Pe
parcursul ultimilor ani se atestă o tendință abuzivă de secretizare a
informațiilor deținute de autoritățile publice, invocându-se motive de
securitate națională, secret comercial sau date cu caracter personal. Se pare
că legislația în vigoare facilitează secretizarea informațiilor și impune
proceduri anevoioase pentru desecretizarea lor. Aceasta se datorează faptului
că legislația  existentă este învechită,
nu a fost ajustată standardelor comune internaționale de asigurare a accesului
la informația deținută de autoritățile publice.

Ca și standarde internaționale de
asigurare a accesului la informația de interes public sunt Principiile Globale privind
Securitatea Națională și Dreptul la Informație
, numite și Principiile
Tshwane, care determină un șir de standarde privind corelația dintre
necesitatea de a asigura un grad necesar de securizare a actelor publice care
se referă la sectorul securitate națională, fără a compromite dreptul
fundamental la informație al cetățeanului. Aceste principii reprezintă standarde
pentru elaborarea, revizuirea și implementarea legislațiilor naționale în
domeniul accesului la informații și securității naționale. Scopul acestor
standarde este de a asigura echilibrul necesar dintre respectarea dreptului la
informație al persoanelor și necesitatea autorităților de a secretiza anumite
categorii de informații din varii motive. Obiectivul principal este de a
asigura transparența procedurilor de secretizare a informațiilor, în special
din motive de securitate națională, pentru a permite persoanelor să-și exercite
efectiv dreptul la informații.

În același timp, comunitatea
internațională promovează standarde comune de asigurare a accesului la
informația deținută de autoritățile publice. Actorii internaționali optează
pentru stabilirea unor restricții rezonabile de acces la informație atunci când
se invocă motive de securitate națională. Astfel, pe 2 octombrie 2013, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
a adoptat Rezoluția 1954 (2013) privind securitatea naționala și accesul la informație,
prin care a susținut „Principiile Globale privind Securitatea Națională și
Dreptul la Informare”. Având la bază standarde și bune practici internaționale,
Principiile Globale ghidează legiuitorii și oficialii din toată lumea în ceea
ce privește atingerea unui echilibru adecvat între interesul public de acces la
informație și interesul de securitate națională.

În acest context, Asociația Obștească ”Juriștii
pentru Drepturile Omului”, a elaborat o serie de recomandări de îmbunătățire a
cadrului legal în partea ce ține de secretizarea și desecretizarea
informațiilor de interes public:

1.
Instituirea
obligației de a declara motivele pentru secretizarea informației, prin
adoptarea unei decizii scrise care să servească motiv pentru refuzul de a
divulga informațiile solicitate

Potrivit
Principiului 11 lit.d), când informația
este secretizată trebuie inclusă o declarație care justifică necesitatea
secretizării la acel nivel și pentru acea durată. Este încurajată oferirea unei
declarații care să justifice fiecare decizie de secretizare, deoarece aceasta
determină funcționarii de stat să acorde atenție prejudiciului specific care ar
rezulta din divulgare și facilitează procesul de desecretizare și divulgare
.

În Legea cu privire la secretul de
stat nr. 245/2008,  în Hotărârea
Guvernului nr. 1176 din 22.12.2010 pentru aprobarea Regulamentului cu privire
la asigurarea regimului secret în cadrul autorităților publice și al altor
persoane juridice, precum și în Nomenclatoarele departamentale și cele
interdepartamentale (în care sunt stabilite gradele și termenele de
secretizare) urmează să fie introduse amendamente referitoare la procedura de
secretizare, în sensul instituirii obligației de a secretiza o informație în
baza unei decizii scrise care să cuprindă: motivele secretizării, categoria
concretă de informații căreia îi aparține informația secretizată (o referire
generală la art.7 alin.(2) din Legea nr.245/2008 nu este suficientă),
prejudiciul generat de potențiala divulgare, gravitatea acestuia și șansele
sale de a se petrece.

 Conținutul acestor decizii ar
trebui să fie comunicat, pe cât posibil, solicitanților de informații
secretizate, ca motivație a refuzului de a le dezvălui cele solicitate.

 2. Oferirea accesului pentru
publicul larg la nomenclatoarele departamentale și interdepartamentale prin
desecretizarea acestora

Potrivit Principiului 12 lit.b), publicul trebuie să aibă acces la
procedurile și standardele scrise care guvernează secretizarea
. Însă, art.
10 din Legea 245/2008 prevede că, în baza și în limitele Nomenclatorului
informațiilor atribuite la secret de stat și în scopul concretizării și
sistematizării informațiilor în domeniile lor de activitate, autoritățile
publice indicate în Nomenclator elaborează nomenclatoare departamentale
detaliate de informații care urmează a fi secretizate. În caz de necesitate,
pot fi elaborate nomenclatoare interdepartamentale detaliate de informații care
urmează a fi secretizate.

Secretizarea, inclusiv a listelor cuprinzând
categoriile de informații secrete, face, pe de o parte, ca legea să nu fie
„accesibilă persoanei” iar, pe de altă parte, să nu fie îndeplinită cerința
previzibilității actului normativ, iar persoanele să nu-și poată adapta
comportamentul prevederilor legale și să nu poată ști care sunt categoriile de
informații exceptate de la liberul acces garantat prin Legea nr.
982/2000.

 3.
Instituirea
obligației de a elabora, publica, revizui și actualiza periodic (anual) pe
pagina web a Comisiei Interdepartamentale pentru protecția secretului de stat a
unei liste detaliate a tuturor documentelor secretizate deținute de autorități
și persoane juridice, cu excepția celor cu caracter excepțional
.

Potrivit Principiului 15 lit.c), fiecare entitate publică trebuie să creeze
și să facă publică, precum și să revizuiască și să actualizeze periodic, o
listă detaliată și corectă a documentelor secretizate pe care le deține, mai
puțin a acelor documente cu caracter excepțional a căror simplă existență nu
poate fi dezvăluită legitim conform Principiului 19, dacă  acestea există. Notă: Este o practică bună de
a actualiza anual aceste liste
.

Legislația Republicii Moldova nu
prevede obligația publicării unei liste detaliate a tuturor documentelor
secretizate pe care le deține fiecare entitate publică, listă ce trebuie revizuită
periodic. În acest context, se impune operarea modificărilor la Legea
nr.245/2008, inclusiv actele subordonate acesteia, pentru a include o astfel de
obligație (eventual și în Legea nr.982/2000 pentru a include și documentele
secretizate între cele care sunt cuprinse în listele publice de documente
emise).

4. Operarea unor amendamente în
legislația cu privire la secretul de stat care ar obliga autoritățile să
revizuiască periodic (de ex. cel puțin o data la 5 ani) informațiile atribuite
la secret de stat, inclusiv refuzurile de a divulga informații atribuite la
secret de stat

Potrivit Principiului 16 lit.a), informația poate fi refuzată de la divulgare
pe motive de securitate națională numai atât timp cât este necesar pentru a
proteja interesul legitim de securitate națională. Deciziile de a refuza
divulgarea trebuie să fie revizuite periodic pentru a asigura respectarea
acestui Principiu
; Notă: Este o practică bună ca revizuirea să fie
solicitată prin statut cel puțin o dată la cinci ani. Mai multe țări solicită
revizuirea în perioade mai scurte de timp.

Obligația de revizuire periodică se
referă la nomenclatoarele cu informații, deci la categorii de informații ce
sunt supuse secretizării. În acest context, Legea 245/2008 trebuie modificată
în sensul introducerii acestei obligații de revizuire a informațiilor
secretizate, inclusiv a refuzurilor de a divulga informații cu caracter secret.

5. Excluderea prevederilor legale în
partea ce ține de secretizarea unor informații pe un termen nelimitat și
completarea cadrului legal cu prevederi clare și comprehensive în partea ce
ține de prelungirea termenului de secretizare maxim, în condițiile unei noi
decizii de a restricționa accesul cu stabilirea unui nou termen concret de
secretizare și enumerarea exhaustivă a informațiilor ce pot fi secretizate în
mod excepțional
.

Potrivit Principiului 16 lit.c) și d), nicio
informație nu poate rămâne secretizată pe durată nedeterminată. Perioada
prezumtivă maximă de secretizare pe motive de securitate națională trebuie
stabilită prin lege; informația poate fi restricționată dincolo de prezumtivul
termen limită numai în circumstanțe excepționale, potrivit unei noi decizii de
a restricționa accesul, luată de altă factor de decizie, care să stabilească un
nou termen
.

Totuși, cadrul legal național prevede
un termen de secretizare
nelimitat pentru anumite
informații (informațiile despre persoanele care colaborează sau au colaborat
confidențial cu organe ce desfășoară activități de informații, de
contrainformații și operative de investigații), chiar dacă există o durată
maximă a secretizării prevăzută de lege (25 ani). Mai mult, în cazuri
excepționale, pentru anumite informații atribuite la secret de stat, Comisia
interdepartamentală pentru protecția secretului de stat poate prelungi termenul
de secretizare.

În acest context,
se impune operarea unor modificări la Legea 245/2008 și la cadrul normativ
subordonat în vederea aducerii în concordanță a prevederilor legale naționale
cu standardele internaționale.

6. Introducerea
unor prevederi care ar obliga
autoritățile publice de a identifica
activ și de a analiza oportunitatea desecretizării cu prioritate a
informațiilor de interes public din domeniul securității naționale

Potrivit Principiului 16 lit.b), trebuie stabilite proceduri pentru
identificare a informațiilor de interes public secretizate pentru desecretizare
prioritară. Dacă informațiile de interes public, inclusiv informațiile care se
încadrează într-una din categoriile enumerate în Principiul 10, sunt
secretizate datorită unor sensibilități excepționale, ele trebuie desecretizate
cât de repede posibil
;

Legislația RM nu prevede proceduri
pentru identificarea informațiilor de interes public secretizate pentru
desecretizare prioritară. În acest context, este recomandabil obligarea
autorităților cu atribuții de desecretizare de a identifica activ și de a
analiza oportunitatea desecretizării cu prioritate a informațiilor de interes
public din domeniul securității naționale.

7. Introducerea unor termene
restrânse pentru furnizarea informațiilor în regim de urgență atunci când
situația o cere

Potrivit Principiului 25 lit.b), termene scurte trebuie să se aplice atunci
când există o necesitate demonstrată pentru informație în regim de urgență, cum
ar fi atunci când informația este necesară pentru apărarea vieții sau
libertății unei persoane
.

Cadrul legal național prevede termene
relativ scurte de furnizare a informațiilor, însă acesta nu prevede furnizarea informațiilor
în regim de urgență în situația în care informațiile solicitate sunt imperios
necesare într-un termen foarte restrâns.

8. 
Accelerarea
procesului de elaborare/dezbatere/promovare/adoptare a proiectului legii
speciale privind avertizorii de integritate, care urmează să elimine toate
lacunele existente la moment în acest domeniu, inclusiv să protejeze
avertizorii de integritate care sesizează mass-media

Partea VI se referă la Informații
de interes public divulgate de către funcționarii publici
și prevede la
Principiul 37: Divulgarea, de către
funcționarii publici, de informații, chiar secretizate, care arată activități
ilicite care intră în una din următoarele categorii trebuie considerată
”divulgare protejată”, dacă respectă condițiile stabilite de Principiile 38-40.
O divulgare  protejată se poate referi la
o activitate ilicită care s-a petrecut, se petrece sau se va petrece
.

De asemenea, Partea a VI include
Principiul 38: Temeiurile, motivarea și dovada pentru divulgarea informației ce
denotă activități ilicite; Principiul 39: Proceduri pentru divulgări protejate
și reacționare la aceste divulgări; Principiul 40: Protecția divulgărilor
publice; Principiul 41: Protecția împotriva represaliilor pentru divulgări de
informații care demonstrează activități ilicite; Principiul 42: Încurajarea și
facilitarea divulgărilor protejate; Principiul 43: Apărarea interesului public
pentru funcționarii publici.

Cadrul legal existent nu conție o lege specială dedicată
avertizării de integritate și nici asigurării potecției avertizorilor în
sectorul public și cel privat.
Trebuie să menționăm că, la etapa
actuală, se află în proces de elaborare la CNA un proiect de lege privind
avertizorii de integritate care urmează să elimine toate lacunele existente la
moment în acest domeniu și care ar putea include un capitol separat în ceea ce
privește
protecția avertizorilor de integritate care sesizează mass-media.

9. Introducerea unor reglementări
normative prin care Comisia Interdepartamentală pentru protecția secretului de
stat ar fi obligată de a face publice rezulatele activității sale prin
publicarea dării de seamă anuale pe care o prezintă Guvernului pe pagina sa
oficială
.

Potrivit pct. 13 din Regulamentul
Comisiei interdepartamentale pentru protecția secretului de stat,
Comisia prezintă
Guvernului, periodic, dar nu mai rar decât o dată pe an, darea de seamă privind
rezultatele activității sale. Astfel, pentru a asigura o transparentizare a
activității Comisiei, propunem de a se institui obligația publicării
rezulatelor activității sale prin plasarea dării de seamă anuale pe care o
prezintă Guvernului pe pagina sa oficială.

10. Introducerea
răspunderii pentru persoanele cu funcții de răspundere care au secretizat
anumite informații în mod neîntemeiat
.

11. Instituirea
unor criterii clare de atribuire a parafelor de secretizare ”strict secret”,
”secret”, ”confidențial” și ”restricționat” și a modalității de delimitare a
acestora
.

12. Operarea unor amendamente prin care
autoritățile publice ar fi obligate de a desecretiza de îndată orice informație
care a avut caracter de secret de stat, din momentul în care dezvăluirea
acesteia nu mai reprezintă un pericol real pentru securitatea națională și
instituirea obligației imperative ca informațiile desecretizate să fie făcute
imediat publice
.