În luna noiembrie 2011 CtEDO a făcut publice următoarele decizii: Ciobanu c. Moldovei (cererea nr. 40832/09), Grințevici c. Moldovei (cererile nr. 10830.06 și 32213/10) și Lipcan c. Moldovei (cererea nr. 44734/08).


***


În cauza Ciobanu c. Moldovei, la 1 aprilie 2009 Curtea Supremă de Justiție a pronunțat o decizie în favoarea reclamantului prin care a obligat autoritățile locale din Chișinău să-i acorde spațiu locativ. La 22 decembrie 2009, Consiliul municipal Chișinău a adoptat o decizie privind atribuirea spațiului locativ reclamantului. La 1 aprilie 2009 această decizie a fost executată.


Invocând în fața Curții violarea art. 6 § 1 CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO, reclamantul s-a plâns că prin neexecutarea de catre autorități a deciziei definitive din 1 aprilie 2009 i-a fost încălcat dreptul de acces la o instanță și dreptul la respectarea bunurilor sale.


Curtea a constatat că decizia definitivă din 1 aprilie 2009 a fost executată la 22 decembrie 2009, iar durata neexecutării este de 8 luni și 21 zile.


Având în vedere jurisprudența Curții în această materie (a se vedea Nedelcov c. Moldovei (dec.), nr. 19261/05, 27 ianuarie 2009; Osoian c. Moldovei (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006; Timofeiev c. Rusiei, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003; etc.), Curtea a considerat că perioada neexecutării nu este una irezonabilă.


În lumina celor expuse, Curtea a declarat cererea inadmisibilă.


În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către A. Bizgu.


***


În cauza Grințevici c. Moldovei, reclamantul Serghei Grințevici, prin cererea nr. 10830/06 s-a plâns Curții de detenția sa, în perioada 8 august 2005 și 11 octombrie 2005, contrar art. 5 CEDO. El s-a mai plâns în sensul art. 5 § 3 CEDO, de motivarea insuficientă a încheierii de aplicare a arestului preventiv. Printre altele, el a mai invocat violarea art. 6 CEDO sub diferite aspecte.


Prin cererea nr. 32213/10, reclamantul s-a plâns că detenția sa, în perioada 17 iulie 2006 și 14 noiembrie 2006, ca fiind contrară art. 5 CEDO. El a mai invocat motivarea insuficientă a deciziei de prelungire a mandatului său de arest și inexistența la acel moment a unui recurs împotriva duratei sale de detenție. El a mai pretins violarea art. 6 § 1 și 2 CEDO, precum și art. 13 CEDO.


La 18 și 20 octombrie 2011, Curtea a primit declarații de reglementare amiabilă semnată de părți. Potrivit acestora, Guvernul s-a angajat să achite suma de 9,000 EUR cu titlu de orice prejudiciu, iar reclamantul să renunțe la toate pretențiile împotriva Moldovei legate de această cauză.


Curtea a luat act de reglementarea amiabilă semnată de părți și a radiat cererea de pe rolul său.


În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către N. Malanciuc, avocat din Chișinău.


***


În cauza Lipcan c. Moldovei, printr-o decizie din 24 decembrie 2007, judecătoria Călărași a confirmat tranzacția de împăcare dintre reclamantul Ioan Lipcan și Consiliul Local Călărași, privind repararea prejudiciului material în urma confiscării bunurilor familiei reclamantului în anul 1940. Potrivit acestei tranzacții, consiliul local urma să achite suma de 521,811 lei.


La o dată nespecificată, reclamantul a inițiat o acțiune de încasare a dobânzilor de întârziere în urma neexecutării hotărârii din 24 decembrie 2007. La 29 ianuarie 2008, judecătoria Călărași

a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. La 10 aprilie 2008, soluția instanței inferioare a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău.


Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2008 a fost admisă cererea de revizuire a consiliului local Călărași, casată hotărârea din 24 decembrie 2007 și cauza a fost trimisă la rejudecare.


Invocând violarea art. 13 CEDO, reclamantul s-a plâns Curții de respingerea a cererii de încasare a intereselor moratorii calculate pentru perioada de neexecutare a hotărârii din 24 decembrie 2007. De asemenea, el s-a mai plâns că la 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Chișinău a examinat cauza în lipsa acestuia.


Comunicând cererea Guvernului, Curtea a considerat necesar să abordeze chestiunea dacă a existat o violare a art. 6 și a art.1 din Protocolul nr. 1 CEDO, în urma neexecutării hotărârii din 24 decembrie 2007. Guvernul a informat Curtea că hotărârea din 24 decembrie 2007 a fost anulată la 28 octombrie 2008, că reclamantul a invocat doar o singură pretenție în temeiul art. 13 CEDO și că nu s-a plâns de neexecutarea unei hotărâri definitive. Reclamantul a răspuns că anularea hotărârii din 24 decembrie 2007 este una abuzivă, iar a doua parte a argumentării Guvernului a lăsat-o fără răspuns.


Curtea a notat că hotărârea definitivă din 24 decembrie 2007 în favoarea reclamantului a fost anulată la 28 octombrie 2008. În acest sens, a reținut că anularea hotărârii definitive din 24 decembrie 2007 a fost obiectul unei alte cereri în fața Curții (Lipcan c. Moldovei, cererea nr. 22720/09). Având în vedere această constatare, Curtea poate să se pronunțe doar dacă neexecutarea hotărârii din 24 decembrie 2007 pe perioada până la anularea acesteia la 28 octombrie 2008, este compatibilă cu dispozițiile Convenției.


Având în vedere jurisprudența Curții în această materie (a se vedea Nedelcov c. Moldovei (dec.), nr. 19261/05, 27 ianuarie 2009; Osoian c. Moldovei (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006; Timofeiev c. Rusiei, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003; etc.), Curtea a considerat că perioada neexecutării nu este una irezonabilă și a declarat această plângere nefondată.


În ceea ce privește plângerea în sensul art. 13 CEDO, Curtea a reținut că o persoană poate să se plângă de violarea acestui articol, doar în cazul în care se pretinde a fi victimă a unui drept protejat de Convenție (a se vedea Boyle și Rice c. Royaume-Uni, 27 aprilie 1988, § 52, seria A nr. 131; Voyager Limited c. Turciei (dec.), nr. 35045/97, 4 septembrie 2001; Ivison c. Regatului Unit (dec.), nr. 39030/97, 16 aprilie 2002; și Petersen c. Germaniei (dec.), nr. 38282/97 și 68891/01, 12 ianuarie 2006).


Curtea a constatat că art. 13 CEDO nu este aplicabil în această cauză și a a declarat, în unanimitate, cererea inadmisibilă.


În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către L. Osoian, avocat din Chișinău.