Refuzul autorităților maghiare de a
furniza unui ONG informația privind activitatea avocaților din oficiu
constituie o încălcare a dreptului de acces la informație.

Prin hotărârea Marii Camere din 08
noiembrie 2016 în cauza Magyar Helsinki Bizottság c. Ungariei (cererea nr.
18030/11) Curtea a constatat, cu 15 voturi la 2, că a avut loc violarea
Articolului 10 din Convenție, libertatea de exprimare.

Cauza a vizat refuzul autorităților
maghiare de a furniza unui ONG informația privind activitatea avocaților din
oficiu, motivând prin faptul că informația respectivă conține date cu caracter
personal care, potrivit legislației maghiare, nu poate fi dezvăluită.

Curtea a notat că informația solicitată de
către asociația reclamantă era necesară pentru a realiza un studiu privind
funcționarea sistemului de avocați publici; studiu realizat în calitate de NGO
în domeniul drepturilor omului, cu scopul de a contribui la discutarea unor
chestiuni de interes public deosebit.

În opinia Curții, negând accesul
asociației reclamante la informația solicitată, autoritățile naționale au
subminat exercitarea de către aceasta a libertății de a primi și răspândi
informație.

Curtea a notat că obiectul studiului a
vizat eficiența sistemului de avocați publici, o chestiune strâns legată de
dreptul la un proces echitabil, un drept fundamental în legislația maghiară și
un drept de o importanță majoră din Convenție, și a accentuat că asociația
urmărea să abordeze teoria sa precum că modelul de numire a acelorași avocați
este disfuncțional.

Curtea a constatat, în particular, că
drepturile de confidențialitate nu erau să fie afectate în mod negativ, dacă
era furnizată informația solicitată de asociație, deoarece deși informația
solicitată indiscutabil viza informație personală, aceasta nu implica informații
în afara domeniului public.

Curtea a constatat, de asemenea, că
legislația națională, potrivit interpretării date de instanțele naționale, a
exclus orice evaluare semnificativă a drepturilor asociației de libertate de
exprimare, și a considerat că în speță, orice limitare a publicației realizate
de asociație, care intenționa să contribuie să dezbaterea unei chestiuni de
interes public, urma să fie supusă unei verificări considerabile.

În final, Curtea a considerat că
argumentele Guvernului nu au fost suficiente pentru a indica că ingerința
respectivă era necesară într-o societate democratică și a concluzionat că, nu a
existat o un raport rezonabil de proporționalitate dintre măsura aplicată,
refuzul de a furniza numele avocaților din oficiu și numărul de desemnări în
acest sens în diferite jurisdicții și că a urmărit un scop legitim, protecția
drepturilor terților.

Judecătorii Nußberger și Keller au
formulat o opinie comună concurentă. Judecătorul Sicilianos a formulat o opinie
concurentă, urmat de judecătorul Raimondi. Judecătorul Spano a formulat o
opinie disidentă, urmat de judecătorul Kjølbro.