La 13 februarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat hotărârea sa în cauza Venera-Nord-Vest Borta AG c. Moldovei (cererea nr. 31535/03).


Reclamantul, Venera-Nord-Vest Borta AG, este o persoană juridică înregistrată în Moldova. La 1 mai 1999 reclamantul a încheiat un contract de subchirie cu o companie privată, cu privire la bunurile aparținând debitorilor companiei private. Deoarece compania privată nu și-a onorat obligațiile contractuale, reclamantul a intentat o acțiune în judecată în vederea încasării prejudiciilor.


La 8 mai 2001 Judecătoria Economică de circumscripție Chișinău a pronunțat o hotărâre prin care a acordat reclamantului suma de MDL 244,939 (echivalentul a EUR 21,050.46 la acea zi). La 30 ianuarie și 9 octombrie 2002 Curtea de Apel Economică și Curtea Supremă de Justiție au respins cererile de apel și, respectiv, de recurs și au menținut în vigoare hotărârea din 8 mai 2001, care a devenit irevocabilă.


În urma recursului în anulare înaintat de către Procurorul General, la 27 ianuarie 2003 Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea din 8 mai 2001 și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins pretențiile reclamantului.


Reclamantul pretindea în fața Curții că prin casarea unei hotărâri judecătorești în favoarea sa i-a fost încălcat dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil.


După comunicarea cererii Guvernului, procuratura generală a solicitat Curții Supreme de Justiției revizuirea hotărârii din 27 ianuarie 2003 în temeiul art. 449 § 1 (j) al Codului de Procedură Civilă (CPC) (demararea procedurii de soluționare amiabilă a cauzei la CtEDO). Revizuirea a fost respinsă pe motiv că nu a fost probată existența acordului amiabil.


CtEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 Protocolul nr. 1 (dreptul la protecția proprietății) deoarece prin casarea unei hotărâri judecătorești definitive printr-o procedură nelimitată în timp, lansată de procuror, a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice.


CtEDO a respins obiecția Guvernului de radiere a cererii în temeiul art. 37 al Convenției după ce acesta a recunoscut violarea Convenției prin casarea hotărârii din 8 mai 2001 (Guvernul sugera că Curtea nu are ce examina deoarece reclamantul poate obține compensațiile acordate de Curte la nivel național, odată ce Guvernul recunoaște violarea Convenției). Curtea a notat că radierea unei cereri de pe rolul Curții în temeiul art. 37 al Convenției nu constituie temei de revizuire a hotărârii în conformitate cu art. 449 CPC. Mai mult, ar fi reprezentat o sarcină prea mare pentru un reclamant care se plânge de casarea unei hotărâri irevocabile în favoarea sa, de a demara noi proceduri la nivel național cu privire la compensații. Pe de altă parte, Curtea Supremă de Justiție respinsese deja o cerere de revizuire în acest sens.


Curtea a acordat reclamantului EUR 28,333 cu titlu de compensații materiale (EUR 21,050.46 cu titlu de prejudiciu real și EUR 7,282.54 cu titlu de beneficiu ratat), EUR 2,000 cu titlu prejudiciu moral și EUR 985 cu titlu de cheltuieli de reprezentare.


Reclamantul a fost reprezentat în fața CtEDO de către Mihai Gheorghiță, avocat din mun. Chișinău.