La data de 19 ianuarie 2017, Curtea a
făcut publică decizia în cauza Svarciuc
c. Moldovei
(cerere nr. 34374/07).

Reclamantul, Constantin Svarciuc, este cetățean
al Republicii Moldova, născut în anul 1968 și locuiește în Chișinău.

La 31 martie 2006, reclamantul a fost arestat
fiind suspectat de jaf. La 12 iulie 2007, a fost condamnat de Judecătoria Rîșcani
(Chișinău) la unsprezece ani de închisoare. Hotărârea de condamnare a fost menținută
de Curtea de Apel Chișinău la data de 24 noiembrie 2008.

Pe perioada anchetei și după
condamnare, reclamantul a fost deținut în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău.
Potrivit lui, condițiile de detenție erau precare. În particular, celula era
umedă, întunecată și supraaglomerată, iar hrana insuficientă și de proastă
calitate, precum și lipseau medicamente de care avea nevoie. Reclamantul a
invocat că toate aceste cauze au fost dus la deteriorarea stării sale de
sănătate.

La 6 martie 2012, reclamantul a fost
eliberat condiționat.

Reclamantul, în temeiul articolului 3
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a plâns de condițiile de detenție
neadecvate din Penitenciarul nr. 13.

Cererea reclamantului a fost comunicată
Guvernului Republicii Moldova, care a transmis observațiile sale cu privire la
admisibilitatea și fondul cauzei. Aceste observații au fost trimise reclamantului,
fiind invitat să-și prezinte propriile observații. Niciun răspuns nu a fost
primit la scrisoarea grefei.

Prin scrisoarea recomandată din 5
septembrie 2016, Curtea i-a adus la cunoștință reclamantului că perioada prevăzută
pentru prezentarea observațiilor sale au expirat la 2 iulie 2016 și că nu s-a
solicitat prelungirea acesteia. Totodată, i-a fost adus la cunoștință
conținutul articolul 37 § 1 (a) al Convenției, care prevede că Curtea poate
radia cererea de pe rol atunci când circumstanțele conduc la concluzia că
reclamantul nu intenționează să continue examinarea cauzei. Cu toate acestea,
niciun răspuns nu a parvenit în adresa Curții.

În aceste condiții, conform articolului
37 § 1 (a) din Convenție, Curtea considerat că reclamantul nu mai dorește să
continue examinarea cererii sale. Mai mult decât atât, în conformitate cu
articolul 37 § 1, Curtea a constatat că nu există circumstanțe speciale, legate
de respectarea drepturilor omului, care să impună continuarea examinării
cauzei. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea, în unanimitate, a decis să
radieze cererea de pe rol.