procuratura Generală a solicitat de la Procuratura mun. Chișinău dosarul penal împotriva reclamantului. La 29 decembrie 2004 urmărirea penală împotriva reclamantului a fost reluată prin ordonanța Procurorului General.


La 26 aprilie 2005 Judecătoria Rîșcani a eliberat un mandat de arest pe numele reclamantului pe un termen de 30 de zile. La 11 mai 2005 procurorul a solicitat Comisariatului de Poliție Buiucani să-l dea pe reclamant în căutare pe motiv că acesta nu s-a prezentat procurorului, deși a fost citat de câteva ori.


La 18 mai 2005 reclamantul a fost reținut. Între 18 mai 2005 și 8 iunie 2005 el a fost deținut în Izolatorul de Detenție Provizorie al Inspectoratului General de Poliție mun. Chișinău. La 8 iunie 2005 el a fost transferat în Închisoarea nr. 3 mun. Chișinău. La 3 noiembrie 2005 arestul reclamantului a fost înlocuit cu arestul la domiciliu. La 15 decembrie 2005 măsura preventivă a fost înlocuită cu declarația de nepărăsire a localității.


La 1 iunie 2005 dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis în instanța de judecată pentru examinare. Pe durata examinării cauzei mandatul de arest nu a fost prelungit.


În decembrie 2006 reclamantul a solicitat Judecătoriei Buiucani să anuleze ordonanța Procurorului General din 29 decembrie 2004. Reclamantul a invocat că ordonanța era contrară art. 22 și art. 287 Cod de procedură penală, care prescriau posibilitatea reluării urmăririi penale încetate la un an de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmării penale. La 13 decembrie 2006 Judecătoria Buiucani a anulat ordonanța din 29 decembrie 2004, notând că simpla constatare a ilegalității actului procedural nu poate constitui temei pentru redeschiderea procedurilor penale, iar temeiurile prevăzute de art. 287 CPP nu au fost întrunite. Instanța a mai notat că reluarea urmăririi penale în această cauză ar reprezenta o dublă incriminare pentru aceeași faptă, dispunând încetarea urmăririi penale. Încheierea Judecătoriei Buiucani din 13 decembrie 2006 a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2007.


În fața Curții, reclamantul pretindea violarea art. 3 (interzicerea torturii) în privința condițiilor de detenție în care a fost deținut între 18 mai 2005 și 8 iunie 2005 în IDP al Inspectoratului General de Poliție mun. Chișinău (neacordarea asistenței medicale, plasarea în celule cu persoane condamnate, supraaglomerarea celulelor, calitatea insuficientă a hrănii, lipsa lenjeriei de pat); violarea art. 5 § 1 (legalitatea lipsirii de libertate) deoarece a fost deținut fără un mandat de arest valabil după transmiterea cauzei în instanța de judecată și prin reluarea ilegală a urmăririi penale împotriva sa la 29 decembrie 2004 și violarea art. 5 § 3 ale Convenției (motivarea arestului) prin privarea de libertate fără motive suficiente și relevante.


Curtea a declarat inadmisibilă, ca vădit nefondată, pretenția reclamantului cu privire la condițiile de detenție în IDP al Inspectoratului General de Poliție mun. Chișinău, deoarece reclamantul a fost deținut în această instituție doar 21 de zile, reclamantul nu s-a plâns că ar fi fost amenințat de persoanele condamnate care erau deținuți cu el în aceeași celulă, reclamantul a fost examinat de câțiva medici și a primit tratamentul prescris de aceștia, supraaglomerarea celulelor a durat doar 14 zile, reclamantul a beneficiat de lenjerie de pat adusă de rude, iar hrana acordată pare să fi fost adecvată și soției reclamantului nu i-ai fost impuse restricții de a-l vizita. Curtea a conchis că în aceste condiții suferințele cauzate reclamantului prin detenția în IDP nu atingeau nivelul minim de severitate necesar pentru ca art. 3 al Convenției să devină aplicabil.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 5 § 1 al Convenției prin deținerea sa sub arest fără un mandat legal după expirarea mandatului de arest. În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar de a examina separat pretenția reclamantului cu privire la violarea art. 5 § 3  al Convenției.


Curtea a decis că nu există motive care ar justifica examinarea pretenției cu privire la violarea art. 5 § 1 al Convenției prin reluarea ilegală a urmăririi penale deoarece instanțele naționale au constatat ilegalitatea reluării urmăririi penale, iar reclamantul poate solicita compensații la nivel național pentru această acțiune ilegală.


Curtea a acordat reclamantului EUR 9,000 cu titlu de daune morale și EUR 2,500 cu titlu de costuri și cheltuieli, și orice alte taxe care urmează a fi plătite din aceste sume.


*  *  *


Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl Alexandru Tănase și Vasile Nicoară, avocați din Chișinău.


Comunicatul de presă al avocatului Alexandru Tănase poate fi accesat aici.


Până la această dată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri în 68 de cauze depuse împotriva Moldovei. În 67 din aceste cauze Curtea a constatat cel puțin o violare a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Într-o cauză Guvernul a recunoscut violarea drepturilor reclamantului.


Hotărârea Curții în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curții (http://www.echr.coe.int/).