Foto: https://www.echr.coe.int

23 octombrie 2018 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Coteț c. Moldovei, cererea nr. 72238/14, prin care a constatat încălcarea Articolului 3 (condiții inumane de detenție) și Articolului 5 (dreptul la libertate și la siguranță) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi a obligat Moldova să achite suma de 6.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral, precum și costuri şi cheltuieli.

În fapt

Reclamantul, Iurii Coteț, este născut în 1991 și locuiește în Chişinău.

La data de 15 iunie 2014 reclamantul a avut o altercaţie cu două persoane, una dintre care era în stare avansată de ebrietate. În cadrul altercaţiei, reclamantul a împins persoana în stare de ebrietate şi a lovit-o o dată. Persoana a căzut şi s-a ales cu o leziune serioasă la cap. Scena a fost văzută de către soţia persoanei în cauză şi de un vecin.

În aceeaşi zi reclamantul a fost arestat şi plasat în detenţie. La data de 18 iunie 2014 Judecătoria Ialoveni a dispus arestarea preventivă a reclamantului pentru 30 de zile. Instanţa a considerat că detenţia a fost necesară deoarece reclamantul a fost acuzat de o infracţiune serioasă şi aparent exista riscul să influențeze investigaţie.

Reclamantul a contestat măsura cu recurs şi a invocat, printre altele, că avea un loc de trai permanent, era angajat şi nu avea istoric de comportament violent; că nu poate influenţa martorii deoarece erau din altă localitate şi o restricţionare de părăsire a localităţii ar fi fost suficientă pentru a elimina acest risc. De asemenea, el a invocat că a cooperat cu anchetatorii de la bun început şi că nu putea părăsi ţara deoarece documentele de călătorie au fost ridicate.

La data de 01 iulie 2014 Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantului.

La data de 11 iulie 2014 Judecătoria Ialoveni a examinat demersul Procurorului privind prelungirea detenţiei reclamantului şi demersul habeaus corpus a reclamantului. S-a constatat lipsa motivelor pentru detenţia reclamantului şi s-a dispus eliberarea imediată sub control judiciar. Reclamantul nu avea dreptul să părăsească localitatea fără aprobarea instanţei şi să comunice cu persoane implicate în investigaţia penală. Procuratura a declarat recurs.

La data de 22 iulie 2014 Curtea de Apel Chişinău a admis recursul procurorului şi a dispus arestarea reclamantului pentru o perioadă de 30 de zile. Motivele reţinute de instanţa de recurs au fost că reclamantul poate să se ascundă, să influențeze investigaţie sau să comită o nouă infracţiune. Reclamantul nu a fost arestat şi, potrivit acestuia, i s-a comunicat să plece acasă.

La data de 25 august 2014 reclamantul a fost arestat acasă şi plasat în detenţie.

La data de 01 septembrie 2014 reclamantul a depus un demers habeaus corpus la Judecătoria Ialoveni, invocând că cauza nu este complexă şi că toţi martorii au fost audiaţi la începutul investigaţiei.

La data de 17 septembrie 2014 procuratura a înaintat un demers privind prelungirea arestului reclamantului invocând, printre altele, că în perioada 22 iulie 2014 – 25 august 2014 reclamantul s-a ascuns de autorităţile de investigaţie.

La data de 23 septembrie 2014 Judecătoria Ialoveni a admis demersul procurorului şi a prelungit detenţia reclamantului pentru o perioadă de 30 de zile.

Ulterior a fost prelungită arestarea preventivă a reclamantului, motivele invocate fiind aceleaşi.

Reclamantul a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13, potrivit acestuia în condiţii inumane şi degradante.

La data de 09 martie 2017 Curtea Supremă de Justiție l-a condamnat pe reclamant pentru huliganism şi cauzarea neintenţionată a leziunilor grave, stabilind o pedeapsă de 2 ani, cu suspendare.

Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii, în temeiul Articolului 5 § 3 din Convenţie, de lipsa motivelor relevante şi suficiente a detenţiei sale; în temeiul Articolului 5 § 4 din Convenţie, de examinarea întârziată a cererii de revocare a măsurii şi de neprezentarea materialelor cauzei penale; de lipsa unui remediu eficient de realizare a dreptului la compensare, în temeiul Articolului 5 § 5 din Convenţie; şi de condiţiile inumane de detenție din Penitenciarul nr. 13, contrar Articolului 3 din Convenţie.

Curtea a constatat în unanimitate, violarea Articolului 5 § 3, observând în primul rând că cauza împotriva reclamantului nu era complexă şi urmau a fi interogate câteva persoane. Curtea, de asemenea, a notat că acuzaţia principală împotriva reclamantului a fost că a cauzat involuntar leziuni corporale unei persoane. De asemenea, se pare că reclamantul a cooperat cu autorităţile pe durata procedurilor împotriva sa; avea un loc permanent de trai, era angajat şi nu avea istoric de comportament violent.

În perioada 11 iulie – 25 august 2014 reclamantul era liber şi se pare că nu a încercat să părăsească ţara sau să interfereze cu ancheta.

Potrivit Guvernului reclamantul s-a ascuns de autorităţi în perioada 22 iulie – 25 august 2014. În susţinerea acestei poziţii Guvernul a prezentat o copie a unui document scris de mână, semnat de un ofiţer de poliţie, în care raporta superiorului despre reţinerea persoanei căutate, reclamantul, la data de 25 august 2014. În opinia Curţii, documentul nu demonstra că reclamantul se ascundea. Guvernul nu a prezentat nici o probă că reclamantul a fost citat de autorităţi în perioada 22 iulie – 25 august 2014. Faptul că autorităţile au decis să plaseze reclamantul în detenţie mai mult decât după o lună de zile de la dispunerea arestării nu poate fi imputată acestuia.

În lumina celor relatate, Curtea a considerat că nu au existat motive suficiente şi relevante pentru a prelungi detenţia reclamantului pentru aproape 4 luni.

De asemenea, Curtea a constatat violarea Articolului 5 § 4, notând că Judecătoriei Ialoveni i-a luat 22 de zile să examineze cererea de revocare a măsurii reclamantului, atare perioadă de timp nu poate fi considerată ca corespunzător cerinţelor unei decizii judiciare prompte în sensul Articolului 5 § 4 din Convenţie.

În final Curtea a constatat violarea articolului 5 § 5 din Convenţie din cauza lipsei unui drept executoriu la despăgubiri în temeiul dreptului intern şi Articolului 3 din Convenţie din cauza condițiilor inumane și degradante din Penitenciarul nr. 13.

Reclamantul a cerut 15.000 de Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.000 de Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului suma de 4.000 de Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.000 de Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Reclamantul a fost reprezentat în faţa Curţii de A. Bivol, avocat din Chişinău.