La 19 decembrie 2006 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat hotărârea sa în cauza Oferta Plus SRL c. Moldova (cererea nr. 14385/04).
În această cauză reclamantul, o companie moldovenească, a livrat energie în Republica Moldova în sumă de peste USD 33,000,000. O parte din această energie a fost consumată de către instituțiile bugetare. Datoriile pentru energia electrică creșteau și pentru a stinge o parte din acestea, la 27 martie 1998 Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a eliberat o obligațiune trezorerială nominativă prin care s-a angajat să plătească reclamantului până la MDL 20,000,000 (echivalentul a USD 4,240,702 la acea dată) pentru energia electrică consumată de instituțiile bugetare, conform actelor de verificare eliberate de Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro”, până la 10 iulie 1998.
Conform datelor Ministerului Energeticii, la 1 martie 1998 datoriile instituțiilor bugetare pentru energia electrică depășeau MDL 27,000,000. Până la 10 iulie 1998 Ministerul Finanțelor nu a plătit suma indicată în obligațiunea trezorerială nominativă pe motiv că Întreprinderea „Moldtranselectro” nu a prezentat actele de verificare.
Reclamantul a solicitat instanțelor judecătorești să oblige Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului MDL 20,000,000 pentru energia consumată de către instituțiile publice. Prin o hotărâre judecătorească din 27 octombrie 1999, menținută prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 7 mai 2001, Ministerul Finanțelor a fost obligat să plătească reclamantului MDL 20,000,000. Judecătorii au constatat că neprezentarea actelor de verificare de către Întreprinderea „Moldtranselectro” nu poate servi drept temei pentru neexecutarea obligațiunii trezoreriale nominative.
Între 14 februarie 2000 (ziua la care hotărârea a devenit executorie) și 25 decembrie 2003 nu a fost întreprins nimic pentru executarea hotărârii din 27 octombrie 1999. Pentru executarea hotărârii, la 26 decembrie 2003 a fost încheiat un acord între reclamant și Ministerul Finanțelor. Conform acordului, Ministerul Finanțelor urma să plătească reclamantului suma datorată până în luna octombrie a anului 2004, plătind reclamantului câte MDL 2,000,000 lunar, începând cu ianuarie 2004. Între ianuarie și mai 2004 reclamantului i-au fost plătite doar MDL 5,000,000.
La 13 aprilie 2004 reclamantul a depus o cerere la CtEDO prin care a pretins violarea dreptului la un proces echitabil și la protecția proprietății prin neexecutarea hotărârii din 27 octombrie 1999.
La 14 aprilie 2004 reclamantul a informat Agentul Guvernamental al Republicii Moldova (dl Vitalie PÎRLOG) despre depunerea cererii la CtEDO, propunând negocierea amiabilă a litigiului.
La 26 aprilie 2004 Agentul Guvernamental a solicitat Ministerului Finanțelor să întreprindă măsuri pentru evitarea condamnării Moldovei de către CtEDO.
La 7 iunie 2004 Ministerul Finanțelor a solicitat Procuraturii Generale să se expună pe marginea temeiniciei plăților efectuată către reclamant, manifestându-și dezacordul cu hotărârea din 27 octombrie 1999.
La 8 iunie 2004 Procuratura Generală a răspuns că hotărârea din 27 octombrie 1999 este netemeinică pe motiv că nu au fost prezentate actele confirmative de livrare de către reclamant a energiei electrice către instituțiile bugetare.
La 12 iulie 2004 Plenul Curții Supreme de Justiție, în temeiul scrisorii Procuraturii Generale din 8 iunie 2004, casează hotărârea din 27 octombrie 1999, cu trimiterea cauzei la rejudecare. În procedura ulterioară pretențiile reclamantului față de Ministerul Finanțelor au fost respinse ca neîntemeiate.
La 19 octombrie 2004 Procuratura Generală a inițiat o urmărire penală în temeiul scrisorii Ministerului Finanțelor din 7 iunie 2004. La 9 august 2006 directorul reclamantului (Corneliu ȚURCANU) a fost învinuit de „sustragerea” a MDL 5,000,000 care au fost primiți de la Ministerul Finanțelor și de „tentativa de a sustrage” alte MDL 15,000,000. În aceiași zi el a fost arestat și deținut în arest până la 14 noiembrie 2006.
După casarea hotărârii din 27 octombrie 1999 reclamantul a mai pretins la CtEDO că casarea hotărârii din 27 octombrie 1999 la 12 iulie 2004 a fost abuzivă și contravine art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 al Protocolului adițional la Convenție (protecția proprietății). El mai pretindea că urmărirea penală a fost inițiată pentru a intimida reclamantul pentru depunerea cererii la Curte și că pe durata întâlnirilor cu directorul reclamantului la CCCEC reprezentantul reclamantului la CtEDO era despărțit de arestat prin o fereastră de sticlă, ce nu permitea să își reprezinte adecvat clientul și contravine art. 34 al Convenției (dreptul de a depune o cerere la Curte).
CtEDO a constatat că hotărârea din 27 octombrie 1999 nu a fost executată timp de 3 ani și 8 luni și că casarea hotărârilor în folosul reclamanților la 12 iulie 2004 a fost abuzivă, fapte ce contravin art. 6 al Convenției și art.1 al Protocolului adițional la Convenție.
Curtea a mai constatat că urmărirea penală împotriva directorului reclamantului și arestul acestuia au avut drept scop descurajarea reclamantului în menținerea cererii depuse la CtEDO, ce contravine art. 34 al Convenției. Instanța de la Strasbourg a mai constatat că reprezentantul reclamantului la CtEDO nu a putut discuta liber cu directorul reclamantului în cadrul întrevederilor avute la CCCEC, deoarece erau despărțiți printr-o fereastră de sticlă, ce constituie o altă violare a art. 34 al Convenției.
Curtea a rezervat chestiunile ce țin de daunele morale și materiale și costuri și cheltuieli pentru o hotărâre separată.
Doar prejudiciile materiale aduse reclamantului în aceste proceduri depășește EUR 1,200,000.
Persoanele responsabile de condamnarea Moldovei (conform funcției la ziua comiterii abaterii):
(a) neexecutarea hotărârii judecătorești – Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova
(b) casarea abuzivă a hotărârii judecătorești în folosul reclamantului:
– a depus cererea de revizuire – Zinaida GRECIANÎI, Ministru al Finanțelor;
– a susținut cererea de revizuire – Nicolae OPREA, Procuror General interimar;
– a casat abuziv hotărârea din 27 octombrie 2004 – Plenul Curții Supreme de Justiție (a se identifica componența exactă).
(c) respingerea nemotivată a pretențiilor reclamantului față de Ministerul Finanțelor – Natalia MOLDOVANU, Ion PLATON, Nina CERNAT, Vicepreședinte și respectiv, judecători, Curea Supremă de Justiție;
(d) inițierea și instrumentarea urmăririi penale împotriva directorului reclamantului:
– a solicitat Ministerului Finanțelor să întreprindă măsuri pentru evitarea condamnării Moldovei la CtEDO – Vitalie PÎRLOG, Agent Guvernamental;
– a solicitat examinarea cauzei de către procuratură – Zinaida GRECIANÎI, Ministru al Finanțelor;
– a inițiat urmărirea penală – Alexandru SICINSKI, Procuror șef adjunct al secției investigații financiar-economice, Procuratura Generală;
– a insistat asupra continuării urmăririi penale – Valeriu GURBULEA, prim-adjunct al Procurorului General;
– a instrumentat cauza penală – Eugen BÎCU, Bogdan ZUMBREANU, Vitalie GALERU, ofițeri de urmărire penală, CCCEC și Lilian RUDEI, procuror, Procuratura Anticorupție;
– a respins cererile avocatului reclamantului de a se întâlni cu directorul reclamantului fără a fi despărțiți de un perete de sticlă – Eugen BÎCU, ofițer superior de urmărire penală, CCCEC;
– a refuzat anularea deciziei de inițiere a urmăririi penale – Anatol BORDIAN, judecător de instrucție, Judecătoria Rîșcani, municipiului Chișinău;
– a dispus transmiterea cauzei penale spre examinare instanței de judecată, Mircea ROȘIORU, Procuror, Procuratura Anticorupție.
(e) arestarea directorului reclamantului:
– a solicitat arestarea – Lilian RUDEI, procuror în Procuratura Anticorupție;
– a dispus arestarea – Ion MOROZAN, judecător de instrucție, Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău;
– au refuzat anularea deciziei de arestare – Tudor MICU, Gheorghe STRATAN, Dina ROTARCIUC, judecători, Curtea de Apel Chișinău;
– a refuzat să acorde o copie de pe documentul care a servit drept temei pentru arestarea reclamantului – Aliona DANILOV, vicepreședinte, Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău;
– a obiectat împotriva demersului de eliberare – Mircea ROȘIORU, Procuror, Procuratura Anticorupție;
– au respins demersul de eliberare – Ecaterina PALANCIUC, Nicolae GORDILÄ‚, Dina SUȘCHEVICI, judecători, judecătoria Centru, municipiul Chișinău;
