La 12 aprilie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea sa în cauza Ovciarov c. Moldovei (cererea nr. 31228/02).


În această cauză reclamantul, Nicolai OVCIAROV, care este un cetățean rus, la 22 ianuarie 1999 a cumpărat de la o persoană X un apartament cu o odaie contra sumei de MDL 13,000 (echivalentul a USD 1,500 la acea dată). Deoarece X nu a eliberat apartamentul cumpărat de reclamant, acesta a înaintat o acțiune împotriva lui X, solicitând evacuarea ei. X a înaintat o acțiune reconvențională, prin care a cerut declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului și repunerea părților în situația inițială deoarece contractul a fost încheiat prin fraudă.


La 16 martie 2000 Judecătoria sectorului Centru mun. Chișinău a pronunțat o hotărâre prin care a admis pretențiile lui X. În urma apelului înaintat de reclamant, la 6 iulie 2000 Tribunalul mun. Chișinău a casat hotărârea din 16 martie 2000 și a pronunțat o nouă decizie prin care a admis pretențiile reclamantului. La 3 octombrie 2000 Curtea de Apel a Republicii Moldova a respins recursul înaintat de X și a menținut decizia din 6 iulie 2000, care a devenit irevocabilă.


În urma recursului în anulare înaintat de către Procurorul General, la 6 iunie 2001, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia din 6 iulie 2000 și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a decis trimiterea cauzei la reexaminare.


După examinarea repetată a cauzei, care a culminat cu decizia Curții de Apel a Republicii Moldova din 18 aprilie 2002, pretențiile reclamantului au fost admise. În urma recursului în anulare repetat, la 29 mai 2002 Curtea Supremă de Justiție a casat decizia din 18 aprilie 2002 cu respingerea pretențiilor reclamantului.


După comunicarea cererii reclamantului depuse la CtEDO către Guvern, Procurorul General a solicitat Curții Supreme de Justiție revizuirea deciziei din 29 mai 2002 pe motiv că Guvernul și reclamantul intenționează să încheie un acord amiabil. La 5 octombrie 2005 Curtea Supremă de Justiție a casat decizia sa din 29 mai 2002 și a încetat procesul. Curtea Supremă de Justiție nu a acordat reclamantului compensații pentru pretinsele violări ale Convenției.


Între 29 mai 2002 și 5 octombrie 2005 apartamentul litigios a fost unit cu un alt apartament, iar 1/3 din noul apartament a fost vândut unei terțe persoane. După decizia din 5 octombrie 2005 reclamantul și terța parte au inițiat acțiuni reciproce împotriva celuilalt cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu. Aceste proceduri sunt pendinte pe rolul instanțelor naționale.


Reclamantul pretindea în fața Curții că prin casarea unei hotărâri judecătorești în favoarea sa i-a fost încălcat dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil.


CtEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 Protocolul nr. 1 (dreptul la protecția proprietății) deoarece prin casarea unei hotărâri judecătorești definitive printr-o procedură nelimitată în timp, lansată de procuror, a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice.


Curtea a acordat reclamantului cu titlu de daune materiale EUR 22,300, ce reprezenta prețul de piață al apartamentului acordat reclamantului, EUR 2,000 cu titlu de daune morale și EUR 800 cu titlu de costuri și cheltuieli.


 


*  *  *


Reclamantul a fost reprezentat în fața CtEDO de către dl Vitalie IORDACHI, membru al organizației obștești „Juriștii pentru drepturile omului”.


Hotărârea CtEDO în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curții (http://www.echr.coe.int/).


Varianta electronică a comunicatului de presă poate fi accesat pe pagina web a Organizației „Juriștii pentru drepturile omului” (www.lhr.md/press/).