În luna februarie 2012 CtEDO a făcut
publice următoarele decizii contra Moldovei: Jubirca c. Moldovei
(cererea nr. 54255/08), Manascurta c. Moldovei (cererea nr.
31856/07) și Siscanu c. Moldovei (cererea nr. 17988/09).

***

În cauza Jubirca c. Moldovei, reclamantul
Ruslan Jubirca, în perioada de referință era managerul unei companii de
construcții. În luna octombrie 2005, reclamantul a fost acuzat de încălcarea
regulilor de securitate la locul de muncă, soldată cu decesul unei persoane. În
particular, dânsul a fost acuzat că unul din muncitori angajat de compania sa,
P.P. a căzut de la etajul doi al clădirii în construcție și a decedat. Potrivit
acuzațiilor, muncitorul nu era dotat cu echipament de securitate. Reclamantul a
disputat acuzația și a susținut că nici un muncitor cu numele P.P. nu a lucrat
pentru compania sa și că nu a avut loc nici un accident la vreun șantier al
companiei.

La 13 decembrie 2006, Judecătoria Bălți a
achitat reclamantul. După audierea martorilor acuzării și apărării, instanța a
ajuns la concluzia că nu există nici o probă că P.P. a fost angajat de către
compania reclamantului și că accidentul în care este implicat P.P. a avut loc
pe șantierul companiei reclamantului.

La 13 decembrie 2008, Curtea de Apel Bălți
a admis apelul depus de către Procuratură și a casat sentința primei instanțe.
În acest sens, Curtea de Apel nu a audiat din nou martorii, ci s-a bazat doar
pe declarațiile acestora, date în fața instanței inferioare. Reclamantul a fost
găsit vinovat și condamnat la doi ani de închisoare, cu suspendare pentru o
perioadă de un an de zile. Reclamantul a depus un recurs și a susținut, inter
alia, că Curtea de Apel a eșuat să examineze probele și să audieze martorii
înainte de a adopta decizia sa.

La 7 mai 2008, Curtea Supremă de Justiție
a declarat inadmisibil recursul reclamantului.

În fața Curții reclamantul s-a plâns în
temeiul art. 6 § § 1 și 3 CEDO, că procesul nu a fost echitabil, deoarece
Curtea de Apel Bălți l-a condamnat fără a examina probele și nu a audiat
martorii. De asemenea, reclamantul a invocat violarea art. 14 CEDO combinat cu
art. 6 CEDO, deoarece a fost victimă a discriminării, în măsura în care Curtea
Supremă a dat o soluție diferită de alte cauze similare. În special,
reclamantul a prezentat mai multe exemple de cauze, unde Curtea Supremă de
Justiție a statuat că o persoană nu poate fi condamnată printr-o nouă hotărâre,
potrivit modului stabilit, pentru primă instanță, fără o re-examinare completă
a probelor.

La 29 noiembrie 2011 curtea a primit o
declarație unilaterală de la Guvernul
Moldovei prin care acesta a recunoscut că a existat o violare
a art. 6 § 1 CEDO și a propus în scopul reglementării amiabile suma de 4,000
Euro cu titlu de orice prejudiciu.

La 21 noiembrie 2011 Curtea a primit o
declarație semnată de reclamant prin care ultimul a acceptat propunerea
Guvernului Moldovei.

Curtea a luat act de reglementarea
amiabilă la care au ajuns părțile și decis radierea cererii reclamantului de pe
rolul său.

În fața Curții reclamantul a fost
reprezentat de către G. Malic și I. Oancea, avocați din Chișinău.

***

În cauza Mânăscurtă c. Moldovei,
reclamantul Ion Mânăscurtă este un fermier, care a înregistrat la Consiliul
Local din Talmaza o întreprindere, menită să opereze o fermă, pe care
reclamantul a achiziționat-o. Lotul de pământ de pe lângă casă cu o suprafață
totală de 15 ha,
era în posesia și folosința lui L.C. pentru o perioadă de 20 ani, în baza unui
contract de arendă încheiat cu consiliul local la 30 ianuarie 2003. La 12
august 2003, reclamantul s-a înțeles cu L.C. că îl va substitui pe ultimul în
contractul de arendă semnat cu consiliul local. Reclamantul intenționa să
folosească lotul de pământ în calitate de pășune pentru ferma sa.

La 28 mai 2006, consiliul local a adoptat
o decizie prin care a anulat contractul din 30 ianuarie 2003 și decizia sa din
18 mai 2006.

Reclamantul a depus o acțiune în instanța
de judecată solicitând anularea deciziei din 28 mai 2006.

La 11 decembrie 2006, judecătoria
Ștefan-Vodă a admis cererea reclamantului și a obligat consiliul local să
delimiteze hotarele a lotului de pământ de 15 ha folosit de reclamant în
condițiile contractului de arendă și să nu creeze obstacole reclamantului în
posesia și folosința acestuia, precum și să-i elibereze reclamantului toate
actele necesare pentru reconstrucția fermei. Decizia a fost menținută de Curtea
de Apel Bender din 16 ianuarie 2007. Decizia în favoarea reclamantului nu a
fost executată până în prezent.

La 20 septembrie 2011 Guvernul Moldovei a
informat Curtea că la 1 iulie 2011 a intrat în vigoare o nouă lege (Legea nr.
87), instituind un remediu împotriva problemei neexecutării unei hotărâri
judecătorești definitive, precum și împotriva problemei duratei nerezonabile a
procedurilor.

La 29 septembrie 2011 Curtea a informat
reclamantul noul remediu, întrebând dacă intenționează să facă uz în termen de acest
remediu intern.

Printr-o scrisoare din 6 noiembrie 2011
reclamantul a informat Curtea că intenționează să facă uz de noul remediu și că
deja a inițiat proceduri în baza Legii nr. 87. El nu a disputat eficiența
noului remediu.

Curtea a notat că reclamantul a fost de acord
să facă uz de noul remediu și că procedurile inițiate de el în baza Legii nr.
87 sunt pendinte. Reclamantul nu a disputat eficiența noului remediu și în
acest sens Curtea a reiterat cauza Balan c. Moldovei (nr. 44746/08, 24 ianuarie
2012) unde s-a reținut noul remediu introdus prin lega nr. 87 este menit să adreseze
chestiunea problema executării tardive a hotărârilor.

Având în vedere constatările în cauza
Balan c. Moldovei, Curtea a concluzionat că prezentul reclamant urma să se
conformeze cerinței art. 35 § 1 CEDO și să epuizeze noua cale de recurs intern
în baza Legii nr. 87.

Curtea a declarat cererea reclamantului
inadmisibilă pentru neepuizarea căilor interne de recurs.

În fața curții reclamantul a fost reprezentat
de către Grigore Botezatu, avocat din Ștefan-Vodă.

***

În cauza Șișcanu c. Moldovei,
reclamanta Ana Șișcanu a inițiat proceduri împotriva unei terțe persoane
solicitând evacuarea acesteia din casă. La 30 iunie 2008 judecătoria Nisporeni
a admis cererea reclamantei și a obligat evacuarea pârâtei. Totuși, hotărârea
nu a fost executată.

La 20 septembrie 2011 Guvernul Moldovei a
informat Curtea că la 1 iulie 2011 a intrat în vigoare o nouă lege (Legea nr.
87), instituind un remediu împotriva problemei neexecutării unei hotărâri
judecătorești definitive, precum și împotriva problemei duratei nerezonabile a
procedurilor.

La 29 septembrie 2011 Curtea a informat
reclamantul despre noul remediu, întrebând dacă intenționează să facă uz de acest
remediu intern.

Curtea nu a primit vreun răspuns de la
reclamantă la cererea sa din 29 septembrie 2011.

Curtea a notat că reclamantul nu a răspuns
la scrisoarea din 29 septembrie 2011 și, având în vedere conținutul acelei
scrisori, a considerat că reclamanta nu mai dorește să-și  mențină cererea, în sensul art. 37 § 1 (a)
CEDO.

Curtea a decis să scoată cererea de pe
rolul său.