În luna aprilie 2012 CtEDO a făcut publice următoarele decizii contra
Moldovei: Furculița și alții c. Moldovei (cererea nr.
7304/05 și alte 20 cereri, lista cu numărul cererilor în anexă), Ermacov c. Moldovei  (cererea nr. 9230/05 și alte 12 cereri, lista
cu numărul cererilor în
anexă), Gudeț c. Moldovei (cererea nr.
18472/05 și alte 23 cereri, lista cu numărul cererilor în
anexă) și Gîrlea c. Moldovei (cererea  nr. 33358/06 și alte 13 cereri, lista cu numărul
cererilor în
anexă).

***

În cauza Furculița și alții c. Moldovei, numele tuturor reclamanților
sunt indicate în
anexă. Cererile sale au fost introduse în fața
Curții în perioada 19 ianuarie 2005 și 4 decembrie 2008.

Toți reclamanții dispun de hotărâri judecătorești definitive pronunțate în
favoarea lor, în virtutea cărora le-au fost recunoscute anumite drepturi
personale, și anume dreptul de a pretinde plata unor sume de bani, dreptul de a
li se transmite în proprietate bunuri sau de a li se emite documente privind
bunurile imobile, dreptul de a cumpăra imobile de stat. Debitori sunt
autoritățile statului, precum și persoane sau companii private. Hotărârile
judecătorești definitive în cauză au fost executate cu întârziere, iar unele deocamdată
nu au fost executate.

 La 21 aprilie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea
nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea  dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la  executarea în
termen rezonabil a hotărârii judecătorești. Potrivit articolului 7 al acestei
legi, persoanele care au depus cerere la Curtea în legătură cu o pretinsă
încălcare a drepturilor lor stabilite de prezenta lege și care sunt pendinte,
pot adresa în instanță de judecată, în termen de 6 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, cereri de chemare în judecată. Legea a intrat în
vigoare la 1 iulie 2011.

 Prin scrisori expediate la date diferite, Curtea a informat
reclamanții că, în conformitate cu Lege nr. 87, ei trebuie să depună în
instanțele de judecată naționale acțiuni împotriva statului. Unii reclamanți
și-au exprimat îndoiala în privința efectivității noii căi de recurs. La ora
actuală, procedurile sunt pendinte.

Curtea a reamintit că s-a pronunțat anterior asupra noului remediu introdus
de Legea nr. 87 și că a statuat că acesta nu este inefectiv (a se vedea Balan c. Moldova (déc.), nr. 44746/08,
24 ianuarie 2012; Manascurta
c. Moldova
(déc.), nr. 31856/07, 14 februarie 2012).

Curtea a observat că în prezenta cauză procesele judiciare inițiate de
reclamanți în virtutea Legii nr. 87 sunt pendinte în instanțele judecătorești
naționale. Având în vedere cele constate în cauzele Balan și Manascurta
citate mai sus, Curtea a notat că reclamanții au obligația să aștepte epuizarea
acestei noi căi de recurs intern accesibile în dreptul național.

S-a concluzionat că plângerile reclamaților generate de neexecutarea
într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătorești definitive sunt premature
și trebuie respinse pentru neepuizarea căilor de recurs interne, în
conformitate cu articolul 35 § 1 și § 4 al Convenției.

 Cât privește plângerile formulate suplimentar în cererile nr. 31823/07
și 48764/08, Curtea a notat că, având în vedere ansamblul materialelor pe care
le deține și în măsura în care ea este competentă să examineze pretențiile
formulate, ea nu a constatat vreo aparență de încălcare a drepturilor și
libertăților garantate de Convenție. Prin urmare, aceste capete de cerere sunt
vădit neîntemeiate și trebuie respinse în conformitate cu
articolul 35 § 3 și § 4 al
Convenției.

În final Curtea a decis să declare cererile inadmisibile.

***

În cauza Ermacov c. Moldovei, numele tuturor reclamanților sunt indicate
în
anexă. Cererile sale au fost introduse în fața
Curții în perioada
18 februarie 2005 și 14 aprilie
2010
.

Toți reclamanții
și companiile reclamante au obținut hotărâri judecătorești definitive
pronunțate în favoarea lor. Le-au fost eliberate titluri executorii. Unele din
aceste hotărâri judecătorești definitive nu au fost executate până în prezent,
nici integral nici parțial, în timp ce altele au fost executate cu întârziere.

 La 1 iulie
2011, a intrat în vigoare o nouă lege (Legea nr. 87), care a instituit un
recurs împotriva neexecutării
hotărârilor
judecătorești definitive naționale și împotriva duratei excesive a proceselor
judiciare.

La 29 septembrie
2011, Curtea a informat reclamanții și companiile reclamante despre noua cale
de recurs, întrebându-i dacă intenționează să o utilizeze în decursul
termenului de prescripție de șase luni stabilit de Legea nr. 87. Curtea a
atenționat reclamanții și companiile reclamante că, potrivit articolului 35 § 1
al Convenției, ea poate examina o chestiune doar dacă au fost epuizate căile de
recurs naționale, iar nerespectarea acestei reguli poate constitui temei pentru
declararea inadmisibilității cererii.

Reclamanții și
companiile reclamante nu au răspuns la scrisoarea Curții din 29 septembrie
2011. La o dată nespecificată, dl Banari a decedat. Succesorii săi nu au
informat Curtea dacă doresc să mențină cererea în numele dlui Banari.

Curtea a notatreclamanții și companiile reclamante nu au răspuns
la scrisoarea sa din 29 septembrie 2011 și, în lumina conținutului scrisorii,
se poate considera că acești reclamanți și companii reclamante nu doresc să
continue cererile lor în sensul articolului
37 § 1 (a) al Convenției.

De asemenea, în conformitate cu articolul 37 § 1 in fine, Curtea a constatat că nu există
circumstanțe speciale care afectează drepturilor garantate prin Convenție și
Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea
examinării cererii.

Curtea a radiat cererile de pe rolul său.

***

În cauza Gudeț c. Moldovei, numele tuturor reclamanților sunt indicate
în
anexă. Cererile sale au fost introduse în fața
Curții în perioada
10 mai 2005 și 15 septembrie 2010.

Toți reclamanții
au obținut hotărâri judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor. Le-au
fost eliberate titluri executorii. Unele din aceste hotărâri judecătorești
definitive nu au fost executate până în prezent, nici integral nici parțial, în
timp ce altele au fost executate cu întârziere (a se vedea tabelul anexă).

 La 1 iulie
2011, a intrat în vigoare o nouă lege (Legea nr. 87), care a instituit un
recurs împotriva neexecutării
hotărârilor
judecătorești definitive naționale și a duratei excesive a proceselor
judiciare.

 La 29
septembrie 2011, Curtea a informat reclamanții și companiile reclamante despre
noua cale de recurs, întrebându-i dacă intenționează să o acceseze în decursul
termenului de prescripție de șase luni stabilit de Legea nr. 87. Curtea a
atenționat reclamanții și companiile reclamante că, potrivit articolului 35 § 1
al Convenției, ea poate examina o chestiune doar dacă au fost epuizate căile de
recurs naționale, iar nerespectarea acestei reguli poate constitui temei pentru
declararea inadmisibilității cererii.

Reclamanții au
informat Curtea că ei intenționează să utilizeze această nouă cale de recurs
internă. Unii dintre ei au inițiat deja proceduri în temeiul Legii nr. 87. Ei
nu au disputat efectivitatea acestui nou recurs.

Curtea a notat că reclamanții în prezentele cauze au fost de
acord să utilizeze calea de recurs nouă, iar în câteva cauze, procedurile
inițiate de ei în temeiul Legii nr. 87 sunt încă pendinte. Ei nu au disputat
efectivitatea acestui nou recurs.  În
această privință, Curtea amintește că în cauza Balan v. Moldova ((dec.), nr. 44746/08,
24 ianuarie 2012), ea a statuat că
recursul instituit de Legea nr. 87 are scopul de a soluționa problema
executării tardive a hotărârilor judecătorești și că nu este inefectiv. De
asemenea, ea a statuat că, deși recursul a devenit accesibil doar după
depunerea acelei cereri, reclamantul a fost obligat să îl utilizeze, iar
utilizarea acestuia nu a constituit o povară excesivă pentru reclamant și nici
pentru alți reclamanți în situație similară.

Având în vedere cele constate în cauza Balan citată mai sus și în cauza Manascurta v. Moldova ((dec.), nr. 31856/07,
14 februarie 2012)
, Curtea a notat
că reclamanții au obligația, în virtutea articolului  35 § 1 al Convenției, să epuizeze recursul
intern instituit prin Legea nr. 87. Cu toate acestea, ea
a notat
că procedurile inițiate de reclamanții nu au fost finalizate.

Reiese că plângerile reclamaților întemeiate pe
articolele 6 și 13 ale Convenției și pe articolul 1 al Protocolului nr.1, pe
marginea neexecutării hotărârilor judecătorești definitive, trebuie respinse
pentru neepuizarea căilor de recurs interne, în conformitate cu articolul 35 § 1
și § 4 al Convenției.

 Curtea a examinat și celelalte capete de cerere formulate
de reclamanți (a se vedea tabelul anexă). Curtea
a notat că, în lumina
tuturor materialelor pe care le deține și în măsura în care ea este competentă
să examineze pretențiile formulate, ea nu constată vreo aparență de încălcare a
drepturilor și libertăților garantate de Convenție. Prin urmare, aceste capete
de cerere sunt vădit neîntemeiate și trebuie respinse în conformitate cu
articolul 35 § 3 și § 4 al
Convenției.

În final Curtea a decis să declare cererile inadmisibile.

***

În cauza Gîrlea, numele tuturor reclamanților sunt indicate în anexă. Cererile sale au fost introduse în fața
Curții în perioada
27 iulie 2006 și 1 noiembrie 2009.

Toți reclamanții
au obținut hotărâri judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor. Le-au
fost eliberate titluri executorii. Unele din aceste hotărâri judecătorești
definitive nu au fost executate până în prezent, nici integral nici parțial, în
timp ce altele au fost executate cu întârziere (a se vedea tabelul anexă).

La 1 iulie 2011, a
intrat în vigoare o nouă lege (Legea nr. 87), care a instituit un recurs
împotriva neexecutării
hotărârilor judecătorești definitive
naționale și împotriva duratei excesive a proceselor.

La 29 septembrie
2011, Curtea a informat reclamanții și companiile reclamante despre noua cale
de recurs, întrebându-i dacă intenționează să o utilizeze în decursul
termenului de prescripție de șase luni stabilit de Legea nr. 87. Curtea a
atenționat reclamanții și companiile reclamante că, potrivit articolului 35 § 1
al Convenției, ea poate examina o chestiune doar dacă au fost epuizate căile de
recurs naționale, iar nerespectarea acestei reguli poate constitui temei pentru
declararea inadmisibilității cererii.

Reclamanții au
informat Curtea că nu intenționează să utilizeze acest recurs deoarece nu este
efectiv.

Curtea a notat
că reclamanții în prezenta cerere au decis să nu utilizeze calea de recurs,
disputând efectivitatea acesteia. În această privință, Curtea amintește că în
cauza Balan v. Moldova ((dec.),
nr. 44746/08,
24 ianuarie 2012), ea a statuat că
recursul instituit de Legea nr. 87 are scopul de a soluționa problema
executării tardive a hotărârilor judecătorești și că nu este inefectivă. De
asemenea, ea a statuat că, deși recursul a devenit accesibil doar după
depunerea acelei cereri, reclamantul a fost obligat să îl utilizeze, iar
utilizarea acestuia nu a constituit o povară excesivă pentru reclamant și nici
pentru alți reclamanți în situație similară.

 Având în
vedere cele constate în cauza Balan citată
mai sus, Curtea
a
notat că reclamanții au obligația, în virtutea
articolului  35 § 1 al Convenției, să
epuizeze recursul intern instituit prin Legea nr. 87. Cu toate acestea, ea
notează că reclamanții nu au utilizat acest recurs.

Reiese că
plângerile reclamaților întemeiate pe articolele 6 și 13 ale Convenției și pe
articolul 1 al Protocolului nr.1 pe marginea neexecutării hotărârilor
judecătorești definitive trebuie respinse pentru neepuizarea căilor de recurs
interne, în conformitate cu articolul 35 § 1 și § 4 al Convenției.

Curtea a examinat
și celelalte capete de cerere formulate de reclamanți (a se vedea tabelul
anexă). Curtea notează că, în lumina tuturor materialelor pe care le deține și
în măsura în care ea este competentă să examineze pretențiile formulate, ea nu
constată vreo aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de
Convenție. Prin urmare, aceste capete de cerere sunt vădit neîntemeiate și
trebuie respinse în conformitate cu
articolul 35 § 3 și § 4 al
Convenției.

În final Curtea a decis să declare cererile inadmisibile.