Deciziile făcute publice în luna decembrie 2014:
Globa
și alții c. Moldovei, Malai și alții c. Moldovei, Stefoglo c. Moldovei,
Moroi c. Moldovei, T.V. – Zavtoni I.I. c. Moldovei, Tabacaru
și Guțu c. Moldovei, Paduraru c. Moldovei.

***

În cauza Globa
și alții c. Moldovei
(cererile nr. 13333/07, 15310/07 și 844/09),
reclamanții sunt Angela GLOBA, Leonid GUÈšULEAC, Maria AVTUDOV, Boris AVTUDOV,
Elena AVTUDOV, Victor AVTUDOV, Vladimir AVTUDOV și Olga BALACAN.

Invocând art. 6
CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1, reclamanții s-au plâns de neexecutarea
deciziilor favorabile definitive, privind asigurarea cu spațiu locativ.

Cererile au fost
comunicate Guvernului până la adoptarea hotărârii pilot în cauza Olaru și
alții
(cererile nr. 476/07, 22539/05, 17911/08
și 13136/07, 28 iulie 2009).

Hotărârile
naționale în cauzele Globa și Guțuleac (nr. 13333/07
și 15310/07) au fost executive, iar hotărârea în cauza Avtudov și
alții
(nr. 844/09) a rămas neexecutate. Perioadele neexecutării variază
între 13 și 84 de luni.

La 15 mai 2014
și 04 iulie 2014 Guvernul a informat Curtea despre declarații unilaterale pe
marginea cererilor și a cerut radierea cererilor de pe rol.

În particular,
Guvernul a recunoscut violarea art. 6 CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1 și a
propus următoarele sume, cu titlu de despăgubiri: a) în cauza 1333/07 – 2000
Euro, pentru neexecutare de 48 de luni; b) între cauza 15310/07 – 1000 Euro
pentru neexecutare de 13 luni și c) în cauza 844 – 4500 Euro fiecărui reclamant
pentru neexecutare de 48 de luni.

La 08 iulie 2014
și 18 septembrie 2014 reclamanții au informat Curtea că nu sunt de acord cu
condițiile declarației unilaterale, considerând sumele pentru despăgubiri ca
insuficiente. În particular a) în cauza 1333/07 s-a cerut 5000 Euro cu titlu de
despăgubiri și 2000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli; b) în cauza
15310/07 s-a cerut 50000 Euro cu titlu de despăgubiri și 2000 Euro cu titlu de
costuri și cheltuieli; și c) în cauza 844/09 s-a cerut 5000 Euro cu titlu de
compensații morale, 1000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli și compensația
costului apartamentului, fiecărui reclamant câte 30000 Euro.

Curtea a luat
notă de declarațiile unilaterale a Guvernului și având în vedere conținutul
acestora și sumele propuse cu titlu de despăgubiri, Curtea le-a considerat ca
consistente practicii în cauze similare și a decis radierea cererii de pe rol.

***

În cauza Malai
și alții c. Moldovei
(cererea nr. 22267/08) reclamanții sunt I.
Malai, N. Malai și D. Malai.

Invocând art. 6
CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1, reclamanții s-au plâns de neexecutarea
deciziilor favorabile definitive, privind asigurarea cu spațiu locativ.

La 15 mai 2014
Guvernul a informat Curtea despre declarație unilaterală pe marginea cererii și
a cerut radierea acesteia de pe rol, astfel s-a recunoscut violarea art. 6 CEDO
și art. 1 Protocolul nr. 1 și a suma de 4500 Euro cu titlu de despăgubiri.
Reclamanții nu au fost de acord cu declarația unilaterală a Guvernului.

Curtea a luat
notă de declarația unilaterală a Guvernului și având în vedere conținutul
acesteia și suma propusă cu titlu de despăgubire, Curtea a considerat ca
consistente practicii în cauze similare și a decis radierea cererii de pe rol.

***

În cauza Stefoglo
c. Moldovei
(cererea nr. 22966/13) reclamantul este Roman Stefoglo.

Invocând art. 3
CEDO, reclamantul s-a plâns de maltratare în custodia poliției și art. 5 CEDO,
detenția ilegală în spitalul psihiatric.

La 30 iunie 2014
Guvernul a informat Curtea despre declarația unilaterală, potrivit căreia Guvernul
a recunoscut violarea CEDO și s-a obligat să plătească reclamantului suma de
20000 Euro.

La 21 octombrie
2014 reclamantul a informat Curtea că este de acord cu declarația unilaterală a
Guvernului.

Curtea a luat
notă de declarația unilaterală a Guvernului și a decis radierea cererii de pe
rol.

***

În cauza Moroi
c. Moldovei
(cererea nr. 55886/13) reclamantul este Iulian Moroi.

Reclamantul s-a
plâns că a fost maltratat de către ofițerii de poliție în urma protestelor
violente din aprilie 2009. De asemenea, s-a plâns de lipsa investigației
eficiente a plângerii sale privind maltratarea și lipsa remediilor efective.

La 29 septembrie
2014 Curtea a primit un acord de reglementare amiabilă semnat de părți,
potrivit căruia reclamantul își retrage toate pretențiile împotriva Guvernului,
fiind despăgubit cu suma de 15000 Euro cu titlu de despăgubiri și 1500 cu titlu
de costuri și cheltuieli.

Curtea a luat
notă de acordul de reglementare amiabilă și a decis radierea cererii de pe rol.

***

În cauza T.V.
– Zavtoni I.I. c. Moldovei
(cererea nr. 35153/10) reclamantul este o
companie din Republica Moldova.

La 17 mai 2008
compania reclamantă o obținut o hotărârea judecătorească împotriva companiei D.
privind încasarea sumei de 266 693.55 MDL.  Hotărârea nu a fost contestată
și a devenit definitivă.

La 31 martie
2010 compania D. a înaintat o cerere de revizuire a hotărârii judecătorești din
17 mai 2008.  La 23 aprilie 2010 cererea de revizuire a fost admisă.

La 30 decembrie
2011 procurorul general a depus o cerere de revizuire la decizia din 23 aprilie
2010.

Prin decizia din
15 martie 2012, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea Procurorului
General, constatând că redeschiderea cazului la 23 aprilie 2010 a încălcat
principiul securității raporturi juridice și că scopul cererii de revizuire a
companiei D. nu a fost corectarea unei erori dar de anulare a unei decizii
definitive nefavorabile.

Invocând art. 6
CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1, compania reclamantă s-a plâns de anularea
hotărârii favorabile definitive.

După comunicarea
cererii, Guvernul a informat Curtea despre adoptarea Curții Supreme de Justiție
din 15 martie 2012, menționând că instanța supremă a recunoscut încălcarea
drepturilor companiei reclamante. Astfel Guvernul și-a exprimat opinia că
compania reclamantă a obținut despăgubiri adecvate și suficiente la nivel
național și a invitat  ACurtea să constate că compania a pierdut
„victima” lui și, prin urmare, a cerut respingerea cererii
incompatibilă ratione personae.

Guvernul, de
asemenea, a invocat neepuizarea căilor de atac interne, or compania reclamantă
a avut posibilitatea de a solicita Curții Supreme de Justiție, invocând direct
pe dispozițiile Convenției, despăgubiri pentru încălcarea Convenției.

În opinia
companiei reclamantul, remediul invocat de Guvern este ineficient și în lipsa
compensării, de asemenea, a păstrat statutul de victimă.

Curtea a notat
că părțile nu au contestat existența constatării încălcării de către
autoritățile naționale, în particular prin decizia Curții Supreme de Justiție
din 15 martie 2012, prin care s-a recunoscut încălcarea principiului
securității juridice.

Cu toate
acestea, compania reclamantă nu a fost compensată pentru daunele suferite.
Curtea a notat că ea nici nu a formulat o astfel de cerere. Deși, este adevărat
că legislația națională nu prevede un drept de despăgubire pentru astfel de
încălcări, totuși reiese Curtea Supremă poate acorda despăgubiri aplicând
direct prevederile Convenției (a se vedea, Cumatrenco v. Moldova (dec.), nr
28209/03, 20 martie 2007).

Curtea a
constatat, de asemenea, că potrivit legislației naționale, termenul de
prescripție extinctivă, inclusiv pentru cererile de despăgubire este de trei
ani. Prin urmare, compania reclamantă poate încă înainta o astfel de cerere în
fața instanțelor naționale.

Curtea a
concluzionat că, în lipsa unei astfel de cereri de despăgubire, pretențiile
companiei reclamante trebuie respinse în conformitate cu articolul 35 § 1 și 4
din Convenție (a se vedea, de exemplu, Galuschin v. Moldova (dec.), nr
29568/06, § 30, 23 august 2011 și Trifautan c. Moldovei (dec.), nr 51427/09, 12
noiembrie 2013) și a declarat cererea ca inadmisibilă.

***

În cauza Tabacaru
și Guțu
c. Moldovei (cererea nr. 29626/09 și 42574/09)
reclamanții sunt Sergiu Tabacaru și Boris Guțu.

Invocând art. 6
CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1, reclamanții s-au plâns de neexecutarea
deciziilor favorabile definitive din 04 februarie 2009 și 13 mai 2009, privind
asigurarea cu spațiu locativ.

La 13 februarie
2010, Consiliul municipal Chișinău a executat deciziile din 4 februarie și 13
mai 2009.

Curtea observat
că în cazul din speță perioada de neexecutare era de douăsprezece luni pentru
primul reclamant și nouă luni pentru al doilea reclamant, perioadele fiind rezonabile

Prin urmare,
Curtea consideră că plângerile reclamanților sunt vădit neîntemeiate și trebuie
respinse în conformitate cu articolul 35 § 3 și 4 din Convenție.

***

În cauza Paduraru
c. Moldovei
(cererea nr. 28355/08) reclamantul este Grigore Paduraru.

Invocând art. 6
și 13 CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plâns de neexecutarea
deciziei favorabile definitive, privind asigurarea cu spațiu locativ, în
calitate de procuror.

La 15 mai 2014
Guvernul a informat Curtea despre declarații unilaterale pe marginea cererii și
a cerut radierea acesteia de pe rol.

În particular,
Guvernul a recunoscut violarea art. 6 și 13 CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1 și
a suma de 4,500 cu titlu de despăgubiri.

De asemenea,
Guvernul a reiterat că locuința specificată în hotărârile naționale era de
serviciu și având în vedere că reclamantul a părăsit serviciul public, și că
locuința socială urma a fi acordată temporar pe durata funcției sale. De îndată
ce a demisionat din serviciul public, și hotărârea judecătorească în acest sens
e desuetă.

 La 4 iulie
2014 reclamantul a informat Curtea că nu este de acord cu condițiile
declarației unilaterale, pe motiv că suma propusă ar fi prea mică și că
hotărârea judecătorească a rămas neexecutată.

Curtea a notat
că, prin hotărârea din 7 februarie 2006, instanțele naționale au atribuit
reclamantului pe durata mandatului locuință de serviciu. În continuare ea a
notat că, după demisia reclamantului din 28 decembrie 2007, hotărârea
judecătorească nu mai obliga autoritățile să ofere locuință de serviciu.

Curtea a
reamintit, de asemenea, că în conformitate cu articolul 37 din Convenție, ea
poate decide să radieze o cerere rol pentru orice alt motiv, dacă nu se mai
justifică continuarea examinării cererii.

De asemenea,
Curtea a reiterat că, în anumite circumstanțe, ar putea fi oportun să radieze o
cerere în temeiul articolului 37 § 1 c), pe baza unei declarații unilaterale de
către Guvern, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cererii.

Urmare a celor menționate Curtea a decis radierea cererii de pe rol.