În luna septembrie 2013 CtEDO a făcut publice următoarele decizii contra
Moldovei: Sperciuc c. Moldovei (cererea nr. 16938/06), Bogdanovici
c. Moldovei
(cererea nr. 35436/08), Apostolachi c. Moldovei (cererea
nr. 32481/09), Livadari c. Moldovei (cererea nr. 47619/10), Banari
c. Moldovei
(cererea nr. 74450/11), Arabadji c. Moldovei
(cererea nr. 25620/06), Antoci c. Moldovei (9209/08), Cucos
c. Moldovei
(60168/09), Corotchi c. Moldovei (50166/06) și Baranov
c. Moldovei
(20935/05).

***

În cauza Sperciuc c. Moldovei, reclamantul este Tudor Sperciuc ,
cetățean al Republicii Moldova, născut în 1948 și locuiește în Cocieri.

Invocând articolul 3 CEDO, reclamantul s-a plâns de maltratare și lipsa
unei efective; invocând articolul 2 din Protocolul nr. 4, s-a plâns de anularea
tardivă a interdicției de a părăsi țara.  

La 06 iunie și 02 iulie 2013, Curtea a primit declarațiile de reglementare
semnate de către părți, potrivit cărora Guvernul s-a obligat să plătească
reclamantului suma de EUR 11,700.

Curtea a luat notă de reglementarea amiabilă convenită de părți și a decis
radierea cererii de pe rolul său.

***

În cauza Bogdanovici c. Moldovei, reclamantul este Stanislav
Bogdanovici, născut în 1983.

La 20 noiembrie 2005 reclamantul a fost arestat și plasat în detenție,
fiind suspectat de furt. După arestare reclamantul pretinde că a fost supus
maltratării pentru a da declarații.

La 14 iunie  2006 reclamantul a fost
găsit vinovat de fapta imputată și condamnat la 8 ani de închisoare, sentința
fiind menținută în vigoare de instanțele judecătorești superioare.

Între timp reclamantul s-a plâns procuraturii privind pretinsa maltratare,
însă fără succes.

Pe durata detenției reclamantul a fost deținut în două izolatoare: în Penitenciarul
nr. 13 și Penitenciarul nr. 9.

Cererea reclamantului, privind condițiile de detenție, a fost comunicată
Guvernului.

Invocând art. 3 CEDO, reclamantul s-a plâns că a fost supus maltratării și,
în susținerea alegațiilor sale, a invitat Curtea să contacteze persoanele cu
care a împărțit celula în perioada de referință. De asemenea, invocând art. 5
CEDO, reclamantul s-a plâns că arestarea acestuia nu s-a bazat pe motive
suficiente și relevante, și nu au avut o bază legală. În final, reclamantul a
pretins că procedurile penale împotriva acestuia nu au fost echitabile, în
sensul art. 6 CEDO, și durata acestora a fost excesivă. Deoarece instanțele
naționale au eșuat să considere argumentele acestuia, reclamantul a pretins că
nu a dispus de un remediu eficient în sensul art. 13 CEDO.

La 15 aprilie 2013 Guvernul a informat Curtea despre intenția de a formula
o declarație unilaterală, potrivit căreia a recunoscut încălcarea art. 3 CEDO
din cauza condițiilor de detenție, în perioada 10 mai 2007 – 07 februarie 2008
și a propus să plătească suma de EUR 4,000 cu titlu de prejudicii și costuri și
cheltuieli.

Prin scrisoarea din 01 iulie 2013 reclamantul a informat că declarația unilaterală
a Guvernului nu poate fi acceptată, deoarece sumele propuse de Guvern sunt
insuficiente, considerând că este îndreptățit la o compensație de EUR 40,000 cu
titlu de prejudiciu material, EUR 60,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR
1,500 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Având în vedere conținutul declarației unilaterale a Guvernului și suma
compensației propuse, Curtea a considetat că nu mai este justificată
continuarea examinării cererii în această parte, și a decis radierea acesteia
de pe rol.

În ceea ce privește restul capetelor din cerere, Curtea a notat că ele au
fost înaintate după expirarea termenului de șase luni, corespunzător urmând a
fi respinse în temeiul art. 35.1 și 35.4 CEDO.

***

În cauza Apostolachi c. Moldovei, reclamantul este Iurie Apostolachi,
născut în 1960 și care locuiește în Bender.

Invocând articolul 6 CEDO, reclamantul s-a plâns de inechitatea
procedurilor civile, pe motiv că cauza  a
fost examinată în lipsa acestuia.

La 31 mai 2012 cererea reclamantului a fost comunicată Guvernului.

La 20 mai 2013 Guvernul a informat Curtea, că după comunicarea cererii, au
fost redeschide procedurile, și că la 27 februarie 2013 Curtea Supremă de
Justiție, printre altele, a recunoscut violarea art. 6 CEDO și a dispus
adjudecarea unei compensații de EUR 1,000.

La 04 iulie 2013 reprezentantul reclamantului a informat Curtea că dorește
radierea cererii de pe rol.

În lumina celor menționat, Curtea a decis, în temeiul art. 37.1 CEDO,
radierea cererii de pe rolul său.

***

În cauza Livadari, reclamanții sunt Petru și Vasile Livadari, născuți în
1985 și 1987, din Chișinău și Cricova.

Invocând articolul 3 CEDO, reclamanții s-au plâns de maltratare și lipsa
unei efective; invocând articolul 13 CEDO, s-au plâns de lipsa unui recurs
efectiv. 

La 30 iulie și 02 august 2013, Curtea 
a primit declarațiile de reglementare semnate de către părți, potrivit
cărora Guvernul s-a obligat să plătească reclamanților suma de EUR 14,000.

Curtea a luat notă de reglementarea amiabilă convenită de părți și a decis
radierea cererii de pe rolul său.

***

În cauza Banari c. Moldovei, reclamantul este Radu Banari născut în
1989.

Invocând art. 3 CEDO, reclamantul s-a plâns de maltratarea sa în custodia
poliției în aprilie 2009 și omisiunea de a efectua o anchetă efectivă pe
marginea plângerii de maltratare.

La 09 iulie și 16 iulie 2013, Curtea 
a primit declarațiile de reglementare semnate de către părți, potrivit
cărora Guvernul s-a obligat să plătească reclamanților suma de EUR 12,000.

Curtea a luat notă de reglementarea amiabilă convenită de părți și a decis
radierea cererii de pe rolul său.

***

În cauza Arabadji c. Moldovei, reclamantul este Constantin Arabadji
născut în 1973.

La 07 iulie 2005 a fost inițiată o cauză penală împotriva reclamantului, în
perioada de referință procuror, fiind suspectat de comiterea infracțiunilor de
abuz în favoarea unei organizații criminale și neglijență.

La 01 noiembrie 2005 procurorul responsabil de caz a dispus reținerea
reclamantului pentru 72 de ore. Reclamantul fiind deținut în IDP a CGP,
potrivit acestuia într-o celulă cu alți doi infractori. La 04 noiembrie 2005
instanța de judecată a respins demersul procurorului de arestare preventivă a
reclamantului.

La 10 noiembrie 2005 reclamantul a depus o plângere la judecătoria Rîșcani
împotriva procesului verbal de reținere. La 23 noiembrie 2005 judecătoria
Rîșcani a respins plângerea reclamantului ca nefondată și inadmisibilă.

La 26 noiembrie 2008 reclamantul a fost achitat pe toate capetele de
acuzație împotriva sa. Sentința a fost menținută de instanțele judecătorești
superioare.

Invocând art. 3 CEDO, reclamantul a pretins că a fost plasat în detenție
într-o celulă cu doi infractoori, ceea ce a constituit un tratament contrar
acestei dispoziții. Invocând art. 5 CEDO, el a acuzat autoritățile că detenția
sa nu a avut un suport legal, și nu au existat în acest sens motive suficiente
și relevante. În temeiul art. 6 CEDO, reclamantul s-a plâns de caracterul
arbitrar al respingerii plângerii sale privind nulitatea procesului verbal de
reținere. În final, s-a plâns, în temeiul art. 13 CEDO, de lipsa unui recurs
efectiv.

Bazându-se pe articolul 3 al Convenției, reclamantul sa plâns că a fost
plasat în detenție într-o celulă cu două infractori a constituit un tratament
contrar acestei dispoziții.13. Pe baza articolului 5 § 1 al Convenției, el
acuză autoritățile au plasat în detenție fără temei legal și în lipsa unor
motive pertinente și suficiente.14. Bazându-se pe articolul 6 din Convenție,
reclamantul sa plâns de caracterul arbitrar al respingerii de către Curtea
Râșcani, 23 noiembrie 2005, plângerea sa de nulitate a procesului-verbal de
custodie.15. În cele din urmă, el se plânge de lipsa de un recurs intern
efectiv în sensul articolului 13 din Convenție, care ar putea permite să își apere
drepturile în conformitate cu Convenția și Protocoalele sale.

În ceea ce privește pretinsa violare a art. 3 CEDO, Curtea a concluzionat
că, detenția reclamantului timp de trei zile într-o celulă cu doi infractori a
atins nivelul minim de severitate pentru a cădea sub incidența dispozițiilor
respective și prin urmare a fost respinsă ca inadmisibilă în temeiul
articolului 35 § § 3 și 4.

Curtea a respins plângerea în ceea ce privește pretinsa violare a art. 5 §
1 CEDO, pentru neepuizarea căilor interne de recurs, conform articolului 35 § §
1 și 4, deoarece reclamantul nu a înaintat o acțiune civilă pentru repararea
prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545.

Pretinsa încălcare a art. 6 CEDO, a fost încadrată de către Curte ca fiind sub
incidența articolului 5 § 4 CEDO, și a la fel fost respinsă, pentru neepuizarea
căilor interne de recurs, conform articolului 35 § § 1 și 4, deoarece
reclamantul nu a înaintat o acțiune civilă pentru repararea prejudiciului în
temeiul Legii nr. 1545.

Restul cererii reclamantului, privind violarea art. 13 CEDO, ca fost
considerată ca inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 3 (a) al CEDO și
respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4 din CEDO.

***

În cauza Antoci c. Moldovei, reclamantul este Constantin Antoci născut
ăn 1949.

În fața Curții reclamantul se plânge de neexecutarea unei hotărâri privind
acordarea spațiului locativ.

Prin scrisoarea din 23 noiembrie 2012 Guvernul a informat că este dispus să
reglementeze amiabil cauza, recunoscând violarea drepturilor reclamantului și
acceptând să plătească suma de EUR 4,000 cu titlu de prejudicii și costuri și
cheltuieli.

Prin scrisorile din 10 septembrie 2012 și 27 februarie 2013 reclamantul a
informat că nu este de acord cu condițiile reglementării amiabile, pe motivul
sumelor propuse cu titlu de prejudicii.

Având în vedere conținutul declarației unilaterale a Guvernului și suma
compensației propuse, Curtea a considetat că nu mai este justificată
continuarea examinării cererii în această parte, și a decis radierea acesteia
de pe rol.

***

În cauza Cucos c. Moldovei, reclamantul este Emil Cucoș născut în 1977.

Invocând art. 6.1 CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plâns de
examinarea de către Curtea de Apel Chișinău a unui apel tardiv înaintat de
partea adversă.

Cererea reclamantului a fost comunicată Guvernului, care a informat Secția
Grefă că nu intenționează să înainteze observații în lumina jurisprudenței
Curții în materia respectivă.

Ulterior, la 18 aprilie 2011 reclamantul a fost invitat să înainteze
pretențiile sale privind satisfacția echitabilă. Totuși reprezentantul său nu a
răspuns.

Printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire din data de 25 iunie 2012
Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului că termenul acordat
pentru prezentarea observațiilor a expirat și că el nu a solicitat prelungirea
acestuia. Între altele, ea a precizat că, potrivit dispozițiilor acestui
articol, ea poate radia o cerere dacă, așa cum este cazul în speță,
circumstanțele indică faptul că reclamantul nu dorește să mențină cererea.
Reprezentantul reclamantului a primit scrisoare la 03 iulie 2012, însă nu a
trimis nici un răspuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea a conchis că reclamantul nu dorește să
mențină cererea sa în sensul articolului 37 § 1 a) al Convenției și a decis radierea
acesteia de pe rol.

***

În cauza Corotchi c. Moldovei, reclamantul este Vasile Corotchi, născut
în 1960.

Cererea reclamanatului, privind pretinsa violare a art. 3 CEDO, a fost
comunicată Guvernului, care a expediat observațiile privind admisibilitatea și
fondul cauzei. Totuși reclamantul nu a răspuns.

Printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire din data de 08 martie
2013 Curtea a atras atenția reclamantului că termenul acordat pentru
prezentarea observațiilor a expirat și că el nu a solicitat prelungirea
acestuia. Între altele, ea a precizat că, potrivit dispozițiilor acestui
articol, ea poate radia o cerere dacă, așa cum este cazul în speță,
circumstanțele indică faptul că reclamantul nu dorește să mențină cererea. Reclamantul
a primit scrisoare la 18 martie 2013, însă nu a trimis nici un răspuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea a conchis că reclamantul nu dorește să
mențină cererea sa în sensul articolului 37 § 1 a) al Convenției și a decis
radierea acesteia de pe rol.

***

În cauza Baranov c. Moldovei, reclamanta este Iulia Baranov născut în
1961.

În fața Curții reclamanta se plânge de neexecutarea unei hotărâri din 16
octombrie 2003 privind obligarea reparării prejudiciului.

Cererea reclamantului a fost comunicată Guvernului, care a expediat Curții
o declarație unilaterială pe marginea cererii. Declarația unilaterală a fost
expediată reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentarii. Totuși
reclamantul nu a răspuns.

Printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire din data de 09 martie
2012 Curtea a atras atenția reclamantului că termenul acordat pentru
prezentarea comentariilor a expirat și că el nu a solicitat prelungirea
acestuia. Între altele, ea a precizat că, potrivit dispozițiilor acestui
articol, ea poate radia o cerere dacă, așa cum este cazul în speță,
circumstanțele indică faptul că reclamantul nu dorește să mențină cererea. Reclamantul
a primit scrisoarea însă nu a trimis nici un răspuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea a conchis că reclamantul nu dorește să
mențină cererea sa în sensul articolului 37 § 1 a) al Convenției și a decis
radierea acesteia de pe rol.

***