La data de 2 martie 2017, Curtea a făcut publică decizia în cauza Mociu c.
Moldovei (cerere nr. 66094/12).

Reclamantul, Piotr MOCIU, este cetățean al Republicii Moldova, născut în
anul 1954 și locuiește în Cazaclia.

La 3 august 2012, reclamantul a fost reținut fiind suspectat de fraudă. La
6 august 2012, procurorul a solicitat eliberarea unui mandat de arest pe numele
reclamantului. În aceeași zi, Judecătoria Comrat a dispus arestarea preventivă
a reclamantului pentru treizeci de zile. Reclamantul a fost plasat ulterior în
arest preventiv în izolatorul Comisariatului de poliție din Comrat.

La 7 august 2012, reclamantul a depus recurs împotriva deciziei de a fi
plasat în arest. La 10 august 2012, dânsul s-a plâns că starea sa de sănătate s-a
deteriorat pe perioada detenție din cauza că suferea de gută de mai mulți ani, prin
urmare, a cerut să fie examinat de un medic.

La 13 august 2012, un reumatolog l-a examinat pe reclamant în celula sa.
Medicul nu a înaintat nicio concluzie care ar susține plângerile reclamantului
și a recomandat o examinare suplimentară într-un spital. Însă recomandarea
medicului nu a fost urmată. După ce a fost examinat de către personalul medical
din penitenciar, administrația penitenciarului a concluzionat că reclamantul a
fost apt pentru detenție.

La 28 august 2012, Curtea de Apel Cahul a examinat recursul reclamantului privind
arestul. Reprezentantul reclamantului a prezentat copii de pe dosarele medicale
ale reclamantului care confirmau diagnosticul „Gută în stadiu decompensat
în fază de acutizare”. Cu toate acestea, instanța a respins pretențiile
reclamantului privind starea sa de sănătate ca nefondate, bazându-se pe opinia
personalului medical din penitenciar, potrivit căruia reclamantul ar putea
beneficia de asistență medicală adecvată în detenție.

Arestul reclamantului a fost prelungit de mai multe ori. La data de 30
noiembrie 2012, Judecătoria Comrat a dispus plasarea reclamantului în arest la
domiciliu. Reclamantul a depus recurs. La 10 decembrie 2012, Curtea de Apel
Comrat a casat decizia instanței inferioare, și a dispus eliberarea
reclamantului din arest.

Pe parcursul procedurii reclamantul a fost deținut în două unități de
detenție, și anume la Comisariatul de poliție din Comrat și în penitenciarul din
Cahul. Părțile nu au specificat perioadele exacte de detenție a reclamantului
în unitățile menționate.

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 din Convenției cu privire
la condițiile inadecvate de detenție din izolatorul Comisariatului de poliție
din Comrat și despre lipsa de îngrijire medicală corespunzătoare. De asemenea,
s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că Curții de Apel Comrat i-a
luat mai mult de trei săptămâni examinarea recursului său împotriva deciziei
Judecătoriei Comrat din 6 august 2012.

Potrivit Curții, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 din
Convenție că condițiile de detenție din Comisariatul de poliție Comrat au
constituit tratament inuman și degradant. Cu toate acestea, reclamantul nu a
reușit să specifice perioada detenției sale în unitatea respectivă. Nici nu a
dat detalii cu privire la condițiile pe care le consideră a fi inadecvate (a se
vedea Ananiev și alții c. Russia, nr.
42525/07
și 60800/08,
§ 122, 10 ianuarie 2012). În astfel de circumstanțe, Curtea a considerat ca nefondate
aceste acuzații și a ajuns la concluzia că această parte a cererii este vădit
nefondată și, prin urmare, inadmisibilă în sensul articolului 35 § 3 și 4 din
Convenție.

În continuare, reclamantul s-a plîns că autoritățile nu i-au oferit un
tratament medical adecvat stării sale. Cu toate acestea, Curtea notează că
reclamantul nu a reușit să justifice această parte a cererii în temeiul
articolului 3. Și anume, reclamantul nu a prezentat nicio dovadă că a avut nevoie
de îngrijiri medicale de urgență. În consecință, Curtea concluzionează că și
această parte a cererii este, de asemenea, în mod vădit nefondată și, prin
urmare, inadmisibilă în sensul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție.

În cele din urmă, reclamantul s-a plâns că Curtea de Apel Comrat a examinat
recursul împotriva deciziei Judecătoriei Comrat din 6 august 2012 abia la 30
august 2012. În opinia sa, această întârziere a constituit o încălcare a
articolului 5 § 4 din Convenție.

Curtea reiterează că articolul 5 § 4 nu garantează ca atare un drept de a
contesta deciziile prin care se dispune sau se prelungește arestarea, deoarece
prevederea de mai sus face referire la „proceduri”, și nu la „căi de atac”.
Intervenția unei singure autorități este conformă cu articolul 5 § 4, cu
condiția că procedura urmată are un caracter judiciar și acordă persoanei
vizate garanții adecvate în privința modului lipsirii de libertate în cauză (a
se vedea Ječius c. Lituaniei, nr. 34578/97,
§ 100, CEDO 2000-IX, citată la Malai c.
Moldovei
, nr. 7101/06,
§ 29, 13 noiembrie 2008). Prin urmare, rezultă că pretenția este incompatibilă ratione materiae cu prevederile
Convenției în sensul articolului 35 § 3 și urmează a fi respinsă în
conformitate cu articolul 35 § 4.

Din aceste motive, Curtea, în
unanimitate, a decis să radieze cererea de pe rol.

În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către P. Balan, avocat
din Chișinău.