Pe parcursul
ultimilor ani există tendință de a se face abuz de secretizarea
informațiilor deținute de autorități pe motiv de securitate națională. Vă rugăm
să specificați ce informații pot constitui secret de stat.

Atribuirea informațiilor la secret de stat și secretizarea acestora se
efectuează în baza principiilor legalității, argumentării și oportunității. Argumentarea
atribuirii informațiilor la secret de stat și a secretizării acestora constă în
stabilirea caracterului rațional al secretizării unor informații, a
eventualelor consecințe economice și de altă natură, ținând cont de
echilibrul dintre interesele primordiale ale statului, ale societății și ale
cetățeanului.

În Republica Moldova la secret de stat sunt atribuite un șir de informații
din domeniul apărării naționale, economiei, științei și tehnicii, relațiilor
externe, securității statului, asigurării ordinii de drept și activității
autorităților publice. Categoriile informațiilor atribuite la secret de stat se
stabilesc în conformitate cu un Nomenclator aprobat în acest scop. Informația
este secretizată prin încadrarea acesteia la un anumit grad de secretizare –
„strict secret”, „secret”, „confidențial” și „restricționat”.

În Republica Moldova există
câteva zeci de categorii de funcționari care au acces la secretul de stat și,
respectiv, sunt retribuiți pentru păstrarea acestuia. Recent s-a propus ca
lista să fie completată cu alți funcționari, cum ar fi președintele
Consiliului Superior al Magistraturii, șeful Centrului Național Anticorupție,
al Comisiei Electorale Centrale, primarul general al Capitalei și alții. Cât de
justificat este faptul că autoritățile extind această listă în condițiile în
care numărul de informații care constituie secret pentru publicul larg este
destul de restrâns?

Argumentarea autorilor proiectului este că  mai mulți conducători ai
autorităților publice (numiți în funcție de Parlament și Guvern) nu dispun de
dreptul de acces la secretul de stat, pe motiv că funcțiile date nu se regăsesc
în lista în cauză. De facto aceștia lucrează cu materialele atribuite la
secret de stat, fără ca de jure activitatea să fie
organizată conform legislației.

Numărul tot mai mare de funcționari care au acces la secretul de stat ar
putea proteja și mai mult informațiile cu acces limitat. Pe de altă parte,
acest fapt ar putea afecta gradul de transparentizare și  accesul la
informațiile de interes public.

De exemplu, Consiliul Superior al Magistraturii inițiază verificarea
tuturor judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător, iar SIS
prezintă avize consultative în acest sens, care conțin și informații referitor
la factorii de risc depistați în activitatea acestora. Președintele CSM ar urma
să aibă  drept de acces la secretul de stat, iar ulterior să perfecteze
dreptul de acces celorlați membri ai CSM, în condițiile legii. Prin urmare, sub
paravanul protecției informației cu caracter secret, membrii CSM ar putea
îngrădi și mai mult accesul publicului la deficiențele depistate în activitatea
judecătorilor sau a diferitor factori de risc identificați în privința
candidaților la funcția de judecător.

De menționat că persoanele care se vor regăsi în această listă vor
beneficia și de sporuri  salariale în valoare de 10 la sută (sumele
variind între 400 și 2500 de lei lunar). Deci, pe lângă faptul că informațiile
vor fi păstrate sub șapte lacăte, vom plăti din bani publici mai mulți
funcționarii pentru ca aceștia să nu divulge anumite informații de interes
public.

În lista persoanelor pentru care
se propune accesul la secretul de stat  se regăsesc și funcționari despre
care presa a scris că ar avea probleme de integritate. În acest context, cât de
logic este să le încredințăm secrete de stat și să îi mai plătim pentru
păstrarea acestora?

Dacă e să reieșim din propunerea legislativă, atunci, în principiu, aceasta
nu promovează nemijlocit persoane concrete despre care, după cum spuneți, se
vehiculează că ar avea probleme de integritate. Proiectul de lege instituie
Lista funcțiilor ai căror titulari au drept de acces la secretul de stat. Că
în aceste funcții sunt alese și/sau promovate persoane cu integritate
dubioasă nu ține de domeniul secretului de stat. Totuși, autoritățile ar trebui
să se îngrijească despre ce fel de persoane promovează în funcțiile publice,
iar noi, cetățenii, despre ce fel de persoane alegem în astfel de funcții.

 Legea
privind secretul de stat a fost modificată de mai multe ori de când a fost
adoptată. În același timp, experți independenți menționează că documentul
conține  mai multe lacune de natură să îngrădească accesul la informație. Care
sunt cele mai grave probleme în acest sens?

Este adevărat, doar anul trecut legea a fost modificată de trei ori. În
același timp, pe parcursul ultimilor ani se atestă o tendință abuzivă de
secretizare a informațiilor deținute de autoritățile publice, invocându-se
varii motive de securitate națională, secret comercial sau date cu caracter
personal. Se pare că legislația în vigoare facilitează secretizarea
informațiilor și impune proceduri anevoioase pentru desecretizarea lor. Aceasta
se datorează faptului că legislația existentă este învechită, nu a fost
ajustată standardelor comune internaționale de asigurare a accesului la
informația deținută de autoritățile publice. De exemplu, Legea secretului
comercial a fost adoptată în anul 1994 și încă nu a fost ajustată realităților
existente, iar Legea privind secretul de stat vine în contradicție cu
Legea cu privire la Serviciul de Informații și Securitate, precum și cu Legea
securității statului.

În practică se constată necorespunderea prevederilor Codului fiscal cu cele
din legea fundamentală a statului în materie de acces la informațiile privind
contribuțiile la bugetul de stat. În particular, autoritatea fiscală refuză
furnizarea informației privind veniturile încasate la bugetul național și
informației privind neregulile înregistrate în activitatea financiară a
persoanelor juridice, invocând o listă exhaustivă a solicitanților de
informații, exceptând, în particular, societatea civilă.

O altă problemă este îngrădirea nejustificată de către autorități a
accesului la informația care a fost desecretizată. Legea privind secretul de
stat stabilește patru grade de secretizare a informațiilor: restricționat,
confidențial, secret, strict secret. Iar în corespundere cu gradele de
secretizare a informațiilor sunt stabilite și termene de secretizare, care nu
pot depăși 25 ani. Deși cadrul normativ instituie obligația de desecretizare a
informațiilor de către autorități, aparent  informațiile desecretizate nu
sunt accesibile publicului larg. În asemenea circumstanțe, se constată și
îngrădirea de către autorități a accesului la informația de interes public din
arhivele naționale.

Legislația națională, de asemenea, nu definește fără echivoc cine sunt
furnizorii de informații. În particular, persoanele fizice și juridice care în
baza legii sunt abilitate cu gestionarea unor servicii publice, deseori refuză
să furnizeze informația oficială pretinzând că nu sunt furnizori conform legii
sau invocă nefondat existența secretului comercial.

Problemele cele mai răspândite cu care se confruntă solicitanții de
informații constau în limitarea accesului la informații cu caracter public,
precum și asigurarea cu protecție adecvată a avertizatorilor de integritate
pentru divulgarea unor informații cu acces limitat, însă de interes public
major.

Legea privind secretul de stat
este tot mai des invocată de funcțonari și autorități atunci când jurnaliștii
încearcă să documenteze anumite cazuri de interes public. Ce soluții există în
acest sens?

Atunci când accesul la informație de interes public este obstrucționat în
mod nejustificat, jurnaliștii au instrumente de apărare și de impunere sau
obligare a furnizorilor de informații de a prezenta informația
solicitată. În acest context, potrivit prevederilor Legii privind accesul
la informație, persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes
legitim de către furnizorul de informații poate ataca acțiunile acestuia atât
pe cale extrajudiciară, cât și direct în instanța de contencios administrativ
competentă. Persoana, de asemenea, se poate adresa pentru apărarea drepturilor
și intereselor sale legitime Avocatului Poporului.

Amenzile prevăzute de Codul contravențional, în vigoare din martie anul
curent, pentru încălcarea intenționată a dispozițiilor legale privind accesul
la informație sau a celor cu privire la petiționare variază de la 9 la 15 
unități convenționale (450 – 750 lei) aplicată persoanei fizice și cu amendă de
la 18 la 30 de unități convenționale (900 – 1500 lei) aplicată persoanei cu
funcție de răspundere, iar pentru prezentarea, la solicitare, a unui răspuns cu
date vădit eronate variază de la 27 la 33 de unități convenționale (1350 – 1650
lei) aplicată persoanei cu funcție de răspundere.

Asociația „Juriștii pentru
drepturile omului” a făcut și un studiu al legislației privind secretizarea și
desecretizarea informațiilor. Care sunt concluziile de bază?

Luând în considerare faptul că legislația existentă este învechită și nu a
fost ajustată standardelor comune internaționale de asigurare a accesului la
informația deținută de autoritățile publice, am făcut un screening al cadrului
legal privind secretul de stat prin prisma Principiilor Globale privind Securitatea Națională
și Dreptul la Informație
, numite și Principiile Tshwane, care determină
un șir de standarde privind corelația dintre necesitatea de a asigura un grad
necesar de securizare a actelor publice care se referă la sectorul securității
naționale, fără a compromite dreptul fundamental la informație al cetățeanului
și am formulat o serie de recomandări de îmbunătățire a acestuia.

Printre acestea se numără instituirea obligației de a declara motivele
pentru secretizarea informației, prin adoptarea unei decizii scrise care să
servească motiv pentru refuzul de a divulga informațiile solicitate. Noi
considerăm că decizia în cauză ar trebui să cuprindă: motivele secretizării,
categoria concretă de informații căreia îi aparține informația secretizată,
prejudiciul generat de potențiala divulgare și gravitatea acestuia.  

O altă propunere ține de oferirea
accesului pentru publicul larg la nomenclatoarele departamentale și
interdepartamentale prin desecretizarea acestora. Secretizarea, inclusiv a
listelor care conțin categoriile de informații secrete, face, pe de o parte, ca
legea să nu fie „accesibilă persoanei” iar, pe de altă parte, să nu fie
îndeplinită cerința previzibilității actului normativ.

De asemenea, credem că autoritățile ar trebui să se oblige să publice (cel
puțin o dată pe an) pe pagina web a Comisiei Interdepartamentale pentru
protecția secretului de stat o listă detaliată a tuturor documentelor
secretizate deținute de autorități și persoane juridice, cu excepția celor cu
caracter excepțional. Legislația noastră nu prevede obligația publicării unei
liste detaliate a tuturor documentelor secretizate pe care le deține fiecare entitate
publică, listă ce trebuie revizuită periodic.

Am propus și operarea unor amendamente în legislația cu privire la secretul
de stat care ar obliga autoritățile să revizuiască periodic (de exemplu o
data la 5 ani) informațiile atribuite la secret de stat, inclusiv refuzurile de
a le divulgaobligație
ce se referă la nomenclatoarele de informații, deci la categorii de informații
ce sunt supuse secretizării.

În același context, credem că autoritățile ar trebui să exludă din
legislație prevederea ce ține de secretizarea unor informații pe un termen
nelimitat. Totodată, cadrul legal trebuie completat cu prevederi clare și
comprehensive în partea ce ține de prelungirea termenului maxim de secretizare
 și enumerarea exhaustivă a informațiilor ce pot fi secretizate în mod
excepțional. La fel, credem că este important să fie introdusă
posibilitatea atragerii la răspundere a funcționarilor care au secretizat
anumite informații în mod neîntemeiat.

Ați depistat și cazuri când
anumite informații au fost secretizate în mod neîntemeiat?

Pe site-ul oficial al Comisiei interdepartamentale pentru protecția
secretului de stat nu sunt publicate informațiile desecretizate și nici datele
despre ședințele pe care aceasta le organizează.

Totuși, analizând ultimele decizii desecretizate de pe site-ul comisiei,
putem observa că au fost desecretizate un șir de hotărâri ale Executivului,
datate din 2008, care se referă la alocarea unor mijloace financiare. De
exemplu, în anul 2008, Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului
i-au fost alocate 54,84 milioane lei în scopul majorării cheltuielilor la
compartimentul „Gospodăria drumurilor”. Alți 2,8 mln lei i-au fost alocați
Ministerului Educației și Tineretului pentru Organizația “Orășelul Copilăriei”,
„în scopul susținerii activității de prestare a serviciilor copiilor orfani și
celor din familiile defavorizate”. O altă hotărâre desecretizată se referă la
alocarea a 15 mln lei autorităților din UTA Găgăuzia pentru finanțarea
lucrărilor de reparație capitală a instituției medico-sanitare publice Spitalul
raional Ceadâr-Lunga și 18 mln lei  Consiliului raional Călărași -pentru
finanțarea lucrărilor de reparație capitală a spitalului raional.

Am constatat și unele situații bizare. De exemplu, una din ultimele
informații desecretizate a fost propunerea unei candidaturi pentru șefia la
Serviciul de arhivă. Informația
a fost la început secretizată, după care a fost desecretizată.

În acest context, nu văd
care ar fi fost oportunitatea și argumentarea atribuirii acestor informații la
secret de stat din moment ce acestea sunt principii ce stau la baza
secretizării informațiilor publice și care ar fi fost eventualul pericol sau
prejudiciu generat sau cauzat securității naționale.

Materialul este realizat în cadrul proiectului în cadrul
proiectului „Promovarea implementării eficiente a Principiilor Globale privind
Securitatea Națională și Dreptul la Informare în Republica Moldova apelând la
sistemul judiciar și litigare cu caracter strategic”, implementat de Asociația
Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Centrul de Investigații
Jurnalistice cu sprijinul financiar al Departamentului Justiție și Drepturile
Omului al Fundației Soros-Moldova.