05.04.2018 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică decizia în cauza Munteanu c. Moldovei, cererea nr. 63067/12. Curtea a concluzionat că cererea este vădit neîntemeiată şi inadmisibilă, considerând că statul și-a onorat obligațiile sale în temeiul Articolului 3 din Convenţie, reiterând că obligaţia procedurală a statului de a investiga maltratarea reclamantei a fost de mijloace şi nu de rezultat.
În fapt
Reclamanta, Irina Munteanu, este născută în 1988 şi locuieşte în Ungheni.
În seara zilei de 16 decembrie 2006 reclamanta a mers la discotecă. În jurul orei două noaptea a plecat acasă de una singură. În drum spre casă a fost atacată şi bătută cu brutalitate de către persoane necunoscute. Ea a fost descoperită inconștientă dimineaţa de către un trecător. În rezultatul atacului reclamantul a suferit numeroase leziuni la cap, inclusiv fracturi ale mandibulei, comoţie severă şi epilepsie post-traumatică. Ea a fost internată aproximativ o lună în spital. În consecință, a survenit o dizabilitate.
În aceeaşi zi a fost iniţiată o investigaţie de către poliţia din Ungheni, iar la 20 decembrie 2006 a fost pornit un dosar penal. Investigatorii responsabili de caz au examinat locul atacului şi au colectat toate probele disponibile. Au fost efectuate câteva expertize pentru a stabili dacă hainele victimei conţin mostre de sânge care aparţin altor persoane. De la iniţierea investigaţiei şi până în iulie 2006 au fost audiate aproximativ 15 martori, inclusiv toţi prietenii victimei şi cunoştinţele sale care au fost la discotecă la 16 decembrie 2006 şi câţiva paznici care erau de gardă în vecinătatea locului unde a avut loc atacul. De asemenea, investigatorii au audiat-o pe reclamantă, precum şi pe fostul ei prieten şi au încercat să găsească automobilul pe care reclamanta l-a văzut în noaptea atacului. În martie 2007 a avut loc examinarea medico-legală a reclamantei.
La data de 25 iulie 2007 reclamanta a recepționat un mesaj pe telefon cu o ameninţare şi amintire despre atac. Ulterior, investigaţia s-a axat pe identificarea persoanei care a expediat acel mesaj şi identificarea persoanelor care ar avea motive să se răzbune pe reclamantă sau familia sa.
Investigatorii l-au descoperit pe proprietarul telefonului de pe care a fost expediat mesajul, însă fără niciun rezultat deoarece telefonul era procurat recent şi a fost schimbat IMEI-ul.
În octombrie 2007 mama reclamantei s-a plâns la Procuratura Ungheni privind ineficienţa investigaţiei privind circumstanţele maltratării fiicei sale. La data de 25 octombrie 2007 procuratura a comunicat poliţiei din Ungheni şi Ministerului Afacerilor Interne că investigatorii au omis să implementeze indicaţiile sale şi să efectueze o investigaţie corespunzătoare a circumstanţelor cauzei. La data de 13 noiembrie 2007 poliţia din Ungheni a informat procuratura că investigatorii responsabili de caz au fost sancţionaţi cu avertisment.
În anul 2008 mama reclamantei a inițiat câteva plângeri privind ineficienţa investigaţiei. În rezultat, la 8 decembrie 2008 Procuratura Generală a informat-o că cauza a fost retrasă de la poliţia din Ungheni şi transmisă Departamentului General de Investigaţii a Ministerului Afacerilor Interne.
Între timp, investigaţia a continuat şi investigatorii au audiat toate persoanele care ar fi avut cel mai mic motiv să dorească să se răzbune pe reclamantă sau familia sa. De asemenea, ei au audiat alte persoane care ar fi putut cunoaşte careva informații despre atac.
La data de 28 ianuarie 2009 investigaţia a fost încetată. Mama reclamantei a pretins că a aflat despre această încetare în mai 2012, când ea s-a plâns la Procuratura Generală şi, ca rezultat, cauza a fost redeschisă.
În mai 2013, la cererea mamei reclamantei, investigatorii au dispus analiza biologică a unei jachete găsite la locul atacului asupra victimei. Investigatorii au cerut determinarea urmelor de transpiraţie pe jachetă şi stabilirea sexului persoanei căreia i-a aparţinut aceste urme. Rezultatele investigaţiei au fost ineficientă, deoarece experţii nu au putut răspunde la întrebările respective, explicând că ei puteau determina sexul persoanei în baza sângelui şi nu a transpiraţiei.
Investigaţiile au fost încetate, repetat, la 08 octombrie 2013, iar reclamanta nu a contestat această decizie.
Reclamanta s-a plâns, în temeiul Articolului 3 din Convenţie, că statul nu şi-a onorat obligaţile sale privind investigarea pretinselor maltratări în mod eficient şi prompt, făcând referire la faptul că investigatorii au fost pedepsiţi în mod disciplinar, a fost dispusă examinarea medico-legală în martie 2007 şi că examinarea biologică a avut loc peste şase ani de la atac.
Decizia Curții
Examinând materialele dosarului naţional, Curtea a notat că investigatorii au audiat martorii şi toţi posibilii martori oculari într-un mod foarte rapid, şi anume în primele săptămâni de la eveniment. Ulterior, măsurile de investigaţie au devenit mai rare deoarece investigatorii nu au mai avut piste. Totuşi, imediat ce reclamanta a primit mesajul cu ameninţarea în iulie 2007, investigatorii s-au axat pe identificarea expeditorului mesajului şi pe toate persoanele care ar fi avut pică pe reclamantă sau familia sa şi ar fi putut comanda atacul.
Se recunoaște faptul că Procuratura Ungheni a criticat modul în care investigaţia a avut loc şi că inspectoratul de poliţie a acceptat critica şi i-a sancţionat pe investigatori. Totuşi, acestea nu puteau să ducă în mod individual la violarea de către stat a Articolului 3.
În această privinţă s-a notat că unicele deficienţe subliniate de reclamant a fost faptul că investigaţia medicală a fost dispusă în martie 2007 şi că examinarea biologică a avut loc după şase ani de la atac. În această privinţă Curtea a notat că investigatorii au fost conştienţi de seriozitatea leziunilor reclamantei de la bun început, iar în ceea ce priveşte examinarea biologică, era evident din raport că aceasta nu a contribuit cu nimic la investigaţie.
Având în vedere circumstanţele cauzei şi modul în care a fost efectuată investigaţia, Curtea a considerat că statul respondent nu a eşuat să-şi onoreze obligaţiile sale în temeiul Articolului 3 din Convenţie, reiterând că obligaţia procedurală a statului a fost de mijloace şi nu de rezultat.
Astfel, Curtea a concluzionat că cererea este vădit neîntemeiată şi inadmisibilă în sensul Articolului 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
În faţa Curţii reclamanta a fost reprezentată de A. Briceac, avocat din Chişinău.
