La 23 mai 2007 colegiul din 5 judecători a respins cererea Guvernului Republicii Moldova și, respectiv, cererea reclamantului de a retrimite spre examinare în Marea Cameră a Curții cauza Oferta Plus SRL c. Moldovei (cererea nr. 14385/04) și, respectiv, cauza Pruneanu c. Moldovei (cererea nr. 6888/03). Ambele hotărâri au devenit definitive la această dată. 


* * *


 Prin hotărârea din 19 decembrie 2006 în cauza Oferta Plus SRL c. Moldovei Curtea a constatat violarea art. 6 § 1  al Convenției (termenul rezonabil și securitatea raporturilor juridice) și a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin neexecutarea timp de cel puțin 38 de luni a unei hotărâri judecătorești executorii privind plata a MDL 20,000,000 de către Ministerul Finanțelor și prin casarea prin revizuire a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea reclamantului de către Plenul Curții Supreme de Justiție printr-o hotărâre „abuzivă”, după ce Guvernul a aflat că cererea cu privire la neexecutarea hotărârii a fost depusă la Curte. Curtea a mai constatat o dublă violare a art. 34 al Convenției (dreptul de a depune o cerere la Curte) datorită:


(a) intentării unui dosar penal împotriva directorului reclamantului în baza unor circumstanțe care contravin unor hotărâri judecătorești irevocabile într-o cauză civilă, cu scopul de a-l descuraja să-și mențină cererea la Curte; și


(b) refuzului de a permite avocatului reclamantului la Curte de a avea întrevederi în incinta Izolatorului de Detenție Provizorie al CCCEC cu directorul reclamantului, fără a fi despărțiți de peretele din sticlă, iar existența peretelui de sticlă creează suspiciunea temeinică că întrevederile nu sunt confidențiale.


La 19 martie 2007 Guvernul a solicitat retrimiterea cauzei spre examinare în Marea Cameră, aparent, în partea hotărârii ce se referă la prima violare constatată a art. 34 al Convenției. 


* * *


Prin hotărârea din 16 ianuarie 2007 în cauza Pruneanu c. Moldovei Curtea inter alia a respins cu votul a 4 judecători pro și 3 contra pretenția privind maltratarea reclamantului de către poliție între 10 și 11 iulie 2002. Curtea a conchis că, deși exista un raport medical care stabilea leziuni pe corpul reclamantului, acesta nu stabilea cu certitudine originea lor (Guvernul susținea că leziunile au fost cauzate prin căderea reclamantului de la etaj până la reținerea acestuia), această pretinsă maltratare nu a fost probată dincolo de un dubiu rezonabil.


La 14 aprilie 2007 reclamantul a solicitat retrimiterea pe motiv că maltratarea nu a putut fi stabilită din cauza omisiunii autorităților, care nu l-au adus în fața unui medic în scut timp după reținere. Reclamantul pretindea că interpretarea articolului 3 al Convenției dată de majoritatea Camerei contravine scopului Convenției.  


* * *


În conformitate cu art. 43 al Convenției, orice parte poate, în cazuri excepționale și în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii unei Camere, să depună în scris la grefa Curții o cerere de trimitere a cauzei în fața Marii Camere. Conform art. 73 para. 1 al Regulamentului Curții, drept temei pentru retrimitere poate fi doar o problemă gravă cu privire la interpretarea sau la aplicarea Convenției sau a protocoalelor sale, sau o problemă gravă cu caracter general care, potrivit solicitantului, se impune a fi examinată de Marea Cameră.


O cauză poate fi reexaminată în Marea Cameră doar dacă un colegiul din 5 judecători, compus conform art. 24 para. 5 (a) al Regulamentului Curții, acceptă cererea de retrimitere.


Conform art. 73 para. 2 al Regulamentului Curții, decizia colegiului din 5 judecători de respingere a cererii de retrimitere în Marea Cameră nu trebuie motivată.