Foto: https://www.echr.coe.int

22 ianuarie 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Gorea c. Moldovei, cererea nr. 63507/11, constatând violarea Articolului 5 § 1 (detenţia ilegală) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concluzionând că Curtea Supremă de Justiţie i-a acordat reclamantul o sumă considerabil mai mică decât cele acordate de Curtea Europeană în cauze similare. Astfel, reclamantul în continuare putea pretinde că are calitatea de victimă. Totodată Curtea i-a acordat reclamantului suma de 4.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

Reclamantul, Mihail Gorea, este născut în 1962 şi locuieşte în Costeşti.

La data de 16 iulie 2008 Judecătoria Ialoveni l-a găsit vinovat de ultragierea unui ofiţer de poliţie şi l-a condamnat la 5 zile de arest administrativ. Reclamantul a contestat soluţia instanţei de fond cu recurs.

La data de 12 august 2008 Curtea de Apel Chişinău a anulat hotărârea instanţei de fond şi a remis cauza la rejudecare.

La data de 11 februarie 2009 Judecătoria Ialoveni a încetat procesul în legătură cu expirarea termenului de prescripţie pentru atragerea la răspundere administrativă. Între timp, reclamantul a executat pedeapsa stabilită. Reclamantul a declarat recurs.

La data de 13 martie 2009 Curtea de Apel Chişinău a anulat hotărârea instanţei de fond şi a încetat procedurile administrative din cauza lipsei a corpus delicti.

Reclamantul a înaintat o acţiune civilă în temeiul Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti cerând despăgubiri de 18.750 Euro cu titlu de compensaţie a prejudiciului moral. La data de 11 mai 2011 Curtea Supremă de Justiţie a concluzionat că arestul administrativ a fost ilegal şi i-a acordat suma de 500 Euro cu titlu de compensaţii.

Reclamantul a invocat că compensaţia acordată de către Curtea Supremă de Justiţie pentru violarea Articolului 5 din Convenţie nu a fost adecvată şi proporţională gravităţii încălcării acestor drepturi. În susţinerea acestui argument reclamantul a citat cauze în care Curtea a constatat violarea Articolului 5 din Convenţie şi unde sumele erau considerabil mai mari decât cele acordate de Curtea Supremă de Justiţie în acest caz. În opinia acestuia, în rezultatul mărimii insuficiente a compensaţiei acordate de instanţa supremă, în continuare îşi păstrează calitatea de victimă în sensul Articolului 5 § 1 din Convenţie.

Decizia Curţii

Nu au existat dubii, şi nici nu a fost disputat de părţi, că reclamantului i-au fost încălcate drepturile garantate de către Articolul 5 § 1 din Convenţie. In această privinţă, Curtea nu a găsit motive să se departajeze de la concluziile instanţelor naţionale, care au recunoscut violarea acestui Articol. Curtea a împărtăşit această opinie şi a considerat că nu este necesar să re-examineze fondul cererii. Curtea, de asemenea, a notat că instanţele naţionale au acordat reclamantului compensaţii pentru prejudiciul moral. Corespunzător a rămas de văzut dacă suma despăgubirii este proporţională prejudiciului suferit de reclamant.

Curtea a notat că Curtea Supremă de Justiţie a acordat reclamantul echivalentul sumei de 500 de Euro cu titlu de prejudiciu moral. Această sumă este considerabil mai mică decât cele acordate de Curte în cauze similare. Astfel Curtea a considerat că reclamantul în continuare poate pretinde calitatea de victimă. De asemenea, ea a constatat că a avut loc violarea Articolul 5 § 1, urmare a detenţiei ilegale a reclamantului pentru 5 zile.

Curtea a recunoscut ca vădit inadmisibil capătul din cerere privind pretinsa violare a Articolului 5 § 5 din Convenţie, din cauza lipsei unui remediu efficient împotriva violării drepturilor garantate de Convenţie.

Reclamantul a cerut 8.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral. Curtea i-a acordat suma de 4.000 Euro.

În faţa Curţii reclamantul a fost reprezentat de către A. Donică, avocat din Chişinău.