Cererea Andriuta c. Moldovei (55289/13)

La 28 noiembrie 2010, fiul reclamantului
a murit în urma unui accident rutier, fiind pe scaunul pasagerului într-un
vehicul care a lovit un copac. Procurorii au deschis o anchetă penală împotriva
șoferului. În cele din urmă, urmărirea penală a fost încetată din cauza
expirării perioadei legale maxime în care conducătorul auto ar putea avea
calitatea de bănuit. La 4 martie 2013, au fost reluată urmărirea penală
împotriva conducătorului auto vizând nerespectarea normelor de siguranță a
traficului care duce la moartea unei persoane, comisă în stare de ebrietate.
Într-o decizie definitivă din 19 aprilie 2013, instanța de judecată a anulat ordonanța
procurorului din 4 martie 2013, pe motiv că nu au fost îndeplinite condițiile
legale cu privire la reluarea procedurii.

În fața Curții, reclamantul se plânge de
ineficacitate a investigației circumstanțelor morții fiului său.

Curtea a invitat părțile să răspundă la
următoarea întrebare :

         
Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (Mustafa Tunç și
Fecire Tunç v. Turcia [MC], nr 24014/05, § 169-171, 14 aprilie 2015),
investigațiile efectuate de autoritățile naționale în privința circumstanțelor
decesului fiului reclamantului au satisfăcut cerințele articolului 2 din
Convenție?

***

Cererea Matarasu și Savițchi c. Moldovei (cererea nr. 43038/13)

Cererea vizează detenția primului
reclamant, cu 3 ocazii diferite, pentru durate între 5 și 9 ore, urmare a
protestului său pașnic în fața Ministerului de Interne și Procuraturii
Generale. Al doilea reclamant a fost deținut o singură dată în circumstanțe
similare. Ambii reclamanți au fost acuzați de insultarea polițiștilor și
opunerea arestării, însă ulterior au fost achitați de instanțe judecătorești.

Ulterior reclamanții au inițiat
proceduri civile împotriva statului cerând compensații pentru violarea
drepturilor sale garantate de Articolul 5 și 11 din Convenție. Curtea
supremă  a constatat violarea Articolului
5 și 11 din Convenție și a încasat suma de 900 Euro primului reclamant și suma
de 270 celui de al doilea reclamant.

Reclamanții
se plâng că sumele compensațiilor nu sunt suficiente pentru a pierde calitatea
de victime în privința Articolului 5 și 11 din Convenție.

Curtea a invitat părțile să răspundă la
următoarele întrebări :

         
Considerând deciziile naționale și sume
compensațiilor acordate reclamanților, ei pot pretinde în continuare calitatea
de victimă?

         
Dacă da, a avut loc violarea Articolului 5 § 1 din Convenție în rezultatul reținerii
și detenției din 29 ianuarie 2008, 18 decembrie 2008 și 29 ianuarie 2009?

         
Dacă reclamanții au dispus de un drept eficient și
realizabil la compensație pentru detențiile sale contrare Articolului 5
§ 1 din Convenție, potrivit Articolului 5 § 3 din Convenție?

         
Au fost violate drepturile reclamanților garantate
de Articolul 11 din Convenție?

***

Cererea Armeanu
și Vacarciuc c. Moldovei
(cererea nr.
 47861/12)

Cererea se referă la o pretinsă maltratare a
reclamanților în timpul reținerii și detenției la poliție. Potrivit
certificatelor medicale eliberate a doua zi după evenimente respective, ambii
reclamanți au avut, printre altele, răni la cap asociate cu comoție cerebrală
și echimoze a țesuturilor moi ale capului.

Ulterior, instanța de
judecată a constatat vinovaăția de abuz de putere a celor doi polițiști care au
reținut reclamanții. Cu toate acestea, Curtea de Apel Chișinău a decis să
înceteze procedurile, reținând, printer altele, că polițiștii au fost puși sub
acuzare în afara termenelor legale, nerespectarea dreptul la apărare la faza
anchetei și în faza judiciară a procesului. Această decizie a fost confirmată de
Curtea Supremă de Justiție la data de 6 martie 2012.

În fața Curții, reclamanta s-a plans de
violarea articolului 3 al Convenției, sub aspect material și procedural.

Curtea a invitat părțile să răspundă la
următoarele întrebări:

         
Dacă reclamanții
au fost supusși tratamentului inuman și degradant,
contrar articolului 3 al Convenției?

         
Având în vedere
protecția procedurală împotriva tratamentului inuman sau degradant (a se vedea
punctul 131 din Labita c. Italiei [GC], nr 26772/95, CEDO 2000-IV),
au efectuat în speță autoritățile interne o investigație
în conformitate cu exigențele articolului 3 al Convenției?

***

Cererea CINCHIVSCHI c. Moldovei (cererea nr. 35102/12)

La data de 18 mai 2011 reclamantul și partenerul său au
fost implicați într-un conflict cu vecinii. A intervenit poliția și a reținut
reclamantul.
Potrivit raportului de expertiză
medico-legală din 20 mai 2011, s-a depistat o fractură a unui os, numeroase
vânătăi și zgârieturi pe fața și corpul acestuia.

În urma plângerii
reclamantului, procuratura a audiat trei vecini implicați în conflict, precum
și primul ofițer de poliție care a intervenit în conflict. Ei au negat cauzarea
de vătămări reclamantului. Doi dintre vecinii audiați au susținut că
reclamantul ar fi luptat cu prietena lui înainte de sosirea poliției. Ulterior,
procuratura a încetat procedura pe motivul lipsei componenței de infracțiune.
Această ordonanță confirmată printr-o încheiere a judecătorului de instrucție
din 1 decembrie 2011.

În fața
Curții, reclamanta s-a plans de violarea articolului 3 al Convenției, sub
aspect material și procedural.

Curtea a
invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:

         
Dacă reclamantul a
fost supus tratamentului inuman și degradant, contrar articolului 3 al
Convenției?

         
Având în vedere
protecția procedurală împotriva tratamentului inuman sau degradant (a se vedea
punctul 131 din Labita c. Italiei [GC], nr 26772/95, CEDO 2000-IV),
au efectuat în speță autoritățile interne o investigație
în conformitate cu exigențele articolului 3 al Convenției?

***

Cererea Grumeza
c. Moldovei
(cererea nr. 26015/13)

La 14 august 2011
reclamantul, conducând o motocicletă, a fost implicat într-un accident, cu
participarea unui alt automobil, în urma căruia reclamantul a fost rănit grav,
fiind avariate 2 autovehicule. Ulterior de către procuratură a fost pornită o
procedură penală împotriva șoferului automobilului. Cu toate acestea, prin
ordonanța din 19 iulie 2012 procedura a fost încetată, constatând vinovăția
reclamantului în comiterea unei contravenții administrative și
responsabilitatea pentru accident. În urma plângerii reclamantului, ordonanța
procuraturii a fost menținută de instanța de judecată. Judecătorul care a
examinat plângerea reclamantului nu a examinat probele colectate în timpul
investigării cauzei, menționând că competența sa a fost limitată la cea a
legalității obținerii de probe.

Invocând articolul 6
din Convenție, reclamantul sa plâns de a nu a avut garanțiile un proces
echitabil.

Curtea a formulat
părților următoarele întrebări:

         
Articolul
6 § 1 din Convenție, în ceea ce privește latura penală, este aplicabil
situației din speță?

         
Dacă
temeinicia acuzației penale împotriva reclamantului a fost examinată în mod
corespunzător, în conformitate cu articolul 6 § 1 din Convenție?