La 13 decembrie 2011 CtEDO a pronunțat hotărârile Ojog și alții c. Moldovei (cererea nr. 1988/06) și Burea și alții c. Moldovei (cererile nr. 55349/07, 16968/09, 19750/09, 32465/09 și 39377/09).


***


În cauza Ojog și alții c. Moldovei, reclamanții, Ojog Ludmila, Roibu Valeria, Roibu Mihail, Roibu Dragoș și Ojog Igor, sunt acționari ai unei societăți pe acțiuni private. Ei au inițiat o procedură de insolvabilitate solicitând distribuirea bunurilor între acționari.


Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 3 martie 2004, bunurile companiei au fost distribuite între acționari. După patru încercări de redeschidere a procedurilor, la 20 iulie 2005 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire înaintată de persoane terțe și a casat decizia din 3 martie 2004, cauza fiind trimisă la rejudecare. În cadrul procedurilor redeschise, la 14 iulie 2006 Curtea de Apel Economică a respins cererea reclamanților ca nefondată. Această decizie a fost menținută la 25 ianuarie 2007 de către Curtea Supremă de Justiție.


În fața Curții, reclamanții s-au plâns că prin casarea deciziei lor finale în urma revizuirii a fost violat art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO. Ei au invocat că procedura de revizuire inițiată de terțele persoane reprezenta un apel deghizat, deoarece unicul scop al acestora era de a obține o rejudecare a cauzei. Guvernul a obiectat și a notat că această revizuire era necesară pentru a corecta unele grave erori judiciare.


Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO. Ea a notat că Guvernul a argumentat justificarea revizuirii pe motivul necitării pârâților și competenței incorecte. Totuși, Curtea a observat că în decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iulie 2005 nu sunt reținute motivele invocate de Guvern. În contrar, Curtea Supremă de Justiție a reținut alte motive pentru admiterea revizuirii. În final, Curtea a acordat importanță deosebită faptului că cererile de revizuire înaintate de aceeași pârâți au fost respinse de trei ori de același complet până la admiterea revizuirii respective după trei ani de zile după devenirea definitivă a deciziei în cauză.


Reclamanții au solicitat Curții să rezerve chestiunea reparării prejudiciului în sensul art. 41 CEDO, deoarece având în vedere specificul procedurii de insolvabilitate, era imposibil pentru ei să evalueze prejudiciul material și moral.


Curtea a reținut că chestiunea aplicabilității art. 41 CEDO nu este gata pentru decizie și a rezervat-o.


***


În cauza Burea și alții c. Moldovei, reclamanții sunt Victor Burea, Veaceslav Platonov, Anatolie Ionaș, Ion Berliba și Eugeniu Melnic. Cererea celui de-al treilea reclamant este înaintată și împotriva Federației Ruse.


A. cererea nr. 55349/07, M. Burea


Printr-o decizie definitivă din 16 septembrie 2004, judecătoria Edineț a pronunțat în favoarea reclamantului o hotărâre prin care a obligat autoritățile locale să achite 39,400 lei în folosul reclamantului cu titlu de prejudiciu material în rezultatul confiscării bunurilor ce au aparținut familie sale în anul 1940. La 18 decembrie 2007, reclamantul a primit suma respectivă, hotărârea definitivă fiind executată.


B. cererea nr. 16968/09 și 19750/09, Veaceslav Platonov și Anatolie Ionaș


Prin deciziile definitive din 15 și 28 octombrie 2008, Curtea Supremă de Justiție a obligat autoritățile locale din Chișinău să acorde acestora o locuință. La 29 ianuarie 2010, Consiliul Municipal a adoptat o decizie de atribuire a locuinței celor doi reclamanți. Deciziile definitive fiind astfel executate.


C. cererea nr. 32465/09, Ion Berliba


Printr-o hotărâre definitivă din 27 septembrie 2007, judecătoria Edineț a obligat autoritățile locale să achite reclamantului 148,000 lei cu titlu de prejudiciu material în urma confiscării bunurilor familie sale în anul 1940. La 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Bălți a obligat autoritățile locale să mai achite suplimentar 15,540 lei cu titlu de dobânzi de întârziere. La 22 aprilie 2008 și 3 iulie 2009, reclamantul a primit sumele 48,840 lei și 114,700 lei.


D. cererea nr. 39377/09, M. Melnic


Printr-o hotărâre definitivă din 29 mai 2008, judecătoria Briceni a obligat autoritățile locale să achite reclamantului 153,150 lei cu titlu de prejudiciu material în urma confiscării bunurilor familie sale în anul 1940. La 6 august 2009, reclamantul a primit această sumă.


La o dată nespecificată, reclamantul a depus o acțiune de încasare a dobânzilor de întârziere pentru tergiversarea executării hotărârii din 29 mai 2008. Printr-o decizie definitivă din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Bălți a respins acțiunea ca nefondată.


În fața Curții reclamanții s-au plâns că în urma neexecutării hotărârilor definitive în favoarea lor, le-a fost încălcat drepturile garantate de art. 6 § 1 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.


Curtea a notat că hotărârile definitive în favoarea reclamanților nu a fost executate pentru o perioadă cuprinsă între 13 și 39 luni. Curtea a reiterat sa poziția în legătură cu executarea tardivă a hotărârilor judecătorești definitive pe cauze similare (Prodan c. Moldovei, nr. 49806/99, § 56 și 62, CEDH 2004 III; Sîrbu și alții c Moldovei, nr. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 și 73973/01, § 40, 15 iunie 2004; Bourdov c. Rusiei, nr. 59498/00, § 34, CEDH 2002-III; Lupacescu și alții c. Moldovei, nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03, 31976/03, 13681/03, și 32759/03, § 24, 21 martie 2006;).


Prin urmare, Curtea a constatat că în urma executării tardive a hotărârilor judecătorești definitive în favoarea reclamanților a existat o violare a art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.


Curtea a mai constatat că a existat o violare a art. 13 CEDO în privința cererii nr. 39377/09.


Primul reclamant nu a prezentat careva pretenții de satisfacție echitabilă, în consecință Curtea nu a acordat nici o sumă în acest sens. Cel de-al doilea reclamant a solicitat suma de 24,723 MDL (1473 EUR) cu titlu de prejudiciu material. Această sumă reprezintă dobânda de întârziere pentru perioada neexecutării deciziei interne definitive. Curtea a acordat reclamantului 1,473 EUR cu titlu de prejudiciu material.


Curtea a mai acordat dlui M. Burea 2,400 EUR cu titlu de prejudiciu moral, reclamanților Veaceslav Platonov și Anatolie Ionaș – câte 800 EUR cu titlu de prejudiciu moral și câte 100 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli, iar dlui Ion Berliba – EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral și UR 100 cu titlu de costuri și cheltuieli.


În fața Curții primul reclamant a fost reprezentat de către V. Marcu, avocat din Edineț, al doilea și al treilea reclamant de către A. Bâzgu, iar al cincilea reclamant de către N. Mardari, avocat din Chișinău.