La 9 ianuarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârile sale în cauzele Kommersant Moldovy c. Moldovei (cererea nr. 41827/02) și Mihalachi c. Moldovei (cererea nr. 37511/02).


*  *  *


În cauza Kommersant Moldovy c. Moldovei reclamantul, care este o persoană juridică înregistrată în Republica Moldova ce publica ziarul „Kommersant Moldovî”, între lunile iunie și septembrie 2001 a publicat în acest ziar o serie de articole în care a criticat autoritățile moldovenești pentru acțiunile lor în privința rmn și a unor lideri ruși.


La 5 noiembrie 2001 Procurorul General, în temeiul Legii presei, a intentat o acțiune de judecată împotriva reclamantului solicitând sistarea activității ziarului Kommersant Moldovî  pe motiv că, prin intermediul publicațiilor sale, reclamantul punea în pericol securitatea națională și integritatea teritorială, promovând ideile separatiste.


La 30 noiembrie 2001 Judecătoria Economică a Republicii Moldova a admis pretențiile Procurorului General și a decis închiderea ziarului. La 5 februarie 2002 și 29 mai 2002 colegiul de apel al Curții de Apel Economice a Republicii Moldova și Curtea Supremă de Justiție au respins apelul și, respectiv, recursul reclamantului, cu menținerea hotărârii din 30 noiembrie 2001.


La 17 octombrie 2002 reclamantul a depus o cerere la Curte prin care pretindea că prin închiderea ziarului, fără motivare suficientă, instanțele judecătorești naționale i-au încălcat drepturile garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.


Curtea a constatat violarea art. 10 al Convenției (libertatea de exprimare). Curtea a notat că instanțele judecătorești naționale nu au justificat închiderea ziarului prin motive relevante și suficiente și nu au ținut cont de standardele CEDO, limitându-se la reproducerea prevederilor legale. În particular, instanțele judecătorești nu au specificat care elemente din articolele reclamantului conțineau chestiuni problematice și în ce mod ele puneau în pericol securitatea națională și integritatea teritorială a țării sau îl defăimau pe Președintele Republicii Moldova.


Curtea a acordat reclamantului EUR 8,000 cu titlu de daune materiale și EUR 1,500 cu titlu de cheltuieli de reprezentare.


Reclamantul a fost reprezentat în fața CEDO de către Vitalie NAGACEVSCHI, președinte al organizației obștești „Juriștii pentru drepturile omului” și Pavel MIDRIGAN, avocat din Chișinău.


Următoarele persoane sunt responsabile de Condamnarea Moldovei la CEDO în această cauză (conform funcției de ziua comiterii abaterii):


(a) a depus cererea de chemare în judecată – Vasile RUSU, Procuror General interimar;


(b) au admis acțiunea – Ala NOGAI, Boris BÎRCÄ‚ și Ion RALEA, judecători, Judecătoria Economică a Republicii Moldova


(c) au menținut hotărârea privind sistarea activității – Vasile IGNAT, Maria MORARU, Tamara PELIN, judecători, Judecătoria Economică a Republicii Moldova; Dumitru VISTERNICEANU, Nicolae CLIMA, Natalia MOLDOVANU, judecători, Curtea Supremă de Justiție 


*  *  *


În cauza Mihalachi c. Moldovei reclamantul, care este un fost procuror, a fost învinuit de luare de mită la 15 ianuarie 1998 și arestat la aceeași dată. La 14 mai 1999 Curtea de Apel a Republicii Moldova l-a găsit vinovat de comiterea acestei infracțiuni și l-a condamnat la 5 ani privațiune de libertate. La 3 august 1999 Curtea Supremă de Justiție a casat sentința din 14 mai 1999 cu achitarea reclamantului și eliberare din sala de judecată. Perioada totală de detenție reclamantului până la achitare a constituit 567 zile.


Reclamantul a intentat o acțiune civilă împotriva Ministerului Finanțelor și a angajatorului său, solicitând compensații pentru urmărirea penală, condamnarea și detenția ilegală.


Prin decizia irevocabilă a Curții de Apel a Republicii Moldova din 26 martie 2002 reclamantului i-au fost acordate cu titlu de daune morale MDL 75,000. În urma recursului în anulare înaintat de către Procurorul General, la 5 februarie 2003 Curtea Supremă de Justiție a casat decizia din 26 martie 2002, a micșorat cuantumul daunei morale până la MDL 50,000.


CEDO a constatat violarea art. 6 § 1 al Convenției (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 Protocolul nr. 1 (dreptul la protecția proprietății), deoarece prin casarea unei hotărâri judecătorești definitive printr-o procedură nelimitată în timp, lansată de procuror, a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice.


Curtea a acordat reclamantului EUR 3,080 cu titlu de prejudiciu material și EUR 1,800 cu titlu de prejudiciu moral.


Reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat în fața Curții.


*  *  *


În ambele cazuri hotărârile CEDO au fost adoptate cu vot unanim – toți judecătorii CEDO, care au judecat cauzele, inclusiv și judecătorul din partea Moldovei, Stanislav PAVLOVSCHI, au votat pentru condamnarea Moldovei.