La 20 Februarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat hotărârea sa în cauza Zeynep Özcan v. Turkey (cererea nr. 45906/99).


Reclamantul a fost reținut de către poliție la 2 iulie 1998 pentru suspiciunea de comitere a unui furt. El a fost eliberat la 3 iulie 1998, în jurul orei 19:00. La 9 iulie 1998 urmărirea penală a fost încetată.


Într-un raport întocmit la 2 iulie 1998 se constatau vătămări corporale pe corpul reclamantului. În urma unei examinări repetate la 3 iulie 1998 vătămările corporale au fost reconfirmate. Conform raportului medical din 3 iulie 1998, reclamantul susținea că vătămările corporale au fost cauzate prin maltratarea sa de către polițiști după ce a fost reținut. 


La 3 iulie 1998 reclamantul a depus o plângere împotriva polițiștilor responsabili de detenția sa, pretinzând că a fost maltratat.


La 14 iunie 2002 doi polițiști responsabili de detenția reclamantului au fost condamnați de către o curte cu jurați pentru acte de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante cu scopul de a obține mărturii de la reclamant. Jurații au condamnat polițiștii la 1 an de închisoare și interdicția de 3 luni de a executa funcții publice. Luând în calcul comportamentul polițiștilor pe durata procesului, judecătorul responsabil de dosar a atenuat sancțiunea impusă polițiștilor până la 10 luni de închisoare și interdicția de a exercita funcții publice timp de 75 de zile. Judecătorul a mai dispus suspendarea executării sentinței. Polițiștii au mai fost obligați să plătească reclamantului o compensație globală de EUR 1,406 cu titlu de daune morale.


Reclamantul pretindea violarea articolului 3 (interzicerea torturii) al Convenției.


Curtea a notat că statele sunt obligate să investigheze plângerile în care există aparențe de maltratare a persoanelor deținute și să întreprindă măsuri vigilente pentru a nu admite astfel de abateri pe viitor.


CtEDO a mai notat că, chiar dacă polițiștilor le-au fost aduse învinuiri grave, eu au continuat să-și exercite funcțiile de polițiști fără a fi deranjați. Polițiștilor nu le-a fost aplicată nici o sancțiune disciplinară, nici chiar după condamnarea lor, pentru a le interzice, cu titlu temporar sau permanent, să exercite funcții publice. Mai mult, atât modul cum a derulat procedura judiciară cât și sancțiunea aplicată polițiștilor, care constituia de facto o nesancționare, puneau în discuție vigilența statului.


Prin urmare, CtEDO a constat violarea articolului 3 al Convenției și a acordat reclamantului EUR 10,000 cu titlu de daune morale și EUR 3,500 cu titlu de costuri și cheltuieli.


*  *  *


În această cauză, CtEDO a subliniat că oficialii responsabili de maltratarea persoanelor aflate în detenție urmează a fi demiși, cel puțin pentru o perioadă de timp. Curtea a mai subliniat că suspendarea executării pedepsei în privința acestor oficiali, inclusiv suspendarea interdicției de a exercita o anumită funcție, nu este conformă exigențelor articolului 3 al Convenției.