La 10 mai 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunțat o decizie de radiere de pe rolul său în cauza Boxan c. Moldovei (cererea nr. 10722/02).


În această cauză, reclamantul și tatăl său au fost supuși represiunilor în perioada regimului sovietic. După adoptarea Legii nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, reclamantul și tatăl său au fost reabilitați.


În 1999, reclamantul a solicitat Primăriei mun. Chișinău de a-i fi restituită casa părinților săi care a fost confiscată ca urmare a represiunilor. În urma refuzului Consiliului municipal Chișinău, reclamantul a inițiat proceduri judiciare în vederea restituirii casei confiscate.


La 30 septembrie 1999, Tribunalul mun. Chișinău a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra a două din cele patru apartamente din casa în litigiu și a obligat Consiliul municipal Chișinău de a pune la dispoziția familiilor care urmau a fi evacuate din aceste apartamente alte spații de locuit. La 1 august 2000 și la 20 decembrie 2000 Curtea de Apel a Republicii Moldova și, respectiv, Curtea Supremă de Justiție au menținut hotărârea judecătorească din 30 septembrie 1999.


În pofida numeroaselor adresări ale reclamantului către executorul judecătoresc și Consiliului municipal Chișinău, hotărârea judecătorească din 30 septembrie 1999 nu a fost executată pe motiv de lipsă a resurselor financiare pentru a asigura familiile evacuate cu spațiu locativ.


La 14 noiembrie 2001 reclamantul a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului o cerere în pretindea violarea art. 6 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin neexecutarea hotărârii judecătorești din 30 septembrie 1999.


La 11 mai 2005 cererea depusă de reclamant a fost comunicată de către Curte Guvernului. La 26 mai 2005 reclamantul a semnat cu Consiliul municipal Chișinău un acord de reglementare amiabilă, care a fost confirmat în aceeași zi prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău. Potrivit acordului, Consiliul municipal Chișinău și-a asumat obligația de a-i plăti reclamantului echivalentul sumei de USD 55,000, conform cursului BNM la ziua plății, în schimbul celor două apartamente și a prejudiciilor materiale, inclusiv cele la Curte, cauzate prin neexecutarea hotărârii judecătorești din 30 septembrie 1999.


Prin scrisoarea din 1 iulie 2005 adresată Curții, reclamantul a renunțat la pretențiile materiale pe motivul încheierii acordului din 26 mai 2005. Reclamantul, însă, a notat că acordul în cauză nu se referă la prejudiciile morale și la costuri și cheltuieli, și a solicitat ca acestea să fie încasate de Curte.


Guvernul a susținut în fața Curții că în urma semnării acordului de reglementare amiabilă reclamantul și-a pierdut calitatea de „victimă” și a solicitat radierea cererii de pe rolul Curții.


Curtea a notat că deoarece în acordul amiabil s-a făcut referire expres la procedura în fața Curții, acest fapt este suficient de clar pentru a-l considera ca un acord amiabil care se referă la reglementarea integrală și finală a cauzei. Curtea a subliniat că reclamantul a fost reprezentat de un avocat și putea să prevadă consecințele juridice ale semnării acestui acord. Curtea a mai constatat că suma de bani asupra căreia au convenit părțile pare a fi rezonabilă circumstanțelor cauzei și a decis, în unanimitate, că nu este justificată continuarea examinării cererii, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (c) al Convenției.


Comunicatul de presă al Agentului Guvernamental poate fi accesat aici.