În luna martie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat șase decizii de radiere a cauzelor CEBAN c. Moldovei, GROSU ș.a. c. Moldovei, HRISTOV c. Moldovei, ROPOTAN c. Moldovei (4 decizii din 13.03.2007), CUMATRENCO ș.a. c. Moldovei și GURANDA c. Moldovei (2 decizii din 20.03.2007) de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenției.


 ***


În cauza CEBAN c. Moldovei (cererea nr. 21367/04), reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea unei contravenții administrative printr-o decizie judecătorească din 25.09.2003 și a fost sancționat cu arest administrativ pe un termen de 5 zile. Sancțiunea a fost pusă în aplicare la 01.10.2003. La 10.10.2003 Curtea de Apel Chișinău a admis cererea reclamantului din 03.10.2003 și a suspendat executarea deciziei din 25.09.2003.


La 02.10.2003 decizia din 25.09.2003 a fost contestată cu recurs de către avocatul reclamantului pe motiv că instanța nu a audiat martorii solicitați de reclamant, că sancțiunea a fost prea severă și nu au fost luate în calcul circumstanțele atenuante. La 23.10.2003 Curtea de Apel Chișinău a examinat recursul în lipsa reclamantului și a avocatului său fără ca aceștia să fie citați și a respins recursul din 02.10.2003 ca neîntemeiat. În motivarea deciziei sale instanța de recurs a notat doar că „cererea de recurs este nefondată”.


Reclamantul pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenției (echitatea procedurilor judiciare) și a art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenție (dreptul la un nivel dublu de jurisdicție în materie penală) deoarece procedurile judiciare prin care el a fost atras la răspundere contravențională au fost inechitabile, iar statul nu i-a garantat un drept de a contesta cu apel decizia din 25.09.2003.


La 10.01.2007 Curtea a primit un acord încheiat între Agentul Guvernamental și avocatul reclamantului. Făcându-se referire la hotărârea CtEDO în cauza Ziliberberg c. Moldovei, părțile au convenit că Guvernul va plăti reclamantului, în termen de 3 luni de zile de la radierea cererii de către CtEDO în temeiul încheierii acordului amiabil, suma de EUR 950, iar reclamantul va retrage cererea sa.  


Curtea a luat act de acordul semnat de părți și a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenției.


***


În cauza GROSU ș.a. c. Moldovei (cererea nr. 21118/03), reclamanții, 5 persoane fizice, au obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care Ministerul Finanțelor a fost obligat să plătească tatălui lor, care era fost judecător, o indemnizație unică în mărime de MDL 257,874.15 drept compensație pentru pierderea capacității de muncă în urma unei boli profesionale. La 09.10.2002 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare depus de Procuratura Generală, a casat hotărârea judecătorească în favoarea tatălui reclamanților și a respins acțiunea ca neîntemeiată.


La 03.04.2003, reclamanții au depus o cerere la CtEDO prin care pretindeau violarea art. 6 § 1 al Convenției (securitatea raporturilor juridice) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin casarea hotărârii judecătorești în favoarea tatălui lor ca urmare a admiterii recursului în anulare.


După comunicarea cererii, Agentul Guvernamental a solicitat Procuraturii Generale depunerea unei cereri de revizuire la decizia din 09.10.2002. La 06.05.2004, Procuratura Generală a depus cererea de revizuire în temeiul art. 449 (j) al Codului de procedură civilă. La 06.10.2004 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire, a casat decizia din 09.10.2002 și a remis pricina la rejudecare. În urma reexaminării pricinii, care a culminat cu decizia Curții Supreme de Justiție din 04.05.2005, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.


La 14.03.2006 dl Vladimir GROSU a depus o cerere de revizuire la decizia din 04.05.2005. La 22.03.2006 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire, a casat decizia din 09.10.2002 și toate celelalte hotărâri ulterioare și a încetat procedura judiciară. Instanța a constatat că prin admiterea recursului în anulare a fost violat art. 6 § 1 al Convenției a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție și a acordat reclamanților MDL 168,477 ca dobândă pentru imposibilitatea de a folosi suma de MDL 257,874.15 (în temeiul art. 619 al Codului civil al Republicii Moldova), EUR 9,500 cu titlu de prejudicii morale și EUR 1,000 cu titlu de costuri și cheltuieli.


La 03.05.2006 reclamanții au informat Curtea despre decizia Curții Supreme de Justiție din 22.03.2006 și că, datorită sumelor acordate prin această hotărâre judecătorească, nu mai doresc să mențină cererea pe rolul Curții. La 26.06.2006 Guvernul a prezentat Curții chitanțele ce confirmau că reclamanții au primit sumele acordate prin decizia din 22.03.2006 și prin hotărârea casată prin recurs în anulare.


Curtea a notat că reclamantul nu mai dorește să-și mențină cererea pe rol și nici o circumstanță specială nu justifică menținerea cererii respective pe rolul Curții, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenției.


***


În cauza HRISTOV c. Moldovei (cererea nr. 5505/04), reclamantul pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenției (termenul rezonabil) și a art. 1 la Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești executorii.


După comunicarea cererii către Guvern, la 19.12.2005 hotărârea judecătorească a fost executată. La 21.12.2005 și 02.03.2006 Curtea a primit de la Guvern 2 scrisori prin care era informată că suma datorată prin hotărârea judecătorească a fost plătită reclamantului. Aceste scrisori au fost trimise reclamantului pentru a fi prezentate observații. Reclamantul a fost rugat să se expună asupra lor până la 23.03.2006. Neprimind nici un răspuns, la 21.11.2006 Curtea a expediat 2 scrisori recomandate reclamantului și avocatului său. În scrisori Curtea a notat că termenul pentru prezentarea observațiilor a expirat, nu a fost solicitată extinderea acestui termen și că ea ar putea radia cererea de pe rol. Reclamantul și avocatul său au primit scrisorile însă nu au răspuns.


Curtea a ajuns la concluzia că reclamantul nu mai dorește să-și mențină cererea pe rol și nici o circumstanță specială nu justifica menținerea cererii respective pe rolul Curții, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenției.  


***


În cauza ROPOTAN c. Moldovei (cererea nr. 18678/04), reclamantul pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenției (termenul rezonabil), art. 8 al Convenției (dreptul la respectarea vieții private), a art. 14 al Convenției (interzicerea discriminării) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești executorii privind recalcularea pensiei de către Departamentul Vamal.


Cererea a fost comunicată Guvernului. La 06.04.2005 Curtea a solicitat reclamantului să prezinte observațiile sale la observațiile Guvernului până la 18.05.2005. Neprimind nici un răspuns, la 08.12.2005 Curtea a expediat o scrisoare recomandată reclamantului, notând că termenul pentru prezentarea observațiilor a expirat, nu a fost solicitată extinderea acestui termen și că ea ar putea radia cererea de pe rol. Reclamantul a primit scrisoarea însă nu a răspuns.


Curtea a ajuns la concluzia că reclamantul nu mai dorește să-și mențină cererea pe rol și nici o circumstanță specială nu justifica menținerea cererii respective pe rolul Curții, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenției.


***


În cauza CUMATRENCO ș.a. c. Moldovei (cererea nr. 28209/03), reclamantul, care este fost judecător la Curtea Supremă de Justiție, a demisionat din motive de sănătate în anul 1997. El a solicitat Ministerului Finanțelor, în temeiul Legii cu privire la statutul judecătorului, să îi fie plătită o indemnizație unică în mărime de MDL 245,855. Deoarece Ministerul Finanțelor a refuzat să plătească indemnizația, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată solicitând obligarea Ministerului să în plătească indemnizația. Printr-o hotărâre din 18.06.2002 a Judecătoriei sectorului Rîșcani din mun. Chișinău, pretențiile reclamantului au fost admise integral. Această hotărâre nu a fost contestată cu apel și a devenit irevocabilă. La cererea Ministerului Finanțelor, Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârea din 18.06.2002. La 16.10.2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârea din 18.06.2006 și a respins pretențiile reclamantului. 


La 15.04.2003, reclamantul a depus cererea la CtEDO în care pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenției (securitatea raporturilor juridice și echitatea procedurilor judiciare) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin casarea hotărârii judecătorești din 18.06.2002 ca urmare a admiterii recursului în anulare și violarea art. 6 § 1 al Convenției (echitatea procedurilor judiciare) prin respingerea cererii de recuzare a judecătorilor care au examinat recursul în anulare și prin examinarea recursului în anulare la 16.10.2002 în lipsa sa.


La 04.03.2004 reclamantul a decedat, iar reprezentantul reclamantului a informat CtEDO că soția și copii defunctului doresc menținerea cererii pe rolul CtEDO. Curtea a admis în acest caz că soția și copii defunctului moștenesc calitatea de victimă și a decis continuarea procedurii.


După comunicarea cererii, Agentul Guvernamental a solicitat Procurorului General depunerea unei cereri de revizuire la decizia din 16.10.2002 cu încetarea procedurii în recurs în anulare. La 18.04.2005, Procurorul General a depus cererea de revizuire în temeiul art. 449 (j) al Codului de procedură civilă. La 08.06.2005 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire, a casat decizia din 16.10.2002 și a încetat procedura judiciară.


La 15.02.2007 succesorii reclamantului au depus o cerere prin care au solicitat Curții Supreme de Justiție să adopte o hotărâre suplimentară la decizia din 08.06.2005 prin care să îi acorde compensații pentru încălcarea drepturilor prevăzute de Convenție. La 21.02.2007 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea și a pronunțat o hotărâre suplimentară prin care a constatat că prin admiterea recursului în anulare a fost violat art. 6 § 1 al Convenției a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție și a acordat MDL 124,566.65 ca dobândă pentru imposibilitatea de a folosi suma de MDL 245,855, EUR 4,850 cu titlu de prejudicii morale și EUR 950 cu titlu de costuri și cheltuieli, inclusiv costurile pentru reprezentare la CtEDO.


La 26.02.2007 reclamanții au informat CtEDO despre decizia Curții Supreme de Justiție din 21.02.2007 și că, datorită sumelor acordate prin această hotărâre judecătorească, nu mai doresc să mențină cererea pe rolul Curții. La aceeași dată Guvernul a informat CtEDO despre decizia din 21.02.2007 și a solicitat respingerea cererii deoarece compensația pentru violarea Convenției acordată prin decizia din 21.02.2007 a lipsit reclamanții de „calitatea de victimă”. 


Curtea a notat că compensația acordată la nivel național a fost adecvată, că reclamantul nu mai dorește să-și mențină cererea pe rol și nici o circumstanță specială nu justifică menținerea cererii respective pe rolul Curții, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenției. 


***


În cauza GURANDA c. Moldovei (cererea nr. 28412/03), reclamanții sunt soția și fiica unui judecător care a decedat în anul 2001. După decesul judecătorului, reclamanții au solicitat Ministerului Finanțelor, în temeiul Legii cu privire la statutul judecătorului, să le fie plătită o indemnizație unică în mărime de MDL 238,486. Deoarece Ministerul Finanțelor a refuzat să plătească indemnizația, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată solicitând obligarea Ministerului să îi plătească indemnizația. Printr-o hotărâre din 08.11.2001 a Judecătoriei sectorului Buiucani din mun. Chișinău pretențiile reclamantului au fost admise integral. Această hotărâre a fost contestată cu apel și recurs. La 16.04.2002 recursul Ministerului Finanțelor a fost respins, iar hotărârea din 08.11.2001 a devenit irevocabilă. După ce hotărârea a devenit irevocabilă, Ministerul Finanțelor a executat-o parțial plătind reclamanților suma de MDL 185,322. La cererea Ministerului Finanțelor, la 16.09.2002 Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârea din 08.11.2001 și hotărârile subsecvente. La 16.10.2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârea din 18.06.2006 și a respins pretențiile reclamantului. În hotărârea sa Curtea Supremă de Justiție a menționat că suma de MDL 185,322 plătită deja reclamanților nu urmează a fi restituită. 


La 15.04.2003, reclamantul a depus cererea la CtEDO în care pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenției (securitatea raporturilor juridice) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin casarea hotărârii judecătorești din 08.11.2001 ca urmare a admiterii recursului în anulare și violarea art. 6 § 1 al Convenției (echitatea procedurilor judiciare) datorită numeroaselor erori la aprecierea probelor.


După comunicarea cererii, Agentul Guvernamental a solicitat Procurorului General depunerea unei cereri de revizuire la decizia din 16.10.2002 cu încetarea procedurii în recurs în anulare. Procurorul General a depus cererea de revizuire în temeiul art. 449 (j) al Codului de procedură civilă. La 16.11.2005 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire, a casat decizia din 16.10.2002 și a încetat procedura judiciară.


La 15.02.2007 reclamanții au depus o cerere prin care au solicitat Curții Supreme de Justiție să adopte o hotărâre suplimentară la decizia din 16.11.2005 prin care să le acorde compensații pentru încălcarea drepturilor prevăzute de Convenție. La 21.02.2007 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea și a pronunțat o hotărâre suplimentară prin care a constatat că prin admiterea recursului în anulare a fost violat art. 6 § 1 al Convenției a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție și a acordat MDL 38,455.76 ca dobândă pentru imposibilitatea de a folosi datoria restantă în temeiul hotărârii din 08.11.2001, EUR 4,400 cu titlu de prejudicii morale și EUR 804 cu titlu de costuri și cheltuieli, inclusiv costurile pentru reprezentare la CtEDO.


La 26.02.2007 reclamanții au informat CtEDO despre decizia Curții Supreme de Justiție din 21.02.2007 și că, datorită sumelor acordate prin această hotărâre judecătorească, nu mai doresc să mențină cererea pe rolul Curții. La aceeași dată Guvernul a informat CtEDO despre decizia din 21.02.2007 și a solicitat respingerea cererii deoarece compensația printru violarea Convenției acordată prin decizia din 21.02.2007 a lipsit reclamanții de „calitatea de victimă”. 


Curtea a notat că compensația acordată la nivel național a fost adecvată, că reclamantul nu mai dorește să-și mențină cererea pe rol și nici o circumstanță specială nu justifică menținerea cererii respective pe rolul Curții, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenției.