În lunile octombrie 2013 CtEDO a făcut
publice următoarele decizii contra Moldovei: Colesnic c. Moldovei
(cererea nr. 3312/11), Ziminov c. Moldovei (cererea
nr. 50977/10), Societatea Română de Televiziune
c. Moldovei (cererea nr. 36398/08) și Zmuncila c. Moldovei (cererea nr. 8197/09).
***
În cauza Colesnic c. Moldovei, reclamantul
este Vasile Colesnic născut în 1960, din Șoldănești.
Cererea reclamantului, prin care acesta s-a
plâns de ineficiența investigației privind pretinsa maltratare de către un
terț, a fost comunicată Guvernului, care a prezentat observațiile privind
admisibilitatea și fondul cauzei. Observațiile Guvernului au fost expediate
reclamantului, însă nu a fost primit nici un răspuns.
Printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire din
data de 07 iunie 2013 Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului că
termenul acordat pentru prezentarea observațiilor a expirat la 18 februarie
2013 și că el nu a solicitat prelungirea acestuia. Între altele, ea a precizat
că, potrivit dispozițiilor acestui articol, ea poate radia o cerere dacă, așa
cum este cazul în speță, circumstanțele indică faptul că reclamantul nu dorește
să mențină cererea. Reprezentantul reclamantului a primit scrisoare la 14 iunie
2013, însă nu a trimis nici un răspuns.
În lumina celor de mai sus, Curtea a conchis că
reclamantul nu dorește să mențină cererea sa în sensul articolului 37 § 1 a) al
Convenției și a decis radierea acesteia de pe rol.
***
În cauza Ziminov c. Moldovei, reclamanta este Tatiana Ziminov, născută
în 1952, din Chișinău.
La 14 noiembrie 2004 reclamanta a vizitat prietena sa, cu ocazia zilei
acesteia de naștere și a consumat lichior. Aproximativ la 22.30 reclamanta și
prietena sa au plecat la un bar, unde au petrecut toată noaptea. Următoarea zi
reclamanta a fost transportată de acasă cu ambulanța la spital. La spital s-a
constat că ea are un picior fracturat. Piciorul a fost imobilizat și ea a fost
externată următoarea zi. Ea a fost spitalizată din nou de pe 22 noiembrie până
în 10 decembrie 2004.
La 14 decembrie 2004 reclamanta a înaintat o plângere procuraturii,
pretinzând că aproximativ la 22.30 , 14 noiembrie 2004, o persoană s-a apropiat
de ea, a hipnotizat-o și i-a luat trei inele de aur. Ea a încercat să opună
rezistență, însă a fost lovită în regiunea genunchiului și a căzut. În urma
atacului reclamanta a suferit o fractură la picior și a avut nevoie de
spitalizare.
La 15 decembrie 2004 prietenul reclamantei a depus o explicație la
procuratură, menționând că la 14 noiembrie 2004 s-au aflat în bar. Vorbind cu
barmenul, a auzit strigătul reclamantei „am fost jefuită” și a văzut o persoană ieșind din bar. Ea a
încercat să-l oprească, însă el i-a zis să nu se amestece. Ulterior ea a dus
reclamanta acasă.
Între 23 decembrie 2004 și 19 ianuarie 2005 procuratura a audiat tot
personalul din bar, și fiica prietenei reclamantei. Personalul barului a
declarat că reclamanta și prietena sa au avut un comportament inadecvat, au
consumat o cantitate mare de alcool, au căzut jos, etc. În dimineața următoare o
angajată a barului a găsit un inel sub masă. Deoarece reclamantul nu aveau bani
pentru a plăti paharele stricate, paza a refuzat să-i întoarcă inelul până la
plata datoriei. După achitarea datoriei inelul a fost restituit reclamantei.
Fiica prietenei reclamantei a explicat că reclamanta a venit la ziua de
naștere a mamei acesteia. Reclamanta a consumat cu prietena sa vin și votcă. Aproximativ
la 23.00 reclamanta și prietena sa au părăsit apartamentul. Prietena reclamantei
s-a întors a doua zi și a comunicat că cineva a luat inelele reclamantei, ea nu
a văzut cine a bătuto pe reclamantă.
La 17 ianuarie 2009 procuratura a decis încetarea urmăririi penale, pe
motivul că nu a fost identificați careva suspecți. Urmare a plângerii
reclamantei, la 18 iulie 2009, judecătoria Botanica a decis reluarea
investigațiilor.
La 27 octombrie 2010, în urma efectuării anumitor acțiuni procesuale,
procuratura a decis încetarea urmăririi penale, pe motivul că nu a fost
identificați careva suspecți.
În fața Curții reclamanta s-a plâns de violarea art. 3 și 6 CEDO, pe
motivul că autoritățile au omis să efectueze o investigație eficientă a
plângerii acesteia.
Considerând materialele investigației efectuate de autoritățile naționale,
Curtea a avut dubii serioase în ceea ce privește alegația reclamantei că a fost
supusă vreunei forme de maltratare în noaptea respectivă. Ea a notat că
reclamanta a depus o plângere oficială după o lună de zile. Unele declarații a
reclamante par a fi inexacte și sunt inconsistente declarațiilor martorilor
audiați, inclusiv prietenei sale. Nimeni din martori, inclusiv prietena, nu au
văzut lovirea reclamantei în picior. Personalul barului au declarat că
reclamanta era în stare avansată de ebrietate și că a căzut pe scări. În aceste
circumstanțe Curtea poate doar să concluzioneze că leziunile suferite de
reclamantă nu au fost cauzate de maltratare. Corespunzător, nu este cazul ca
statul să răspundă pentru eficiența investigației pretinsei maltratări.
Curtea a decis că cererea este vădit inadmisibilă în sensul art. 35 § 3 și
4 din Convenție.
***
În cauza Zmuncila, reclamantul este Ion Zmuncila născut în 1967, din
Chișinău.
Invocând art. 6 și 13 din Convenție, și art. 1 Protocolul adițional,
reclamantul s-a plâns de neexecutarea unei hotărâri favorabile și lipsa unui
recurs efectiv.
La 10 noiembrie 2009 cererea a fost comunicată Guvernului. La 21 iunie 2011
reclamantul a fost invitat să prezinte cererea de satisfacție echitabilă.
Reclamantul nu a prezentat nici un răspuns.
Printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire din
data de 16 noiembrie 2011 Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului
că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor a expirat la 01 septembrie
2011 și că el nu a solicitat prelungirea acestuia. Între altele, ea a precizat
că, potrivit dispozițiilor acestui articol, ea poate radia o cerere dacă, așa
cum este cazul în speță, circumstanțele indică faptul că reclamantul nu dorește
să mențină cererea. Reprezentantul reclamantului a primit scrisoare la 07 decembrie
2011, însă nu a trimis nici un răspuns.
În lumina celor de mai sus, Curtea a conchis că
reclamantul nu dorește să mențină cererea sa în sensul articolului 37 § 1 a) al
Convenției și a decis radierea acesteia de pe rol.
***
În cauza Societatea Română
de Televiziune c. Moldovei, reclamantul
este o companie publică de televiziune.
Programele televizate a companiei reclamante
au fost difuzate pe teritoriul Moldovei.
În 2007 au expirat angajamentele anterioare
privind finanțarea difuzării programelor companiei reclamante și părțile au
inițiat negocierile pentru a stabili noi condiții. Pe durata negocierilor, în
pofida faptului că licența companiei reclamante era valabilă, Guvernul a decis
să aloce frecvența utilizată de SRTV unei companii terțe, fiind întreruptă
difuzarea programelor companiei reclamante.
Compania reclamantă a inițiat proceduri
judiciare la nivel național, însă fără succes. Prin decizia Curții Supreme de
Justiție din 10 iulie 2008 a fost respinsă acțiunea respectivă.
În fața Curții compania reclamantă s-a plâns,
în temeiul art. 10 CEDO, că măsurile aplicate de autoritățile naționale i-au
încălcat dreptul de a răspândi informația. În continuare, a invocat că
imposibilitatea de a exercita dreptul de a difuza pe teritoriul Republicii
Moldova, în conformitate cu licența sa, constituie o încălcare a drepturilor
sale prevăzute de art. 1 Protocolul adițional.
La 06 noiembrie 2009 cererea companiei
reclamante a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova.
Guvernul României și-a exercitat dreptul de a
interveni în procedurile în fața Curții.
La 16 septembrie 2013 Curtea a primit un
acord de reglementare amiabilă semnat de părți. Potrivit acestuia, printre
altele, Guvernul a recunoscut necondiționat violarea drepturilor companiei
reclamante; s-a angajat să acorde companiei reclamante un segment din primul multi-plexor în sistemul digital
din Moldova, fără participarea în concurs; în perioada de tranziție a
implementării sistemului digital, programele SRTV vor fi distribuite de
operatorii TV prin cablu; etc.
Curtea a luat notă de acordul de reglementarea
amiabilă semnat de părți și a decis radierea cererii de pe rol, în temeiul art.
39 CEDO.
