La 26 iunie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat hotărârea sa în cauza Tocono și Profesorii Prometeiști c. Moldovei (cererea nr. 32263/03).


*  *  *


În 1991 organizația Tocono, Consiliul municipal Chișinău si Ministerul Educației au decis de a crea primul liceu privat din Moldova. Deoarece la acel moment nu exista legislația cu privire la învățământul privat, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 473 din 29 august 1991, prin care a confirmat că unicul fondator al liceului era organizația Tocono. În toamna aceluiași an liceul a început să funcționeze.


La 9 decembrie 1991 Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 685 prin care a modificat decizia precedentă și prin care a numit alte cinci organizații în calitate de cofondatori ai liceului. Între 1991 și 2001 liceul a existat fără a fi înregistrat, având în vedere lipsa legislației care ar fi reglementat acest domeniu. În 2001 liceului i-a fost cerut de a se înregistra după adoptarea legislației în domeniul învățământului privat.


În urma solicitării directorului liceului, Guvernul a abrogat Hotărârea nr. 685 prin adoptarea Hotărârii nr. 1375 din 10 decembrie 2001, care a intrat în vigoare la 20 decembrie 2001. La 28 decembrie 2001 Tocono și fundația „Profesorii Prometeiști” s-au asociat și au adoptat un nou Statut al asociației potrivit noii legislații. Conform Statutului, existau doar doi fondatori – Tocono și „Profesorii Prometeiști” – și liceul își schimba denumirea pe viitor în S.R.L. Prometeu. În aceeași zi asociația a fost oficial înregistrată.


La 10 iunie 2002, în urma cererii foștilor cofondatori, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 718 prin care abroga Hotărârea nr. 1375. La 25 iunie 2002 patru din foștii cofondatori, menționați în Hotărârea Guvernului nr. 685, au inițiat proceduri judiciare împotriva Camerei Înregistrării de Stat și a S.R.L. Prometeu, solicitând declararea nulă a înregistrării S.R.L. Prometeu pe motiv că ei nu au fost incluși în calitate de cofondatori, așa cum era prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 685.


La 11 decembrie 2002 Curtea de Apel Chișinău a respins aceste pretenții, menționând, printre altele, că la data înregistrării S.R.L. Prometeu, Hotărârea Guvernului nr. 685 nu mai era în vigoare. În urma cererii de apel, Curtea Supremă de Justiție la 30 aprilie 2003 a casat decizia Curții de Apel Chișinău și a pronunțat o decizie în favoarea foștilor cofondatori. Completul de judecată, compus din judecătorii V.M., I.P. și V.B., a notat că cererea de înregistrare a S.R.L. Prometeu a fost depusă la camera Înregistrării de Stat la 13 decembrie 2002, când Hotărârea Guvernului nr. 685 din 9 decembrie 1991 era încă în vigoare. De asemenea, a fost luată decizia de a exclude fundația „Profesorii Prometeiști” din lista fondatorilor liceului. Reclamanții nu au cunoscut componența completului de judecată înainte de audieri. Ei susțineau că nu au știut în ziua audierilor că fiul judecătorului V.B. fusese exmatriculat din liceu cu trei ani în urmă pentru purtare proastă, absențe și note rele. În urma acelui incident, judecătorul a amenințat administrația școlii că se va răzbuna.


Reclamanții s-au plâns în fața Curții de violarea art. 6 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) prin faptul că instanța care le-a examinat cazul nu a fost imparțială, deoarece judecătorul V.B. nu putea să fie imparțial pentru că fiul său a fost exmatriculat din liceu. Reclamanții au mai invocat violarea art. 11 al Convenției (libertatea de întrunire și asociere), prin faptul că Curtea Supremă de Justiție i-a obligat să se asocieze cu alte persoane, și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății).


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenției. Curtea a reiterat că această normă poate fi violată în cazul în care o suspiciune de lipsă de imparțialitate este obiectiv justificată. Ea a notat că Convenția impune tuturor instanțelor de judecată obligația de a verifica dacă modul cum ea a fost constituită satisface cerința de „imparțialitate”, precum acest termen este definit de art. 6 al Convenției. Curtea a notat că era rezonabil de a deduce că judecătorul V.B. își dădea seama de relațiile sale cu liceul pe care le-a avut în trecut. El era obligat, potrivit art. 23 al Codului de procedură civilă, să informeze părțile despre o posibilă incompatibilitate. Curtea a subliniat că în circumstanțele prezentei cauze imparțialitatea judecătorului menționat putea fi pusă la îndoială și că temerile reclamanților puteau fi obiectiv justificate.


În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar să examineze separat pretenția cu privire la violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.


Pretenția cu privire la violarea art. 11 al Convenției a fost declarat inadmisibilă potrivit art. 35 § 3 și 4 al Convenției.


Curtea a acordat reclamanților EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 2,080 cu titlu de costuri și cheltuieli.


*  *  *


Reclamanții au fost reprezentați la CtEDO de către Vitalie NAGACEVSCHI, Președintele organizației „Juriștii pentru drepturile omului”.


Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, în limba engleză, pot fi accesate pe pagina web a Curții (http://www.echr.coe.int/).