La 17 aprilie 2012 CtEDO a pronunțat hotărârile Culev c. Moldovei
(cererea nr. 60179/09) și Jomiru și Crețu c. Moldovei (cererea
nr. 28430/06).

***

În cauza Culev c. Moldovei, reclamantul este Vasile Culev, născut în
1961, din Chișinău.

La data de 8 august 2006 reclamantul a fost reținut fiind suspectat de fals
în acte publice, păstrarea marijuanei și comercializarea valutei străine
contrafăcute.

La data de 10 august 2006 reclamantul a fost eliberat, însă a fost reținut
din nou la 16 august 2006, iar la 26 august 2006 plasat în detenție în
Penitenciarul nr. 13 din Chișinău.

La 20 februarie 2007 reclamantul a fost condamnat pentru fals în acte
publice, iar în restul acuzațiilor achitat, stabilindu-se o pedeapsă privativă
de libertate pe un termen de 6 luni și 6 zile. Reclamantul a fost eliberat
imediat, deoarece a fost deja deținut în arest preventiv pentru perioada
nominalizată.

La data de 18 septembrie 2007 Curtea de Apel Chișinău a anulat în parte
sentința și a mărit termenul pedepsei privative la doi ani. La data de 3 martie
2008 reclamantul a fost arestat din nou și deținut în Penitenciarul nr. 13 din
Chișinău în perioada 6 martie 2008  – 27
decembrie 2009, ulterior fiind transferat în Penitenciarul nr. 5 din Cahul. La
data de 10 aprilie 2010 reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 16
pentru efectuarea tratamentului împotriva tuberculozei.

La data de 15 iulie 2008 Curtea Supremă de Justiție a dispus reexaminarea
cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

La data de 16 decembrie 2008 Curtea de Apel Chișinău a condamnat
reclamantul pe toate capetele de acuzație, stabilind o pedeapsă privativă de
libertate pe un termen de 7 ani și 6 luni.

La data de 30 iunie 2009 Curtea Supremă de Justiție a stabilit o
pedeapsă  privativă de libertate pe un
termen de 7 ani și 2 luni.

Reclamantul a fost deținut în Penitenciarul nr. 13 în perioada 16 august
2006 – 20 februarie 2007, și în perioada 06 martie 2008 – 27 decembrie 2009.
Condițiile de detenție fiind descrise de reclamant ca următoarele: celula
măsura 20 m.p.,
fiind ocupată de 13 – 20 deținuți în același timp; era umedă și murdară; vara
era extrem de cald, iar iarna era foarte frig în ea; reclamantul a fost supus
fumatului pasiv, în pofida tuberculozei; nu era asigurată apă pentru veceul
situat la 1,5 metri de la masă; accesul la duș era asigurat o dată în
săptămână; celula era infectată cu paraziți; etc.

În fața Curții reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 3 CEDO, că a fost
deținut în condiții inumane și degradante; de asemenea, el s-a plâns, în
temeiul art. 5 CEDO, de omisiunea Curții Supreme de a deduce din termenul de
detenție perioada arestului preventiv și de soluțiile judiciare incorecte; în
final el s-a plâns, în temeiul art. 6 CEDO, că în rezultatul examinării
incorecte și părtinitoare a probelor au fost adoptate hotărâri greșite și
nemotivate.

Curtea a constatat în unanimitate
violarea art. 3 CEDO
, observând că în cauza
Țurcan
c. Moldova
(nr. 10809/06, § 35‑39, 27 noiembrie 2007) a fost constatată
violarea art. 3 CEDO în privința condițiilor de detenție în Penitenciarul nr.
13 în perioada februarie – septembrie 2006. În cauza Haritonov v. Moldova a fost o constatare similară a
condițiilor de detenție în același Penitenciar în perioada septembrie 2006 –
ianuarie 2007; concluzionând că nu au fost prezentate dovezi concludente pentru
a demonstra că situația s-a schimbat semnificativ.

Curtea a respins că vădit neîntemeiate restul capetelor din cererea
reclamantului, în temeiul Art. 35 § 3 și 4 din Convenție.

În fața Curții, reclamantul a solicitat EUR 9,500 cu titlu de prejudiciu
material, EUR 1,000,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 300 cu titlu de
costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului EUR 4,500 cu titlu prejudiciu moral și EUR
300 cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către V. Sîrghi, avocat
din Chișinău.

***

În cauza Jomiru și Crețu c. Moldovei,
reclamanții sunt Ana Jomiru, Corneliu Crețu, Iulian Crețu și Liliana
Jomiru, născuți în 1949, 1975, 1983 și 1987, din Chișinău.

La data de 3 martie 1992, cooperativa A. a
decis transmiterea în folosința familiei primului reclamant a unui apartament.

Prin decizia din 27 decembrie 1994, Pretura
Centru, a eliberat un bon de repartiție lui G.M. pentru instalarea în
apartamentul nominalizat mai sus.

La data de  18 mai 1995, Primăria Chișinău a anulat
decizia din 27 decembrie 1994 și, 3 iulie 1995, a înaintat o acțiune privind
anularea bonului de repartiție eliberat lui G.M.

 Între timp, la 9 iunie 1995, G.M. a încheiat un
contract de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a  apartamentului litigios.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție
din 2 februarie 1996, acțiunea privind anularea bonului de repartiție eliberat
lui G.M. a fost respinsă.

 La
data de 22 octombrie 1997, Curtea Supremă a admis recursul în anulare înaintat
către Procurorul General,  și a decis
reexaminarea cauzei.

 La
o dată necunoscută, primul reclamant a intervenit în procedurile respective și
a înaintat o acțiune suplimentară privind anularea contractului de privatizare
încheiat de G.M., de evacuare din apartamentul litigios și recunoașterea
dreptului la spațiu locativ.

Prin hotărârea judecătoriei Centru din 04
mai 1999 a
fost admisă acțiunea privind anularea bonului de repartiție și  acțiunea primului reclamant. Hotărârea
respectivă a fost menținută fără modificări de către instanțele ierarhic
superioare.

Prin hotărârea judecătoriei Centru din 18
decembrie 2003 s-a dispus evacuarea lui G.M., cu acordarea altui spațiu
locativ. Hotărârea respectivă a fost menținută fără modificări de către
instanțele ierarhic superioare.

La data de 27 mai 2005, G.M. a depus o cerere
de revizuire asupra hotărârilor judecătorești definitive. În special, ei au
cerut anularea hotărârilor Curții Supreme de Justiție din 22 octombrie 1997 și
3 decembrie 2001 și deciziei Curții de Apel a Republicii Moldova din 12
septembrie 2000. La data de  12 decembrie
2005, Curtea Supremă a admis cererea de revizuire respectivă.

La data de 04 octombrie 2006 G.M. a depus o cerere
de revizuire asupra deciziei Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie 2004.
La data de 24 ianuarie 2007, Curtea Supremă a admis cererea de revizuire și a
anulat hotărârea din 22 decembrie 2004.

În fața Curții, reclamanții s-au plâns că
în urma casării deciziilor definitive în favoarea lor, prin intermediul
cererilor de revizuire depuse peste termen, le-a fost încălcat drepturile
garantate de art. 6 § 1 și Art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Art. 6 § 1 din Convenție și Art. 1 din
Protocolul nr. 1
, notând din circumstanțele cauzei că nimic nu le
diferențiază de practica Curții relevantă.

În fața Curții, reclamanții a solicitat EUR 61,271 cu titlu de prejudiciu
material, EUR 4,000 cu titlu de prejudiciu moral, pentru fiecare, și EUR 1,150
cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamanților EUR 1,500 cu titlu de prejudiciu moral, în
rest pretențiile au fost respinse.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către V. Zama, avocat din
Chișinău.