La 3 iulie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea sa în cauza Flux (nr. 2) c. Moldovei (cererea nr. 31001/03).


*  *  *


La 19 iunie 2002, ziarul „Flux” a publicat pe prima pagină titlul unui articol ce urma să apară într-un număr viitor însoțit de o scurtă descriere. Articolul era întitulat „Milionarii roșii, Comuniștii vor să vândă cu amănuntul SA Fabrica de Conserve din Anenii Noi” care era însoțit de fotografia liderului de atunci al fracțiunii comuniste din Parlamentul Republicii Moldova, Victor STEPANIUC.


La 21 iunie 2002, ziarul „Flux” a publicat articolul „Milionarii roșii, Comuniștii vor să înghită Fabrica de Conserve din Anenii Noi”. În acest articol se reproduceau acuzațiile aduse în adresa unui parlamentar comunist (deputatul Mircea ANTON) de către directorul Fabricii de Conserve din Anenii Noi că împiedica buna funcționare a acestei fabrici cu scopul lichidării fabricii și vinderii ei cu amănuntul.


La 20 iunie 2002, Victor STEPANIUC a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale împotriva ziarului „Flux” și a autorului articolului pentru defăimarea sa prin publicarea articolului din 19 iunie 2002. Cererea a fost reținută spre examinare de către Președintele Judecătoriei sectorului Buiucani.


La 1 august 2002, Judecătoria sectorului Buiucani a admis integral pretențiile din cererea de chemare în judecată. Instanța a obligat ziarul și autorul articolului să plătească dlui Stepaniuc MDL 3,600 și, respectiv, MDL 1,800 cu titlu de prejudicii morale, să plătească taxa de stat și să publice o dezmințire a acestui articol în termen de 15 zile.


Ziarul a depus apel împotriva hotărârii din 1 august 2002 în care menționa, printre altele, că articolul se referea la dl Mircea ANTON, și nu la Victor STEPANIUC, iar fotografia sa a fost publicată cu scopul identificării fracțiunii a cărei președinte dl Stepaniuc era. Mai mult, articolul din 19 iunie 2002 reprezenta o concluzie pe marginea articolului din 21 iunie 2002. Ziarul a mai pretins că judecătorul care a examinat cauza în defăimare nu a fost imparțial.


La 6 februarie 2003 Tribunalul mun. Chișinău a respins apelul. Instanța a constatat, printre altele, că chiar titlul articolului era defăimător în adresa lui Victor STEPANIUC deoarece autorul nu a demonstrat că comuniștii vroiau să vândă fabrica cu amânuntul. Instanța nu s-a expus asupra pretinsei lipse de imparțialitate a judecătorului care a pronunțat hotărârea din 1 august 2002.


Ziarul a depus recurs împotriva hotărârii din 1 august 2002 și deciziei din 6 februarie 2003, invocând aceleași motive. La 1 aprilie 2003 Curtea de Apel a Republicii Moldova a respins cererea de recurs a ziarului „Flux” ca neîntemeiată.


La 15 septembrie 2003 publicația periodică „Flux” a depus o cerere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Curte) în care pretindea violarea art.10 al Convenției (libertatea de exprimare) prin obligarea sa de a publica dezmințirea și de a plăti prejudiciile morale și taxa de stat, și violarea art. 6 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) deoarece hotărârile judecătorești în această cauză nu au fost suficient de motivate.


Reclamantul mai pretindea violarea art. 6 al Convenției deoarece cererea depusă de către dl Stepaniuc a fost examinată în primă instanță de către un judecător neimparțial. Reclamantul menționa că acest judecător a fost numit ca Președinte al instanței de judecată de către Președintele Partidului Comuniștilor, și promovat ulterior la Curtea Supreme de Justiție cu participarea fracțiunii parlamentare comuniste conduse de dl Stepaniuc; acest judecător examina majoritatea acțiunilor în defăimare intentate de dl Stepaniuc împotriva ziarului și le admitea integral, însă nu examina cereri în defăimare inițiate de reclamanți „ordinari”; judecătorul admitea acțiunile chiar dacă dl Stepaniuc nu achita taxa de stat când, în mod normal, judecătorul urma să scoată cererea de pe rol; dl Stepaniuc niciodată nu apărea în instanță, iar cauzele în defăimare se examinau, de obicei, în prima ședință; judecătorul niciodată nu punea întrebări reclamantului însă în hotărâri invoca argumente în folosul reclamantului. Pentru a proba situația precară a independenței justiției din Moldova ziarul a făcut referire la rapoarte întocmite de organizații internaționale și guverne străine.


Curtea a declarat inadmisibilă, cu 6 voturi pro și unul contra, ca vădit nefondată, pretenția cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorului care a examinat acțiunea în defăimare în prima instanță. Ea a notat că acest judecător a fost numit ca judecător pe viață și nu putea fi demis de executiv sau legislativ, iar reclamantul nu a prezentat probe care ar confirma că judecătorul a fost supus presiunilor din partea executivului sau legislativului când examina cererea de chemare în judecată depusă de dl Stepaniuc. Judecătorul care a votat împotriva acestei decizii a criticat dur soluția Curții, indicând că Curtea încearcă să se ascundă după formalități fără a atrage atenția meritată independenței justiției din Republica Moldova.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 al Convenției. Ea a notat că situația examinată se referea la libertatea de exprimare a presei, care are sarcina de a răspândi informații și idei de interes public, articolul viza un politician de rang înalt, iar informația din articol se baza prima facie pe o sursă credibilă, directorul Fabricii de Conserve din Anenii Noi. Curtea a mai notat că ziarul a invocat în procedurile naționale că articolul din 19 iunie 2002 reprezenta o concluzie pe marginea articolului din 21 iunie 2002, însă instanțele naționale nu s-au expus asupra acestui argument și nici nu au constatat că informația din articolul din 21 iunie 2002 nu corespunde adevărului. Din aceste motive și luând în calcul limbajul folosit de ziar, ținând cont că situația viza libertatea de exprimare jurnalistică, care permite un anumit grad de exagerare sau chiar de provocare și analizând interesele implicate, Curtea a conchis că ingerința nu a fost „necesară într-o societate democratică”. În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar să examineze separat pretenția privind nemotivarea hotărârilor judecătorești.


Curtea a acordat reclamantului EUR 278 cu titlu de prejudicii materiale, reprezentând echivalentul prejudiciilor plătite dlui Stepaniuc și taxa de stat pentru examinarea cauzei la nivel național, EUR 3,000 cu titlu de prejudicii morale și EUR 1,800 cu titlu de cheltuieli de reprezentare, precum și orice alte taxe care urmează a fi plătite la aceste sume.


*  *  *


Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către Vladislav GRIBINCEA, membru al organizației „Juriștii pentru drepturile omului”.


Până la această dată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri în 65 de cauze depuse împotriva Moldovei. În 64 din aceste cauze Curtea a constatat cel puțin o violare a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Într-o cauză Guvernul a recunoscut violarea drepturilor reclamantului.


Hotărârea Curții în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curții (http://www.echr.coe.int/).