În lunile mai și iunie 2013 CtEDO a făcut
publice următoarele decizii contra Moldovei: Bogdan și Ciorap c. Moldovei
(44417/05, 32318/06), Florean c. Moldovei (28176/10), Modranga
și alții c. Moldovei
(33328/06, 13279/07, 16151/07), Ursu
c. Moldovei
(28447/05), Leonova c. Moldovei (52536/09), Ipati
și Tiuvildina c. Moldovei
(51411/09 și 64677/10), Sarupici c. Moldovei și Ucrainei
și Ganea și Gherscovici c. Moldovei
(37187/03, 18577/08), Salcieni
c. Moldovei
(25850/12), Codrul S.R.L. c. Moldovei (1556/10)
și RED
NORD-VEST S.A. c. Moldovei
(2946/07).

În cauza Bogdan și Ciorap c. Moldovei, reclamantul în prima cerere, Anatolie
Bogdan, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1962. Reclamantul în a
doua cerere, Tudor Ciorap, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1965.
El locuiește în Chișinău.

Ca și în cazul reclamanților din hotărârea pilot Olaru și alții (Olaru et autres c.
Moldova
, nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009),
reclamanții
în prezentele cauze au pretins încălcarea drepturilor lor garantate de
articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție
prin neexecutarea de către Guvernul Republicii Moldova a hotărârilor
judecătorești definitive prin care s-a dispus acordarea de locuințe sociale
reclamanților.

La date diferite, hotărârile judecătorești definitive pronunțate în
favoarea reclamanților au fost executate de către autorități. În prima cauză,
durata neexecutării este de 2 ani și 9 luni, iar în cel de-al doilea caz, de 6
ani și 3 luni.

Ca rezultat al eșuării negocierilor în vederea reglementării amiabile a
cauzei, Guvernul a informat Curtea prin scrisoarea din 23 noiembrie 2012 că
propune să facă o declarație unilaterală în vederea
soluționării chestiunilor formulate în cereri.

Guvernul a recunoscut încălcarea drepturilor reclamanților garantate de
articolul 6 § 1 al Convenției și de articolul 1 al Protocolului nr.1. El s-a
angajat să plătească primului reclamant suma de 2 000 (două  mii) de euro și celui de al doilea reclamant
3 600 (trei mii șase sute) de euro. În consecință, Guvernul a solicitat Curții
să radieze cererile.

La 26 februarie și 7 martie 2010 Curtea a primit din partea reclamanților
scrisori de informare privind acceptarea propunerilor Guvernului.

Ținând cont de acceptul expres al
reclamanților a termenilor cuprinși în declarația formală a Guvernului, Curtea
a considerat că părțile au ajuns la o reglementare amiabilă a cauzelor și a
decis radierea cererilor de pe rol.

În cauza Florean c. Moldovei, reclamantul, Gheorghe Florean, este
cetățean al Republicii Moldova, născut în 1957.  

În cadrul litigiului inițiat de reclamant împotriva Primăriei Municipiului
Chișinău, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul tardiv al Primăriei și a
casat hotărârea Curții de Apel pronunțată în favoarea reclamantului. Litigiul
avea ca obiect cererea reclamantului de recunoaștere a proprietății
construcțiilor ridicate în jurul casei sale.

Reclamantul a susținut că admiterea
recursului tardiv al părții adverse a adus atingere principiului securității
raporturilor juridice.

În condițiile în care părțile nu ajuns la reglementarea amiabilă a cauzei, Guvernul
a informat Curtea la 16 septembrie 2011 că
urmărește să formuleze o declarație unilaterală în vederea reglementării
chestiunii formulate în cerere.
Declarația prevedea că Guvernul este de acord
cu plângerea reclamantului formulată în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 ale
Convenției, precum și în temeiul articolului 1 al Protocolului nr.1, pe motivul
încălcării principiului securității raporturilor juridice, al absenței unui
recurs efectiv și al ingerinței inadmisibile în dreptul reclamantului la
proprietate și ) ținând cont de circumstanțele specifice ale prezentei cauze și
de jurisprudența Curții în această materie, Guvernul propune reclamantului suma
de 2 500 de euro pentru compensarea prejudiciului moral, precum și cu titlu de
pentru costuri și cheltuieli.

Prin scrisoarea din 17 noiembrie 2011,
reclamantul a comunicat că nu este de acord cu termenii declarației unilaterale
întrucât suma propusă este prea mică.

Având în vedere caracterul recunoașterii din declarația unilaterală a
Guvernului, precum și suma compensației propuse – care este comparabilă sumelor
acordate în alte cauze – Curtea a considerat că nu se justifică continuarea
examinării cererii și a decis radierea cererii de pe rol.

Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții
de V. Grecu, avocat în Chișinău.

În cauza Modranga și alții c. Moldovei, reclamanții dispun de hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea lor,
în virtutea cărora, statul a fost obligat să acorde reclamanților locuințe
sociale sau să le retrocedeze anumite imobile, invocând neexecutarea
hotărârilor judecătorești respective.

Prezentele cauze au fost comunicate Guvernului
în continuarea hotărârii pilot Olaru și
alții
(nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009).

Până în prezent a fost executată doar hotărârea
judecătorească internă  în cauza Iachimov (nr. 23930/09). Hotărârile
judecătorești interne în restul cauzelor au rămas neexecutate. Durata
neexecutării variază între 53 și 129 de luni.

Având în vedere similitudinea cauzelor în ceea ce
privește faptele și problemele de fond pe care le prezintă, Curtea a considerat
necesar să conexe cererile și să le examineze împreună într-o singură decizie.

Ca rezultat al eșuării negocierilor în vederea reglementării amiabile a
cauzelor, Guvernul a informat Curtea prin scrisoarea din 23 noiembrie 2012 că
urmărește să formuleze o declarație unilaterală în vederea
soluționării chestiunilor formulate în cereri.
Declarația a
prevăzut că Guvernul recunoaște încălcarea drepturilor reclamanților garantate
de articolelor 6 § 1 al Convenției și de articolul 1 al Protocolului nr.1,
precum și de articolul 13 al Convenției (în cazurile în care a fost invocat),
pe motivul neexecutării hotărârilor judecătorești definitive într-un termen rezonabil
și a propus reclamanților plata unor sume cu titlu de prejudiciu moral și
costuri și cheltuieli.

Sumele propuse de Guvern pentru compensarea prejudiciului moral și a
costurilor și cheltuielilor sunt următoarele: a)  în cauza nr. 33328/06
– 4000 de euro (EUR) pentru o perioadă de neexecutare de 129 de luni; b)  în
cauzele nr. 33455/06, 79/07, 13279/07, 16151/07, 24235/07, 27813/07,
36095/07, 56533/07 și 23930/09 – 3 600 EUR fiecărui reclamant pentru o
perioadă de neexecutare de la 60 la 99 de luni; c)  în cauza nr. 2504/09
– 2 400 EUR pentru o durată de neexecutare de 53 de luni.

Reclamanții au informat Curtea la date
diferite că nu sunt mulțumiți de termenii declarației unilaterale pe motiv că
sumele propuse sunt prea mici.

Având în vedere caracterul recunoașterii din
declarația unilaterală a Guvernului, precum și suma compensației propuse – care
este comparabilă sumelor acordate în alte cauze – Curtea a considerat că nu se
justifică continuarea examinării cererii și a decis radierea cererii de pe rol.

În cauza Ursu c. Moldovei, reclamantul, Gheorghe Ursu, este cetățean al
Republicii Moldova, născut în 1948.  El
locuiește în Chișinău.

Reclamantul a fost implicat într-un accident de mașină la data de 28
noiembrie 2003. Potrivit reclamantului, o mașină condusă de un colaborator al
poliției care se deplasa pe culoarea roșie a semaforului a fost lovită de
mașina reclamantului, care conducea pe culoarea verde. Potrivit polițistului,
el se deplasa pe culoarea verde a semaforului, iar reclamantul pe culoarea
roșie.

 La 24 decembrie 2003, Procuratura
Chișinău a emis ordonanța de neîncepere a urmăririi penale, dar a decis să
pornească un dosar contravențional pe numele reclamantului.

Au fost audiați mai mulți martori care au făcut declarații contradictorii,
unii susținând versiunea evenimentelor descrisă de reclamant, alții pe cea a
polițistului.

La 17 decembrie 2004, reclamantul a recuzat judecătorul pe motiv că acesta
a admis cererea de efectuare a unei expertize, însă mai târziu a declarat că
reclamantul este vinovat de săvârșirea contravenției și că va pronunța o
încheiere motivată de respingere a expertizei. La 4 februarie 2005, reclamantul
susține că și-a reiterat cererea de recuzare. Din procesul-verbal al ședinței
de judecată din 20 decembrie 2004 reiese că la acea dată instanța l-a audiat pe
expert.

La 4 februarie 2005, Judecătoria Centru a constatat că reclamantul este
vinovat de săvârșirea unei contravenții administrative și l-a obligat la plata
unei amenzi în valoare de 270 de lei moldovenești (MDL, echivalentul a 16,6 de
euro (EUR) la data evenimentelor). Potrivit reclamantului, martorii săi nu au
fost audiați de către instanța de judecată, care și-a întemeiat hotărârea doar
pe declarațiile martorilor colaboratorului poliției. Din procesul-verbal al
ședinței de judecată reiese că instanța a audiat martorii, refuzând să audieze
un martor în mod repetat. Instanța nu a examinat cererea de despăgubire a
prejudiciului formulată de polițist, întrucât aceasta făcea obiectul unei
acțiuni civile separate.

Reclamantul a atacat hotărârea judecătorească. La 21 februarie 2005, el a
solicitat informații despre data la care urma să fie examinat dosarul său, însă
i s-a comunicat că acesta nu fusese încă remis de instanța de judecată
inferioară. Însă, la 9 martie 2005, când a întrebat din nou despre dosar, i s-a
comunicat că dosarul lui a fost examinat la 22 februarie 2005.

La 22 februarie 2005, Secția penală a Curții de Apel Chișinău a menținut
hotărârea primei instanțe și a respins recursul declarat de reclamant, precum
și recursul declarat de colaboratorul poliției. Decizia respectivă nu cuprindea
nicio mențiune despre participarea părților la ședința de judecată. Decizia
Curții de Apel a fost definitivă.

La 24 august 2009, Procurorul General a solicitat revizuirea cauzei.
Reclamantul a fost prezent la ședință și a susținut cererea. La 17 octombrie
2011, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de revizuire. Ea a anulat
ordonanța procurorului din 24 decembrie 2003 de începere a procedurii
contravenționale împotriva reclamantului și a casat hotărârile judecătorești
adoptate anterior. De asemenea, instanța a încetat procesul contravențional
împotriva reclamantului. Hotărârea Curții de Apel nu a fost atacată, devenind
definitivă.

Reclamantul a invocat încălcarea articolului 6 al Convenției pe motiv că
dosarul său a fost examinat de un judecător care nu poate fi considerat
imparțial. De asemenea, el a invocat același articol în privința refuzului
nemotivat al instanței de judecată de a audia martorii aduși în apărarea sa și
a nerespectării procedurii de citare la ședința de judecată din 22 februarie
2005 în fața Curții de Apel Chișinău.  În cele din urmă, el s-a plâns
în temeiul articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenției de faptul că a fost
obligat să plătească despăgubiri părții adverse în procedurile naționale.

În condițiile în care părțile nu ajuns la reglementarea amiabilă a cauzei, Guvernul
a informat Curtea la 15 octombrie 2012 că
urmărește să formuleze o declarație unilaterală în vederea reglementării
chestiunii formulate în cerere.
Declarația prevedea că Guvernul este de acord
cu plângerea reclamantului formulată în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției,
în materie penală, pe motivul încălcării procedurii de citare a reclamantului
în procesul administrativ și al refuzului neîntemeiat de a audia martorii aduși
în apărarea sa și a amintit că situația reclamantului a fost reparată prin
rejudecarea cauzei care a avut loc după comunicarea prezentei cauze și care s-a
finalizat cu hotărârea Judecătoriei Centru din 17 octombrie 2011, iar
reclamantul, care a fost citat corespunzători și ai cărui martori au fost
audiați, a fost achitat pe toate capetele de acuzare. Instanța de judecată
națională a lăsat la discreția Agentului Guvernamental chestiunea privind
satisfacția echitabilă. Făcând o apreciere proprie a circumstanțelor prezentei
cauze în lumina jurisprudenței anterioare, Guvernul a propus reclamantului suma
de 1 500 de euro (o mie cinci sute de euro) pentru compensarea prejudiciului
material și moral, precum și cu titlu de pentru costuri și cheltuieli. Guvernul
a considerat că pretențiile pecuniare ale reclamantului nu au nicio legătură cu
încălcările recunoscute mai sus și trebuie respinse.

Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2012,
reclamantul a comunicat că nu este de acord cu termenii declarației unilaterale
întrucât în urma încălcării drepturilor sale el a suferit un prejudiciu
material, prejudiciu care ar fi fost suportat de partea adversă în procedurile
naționale.

Având în vedere caracterul recunoașterii din declarația unilaterală a
Guvernului, precum și suma compensației propuse – care este comparabilă sumelor
acordate în alte cauze – Curtea a considerat că nu se

Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții
de V. Iordache, avocat în Chișinău.

În cauza Leonova c. Moldovei, reclamanta Angela Leonova, este cetățean al
Republicii Moldova și este născută la 1969.

Cererea reclamantului, privind condițiile de detenție, pretins contrare
art. 3 din Convenție, a fost comunicată Guvernului care a transmis observațiile
sale pe marginea admisibilității și temeiniciei cererii. Observațiile sale au
fost transmise reprezentantului reclamantului, care a fost invitat să le
prezinte pe ale sale, însă acesta nu a răspuns.

Printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire din data de 25 iunie 2012
Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului că termenul acordat
pentru prezentarea observațiilor a expirat la 26 aprilie 2012 și că el nu a
solicitat prelungirea acestuia. Între altele, ea a precizat că, potrivit
dispozițiilor acestui articol, ea poate radia o cerere dacă, așa cum este cazul
în speță, circumstanțele indică faptul că reclamantul nu dorește să mențină
cererea. Reprezentantul reclamantului a primit scrisoare la 07 iulie 2012, însă
nu a trimis nici un răspuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea a conchis că reclamantul nu dorește să
mențină cererea sa în sensul articolului 37 § 1 a) al Convenției și a decis radierea
acesteia de pe rol.

Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de I. Capatina, avocat în
Chișinău.

***

În cauza Ipati și Tiuvildina c. Moldovei, reclamantul în prima cerere,
Viorel Ipati, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1972. Reclamantul
în a doua cerere, Aliona Tiuvildina, este cetățean al Republicii Moldova.

Invocând articolul 6 din Convenție, reclamanții s-au plâns de violarea
dreptului la un proces echitabil, urmare a anulării deciziilor definitive
favorabile prin cereri de casație extraordinare.

Cererile reclamanților au fost comunicate Guvernului, care a transmis
observațiile sale pe marginea admisibilității și temeiniciei cererii.
Observațiile sale au fost transmise reclamanților, care a fost invitațisă le
prezinte pe ale sale, însă aceștia nu au răspuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea a conchis că reclamanții nu doresc să
mențină cererile sale în sensul articolului 37 § 1 a) al Convenției și a decis
radierea acestora de pe rol.