La 6 februarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Garycki c. Poloniei (cererea nr. 14348/02). 


În această cauză reclamantul, Grzegorz Garycki, a fost reținut de către autoritățile poloneze pentru suspiciunea în comiterea unor infracțiuni. Ulterior el a fost arestat și condamnat.


Examinând la 30.10.2001 recursul la decizia de autorizare a arestului reclamantului (până la pronunțarea sentinței penale), instanța de recurs a notat că „[reclamantul] a comis infracțiunile de care este învinuit”. În susținerea acestei concluzii instanța a făcut referire la probele dosarului.


În fața Curții, reclamantul a invocat, printre altele, violarea art. 6 § 2 al Convenției (prezumția nevinovăției) deoarece instanța care a examinat recursul reclamantului la 30.10.2001 a declarat că reclamantul a comis infracțiunile de care era învinuit până la pronunțarea sentinței pe marginea fondului învinuirilor aduse lui.


Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, că a avut loc violarea art. 6 § 2 al Convenției. Curtea a notat, în răspuns la argumentul Guvernului precum că judecătorii au avut în vedere temeinicia învinuirii reclamantului și nu constatarea vinovăției lui, că există o distincție fundamentală între declarația judiciară precum că o persoană este „suspectată” de comiterea unei infracțiuni și cea precum că persoana „a comis” o infracțiune. Declarația în cauză avea un caracter explicit și univoc, declarând vinovăția reclamantului, chiar dacă la acea dată vinovăția acestuia nu era dovedită conform procedurilor legale.


Curtea a mai notat că faptul că reclamantul a fost ulterior găsit vinovat nu poate înlătura dreptul reclamantului de a se prezuma nevinovat până ce vinovăția sa va fi dovedită în mod legal. Ea a reiterat în acest sens că „art. 6 § 2 al Convenției se referă la tot procesul penal „indiferent de rezultatele urmăririi penale””.