În luna octombrie CtEDO a făcut publice următoarele decizii: Donciu c. Moldovei (cererea nr. 488/07), Iudin c. Moldovei (cererea nr. 7347/04), Iordăchescu c. Moldovei (cererea nr. 13980/08), Mogoreanu c. Moldovei (cererea nr. 10199/05), Proțap c. Moldovei (cererea nr. 29012/06), Paerele c. Moldovei (cererea nr. 14704/07), Fedotov c. Moldovei (cererea nr. 23934/04) și Tropoțel c. Moldovei (cererea nr. 24219/05).


***


În cauza Donciu c. Moldovei, reclamantul Anatolie Donciu la 18 aprilie 2006 a fost implicat într-un mic accident rutier în Chișinău. Potrivit raportului poliției rutiere, mașina sa a fost implicată într-o coliziune, după ce nu a cedat prioritate unei mașini care venea din partea dreaptă la o intersecție fără semne de circulație rutieră. Ca rezultat, au fost inițiate proceduri administrative împotriva reclamantului pentru încălcarea Regulamentului de Circulație Rutieră.


Examinarea cauzei a avut loc la Judecătoria Centru la 16 iunie 2006, în timpul căreia reclamantul a susținut că a existat un semn de circulație rutieră la intersecție. Potrivit acelui semn celălalt autovehicul implicat în accident trebuia să ofere prioritate. Instanța a respins argumentele reclamantului și l-a găsit responsabil pentru accident, obligând să plătească o amendă de 300 de lei moldovenești.


Reclamantul a formulat un recurs în care a invocat că nu a avut posibilitatea de a audia reprezentantul Poliției Rutiere care a investigat accidentul.


La 10 iulie 2006, la Curtea de Apel Chișinău a examinat recursul fără participarea reclamantului și recursul a fost respins, fără nici o motivare suplimentară.


După comunicarea prezentei cauze către Guvern, Procuratura Generală a depus o cerere de revizuire, la cererea Agentului Guvernamental.


La 27 iulie 2010, Curtea de Apel Chișinău a casat decizia din 10 iulie 2006 și a admis revizuirea pe motiv că reclamantul nu a participat la examinarea cauzei.


În fața Curții reclamantul s-a plâns în sensul art. 6 CEDO că procedurile au fost inechitabile deoarece recursul său a fost examinat în lipsa sa.


La 26 mai 2011 Curtea a primit o declarație unilaterală de la Guvernul Moldovei prin care acesta a recunoscut că a existat o violare a art. 6 § 1 CEDO și a propus suma de EUR 1,500 cu titlu de orice prejudiciu în scopul reglementării amiabile. La 5 septembrie 2011 Curtea a primit acceptul reclamantului la declarația unilaterală a Guvernului Moldovei.


Curtea a luat act de reglementarea amiabilă a părților și a decis să scoată cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 CEDO.


***


În cauza Iudin c. Moldovei, reclamantul Alexandr Iudin în perioada 2002 și 2004 a fost deținut în arest preventiv la Penitenciarul nr. 3, unde, potrivit acestuia, condițiile de detenție erau inumane și degradante. În special, celulele erau supraaglomerate, iar deținuții trebuiau să se rânduiască pentru a dormi. Celulele erau murdare și infectate cu paraziți.
Reclamantul s-a plâns de condițiile precare de detenție la numeroase autorități de stat, inclusiv la Procuratura Generală. Într-o scrisoare din 15 ianuarie 2004 Procuratura Generală a admis că închisoarea în cauză era supraaglomerată.


În fața Curții reclamantul s-a plâns în temeiul art. 3 CEDO despre condițiile inumane și degradante în care era deținut în Penitenciarul nr. 3. De asemenea, el s-a plâns, fără a oferi detalii, despre pretinsa încălcare a drepturilor sale garantate de art. 5 CEDO.


La 22 martie 2011 Guvernul Moldovei a propus să facă o declarație unilaterală prin care a recunoscut că a existat o violare a art. 3 CEDO și este gata să achite reclamantului suma de EUR 3,000 cu titlu de orice prejudiciu.


Reclamantul nu a acceptat propunerea Guvernului, deoarece a considerat că suma propusă este insuficientă. Curtea a considerat că suma propusă de Guvern este rezonabilă și a scos cererea de pe rolul său.


În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către E. Iudin.


***


În cauza Iordăchescu c. Moldovei, reclamantul Vitalie Iordăchescu, ca și reclamanții din hotărârea Olaru și alții c. Moldovei, s-a plâns de neexecutarea unei hotărâri definitive în favoarea de acordare a spațiului locativ.


La 27 mai și 24 august 2011, Curtea a primit declarațiile de reglementare amiabilă semnate de părți. Potrivit acestora, Guvernul Moldovei s-a obligat să achite reclamantului suma de EUR 2 200 și să-i acorde cel târziu la 31 decembrie 2012 acestuia spațiu locativ.


Curtea a luat act de reglementarea amiabilă și a radiat cererea de pe rolul său.


***


În cauza Mogoreanu c. Moldovei, reclamanta Valentina Mogoreanu invocând violarea art. 6 § 1 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO s-a plâns de neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive a judecătoriei Bălți din 18 februarie 2000. Conform hotărârii autoritățile naționale urmau să evacueze într-o altă locuință persoanele ce locuiau în casa reclamantei. Această casă a fost confiscată de la părinții reclamantei în anul 1945 de autoritățile sovietice și a fost restituită reclamantei în anul 1990.


Cererea a fost comunicată Guvernului Moldovei care a transmis Curții o declarație unilaterală în scopul reglementării amiabile. Această declarație a fost expediată reclamantei fiind invitată să-și prezinte comentariile la propunerea Guvernului. Reclamanta nu a răspuns la scrisoarea Grefei.


Printr-o scrisoare recomandată cu dovada de primire din 16 martie 2009 Curtea a atenționat reclamanta că termenul de prezentare a pretențiilor a expirat, iar ultima nu a cerut prelungirea acestuia. Nici la această scrisoare reclamanta nu a răspuns.


În lumina celor expuse Curtea a considerat că reclamanta nu mai dorește menținerea cererii sale și a scos-o de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 CEDO.


În fața Curții reclamanta a fost reprezentată de către V. Onoico.


***


În cauza Proțap c. Moldovei, reclamantul Iurie Proțap, asemenea hotărârii pilot Olaru și alții c. Moldovei, s-a plâns de neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive în favoarea sa prin care autoritățile naționale au fost obligate să-i acorde spațiu locativ. Reclamantul a invocat violarea art. 6 CEDO și a Protocolului nr. 1 CEDO.


La 27 mai 2011, Guvernul a făcut o declarație unilaterală prin care a recunoscut că există o violare a art. 6 CEDO și a art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO și a propus să-i acorde reclamantului suma de EUR 2, 500 cu titlu de orice prejudiciu, precum și să-i acorde spațiu locativ până la data de 31 decembrie 2012.


Potrivit unei scrisori din 23 august 2011, reclamantul și-a exprimat acordul la propunerea Guvernului și a invitat Curtea să radieze cererea de pe rolul său. Curtea a luat act de reglementarea amiabilă și scos cererea de pe rol.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către V. Onoico, avocat din Bălți.


***


În cauza Paerele c. Moldovei, reclamanta Maria Paerele la 27 octombrie 2003 a cumpărat un lot de teren de la V.C. și după ce a obținut autorizația necesară a inițiat construcția casei pe acest teren. Acest lot a fost vândut lui V.C. de către Consiliul municipal Chișinău câteva luni mai târziu.


La o dată nespecificată Cancelaria de Stat a contestat decizia Consiliului de a vinde lotul din speță lui V.C.


La 31 octombrie 2006 Curtea de Apel Chișinău a anulat decizia Consiliului municipal de a vinde lotul de teren, deoarece nu a fost petrecută licitația. Reclamanta a fost somată că a avut loc un proces de judecată și în ianuarie 2007 a depus un recurs la Curtea Supremă de Justiție.


La 21 februarie 2007 Curtea Supremă de Justiție a examinat recursul în lipsa reclamantei și l-a respins.


În fața Curții reclamanta a invocat violarea art. 6 CEDO deoarece procesul a fost inechitabil, adică ea nu a avut oportunitatea de a se apăra prompt, prin a se prezenta în instanță și să-și susțină poziția. De asemenea ea s-a plâns că în rezultatul procesului inechitabil drepturile sale garantate de art.1 Protocolul 1 CEDO au fost violate. În final, reclamanta a notat că ea nu dispus de un remediu efectiv în sensul art. 13 CEDO împotriva violărilor descrise mai sus.


La 11 mai 2011 observațiile Guvernului Moldovei au fost expediate reprezentantului reclamantei, care a fost invitată să comenteze observațiile precum și să expedieze pretențiile de satisfacție echitabilă până la 22 iunie 2011. Mai târziu, la solicitarea reclamantei, termenul a fost extins până la 16 august 2011.


La 10 august 2011 reprezentantul reclamantei a informat Curtea că reclamanta dorește să-și retragă cererea, deoarece ea continuă să fie proprietara terenului din litigiu și orice acțiune împotriva ei la nivel național este prescrisă.


Curtea a decis să radieze cererea de pe rolul său.


În fața curții reclamanta a fost reprezentată de către J. Hanganu, avocat din Chișinău.


***


În cauza Fedotov c. Moldovei, reclamanta Elena Fedotov a fost angajată a Departamentului Instituțiilor Penitenciare. La 28 noiembrie 1998, ea s-a pensionat, iar pensia a fost fixată în mărime de 202,14 lei MDL. La o dată necunoscută, reclamanta a acționat Departamentul în judecată solicitând majorarea pensiei sale.


La 11 iunie 1999, judecătoria Buiucani a admis acțiunea reclamantei și a obligat departamentul să achite o pensie de 289,81 lei. Hotărârea a devenit definitivă. La 1 iulie 1999, instanța a emis un titlu executoriu.


La 31 mai 2000 Guvernul a adoptat o decizie prin care pensia reclamantei a fost stabilită la o dată nespecificată în sumă de 306,21 lei MDL.


Potrivit viramentelor, reclamanta a primit sumele cu titlu de datorii la pensie. Ultimul virament a fost efectuat la 24 mai 2001.


În fața Curții, invocând art. 6 § 1 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO reclamanta s-a plâns de neexecutarea hotărârii judecătorești din 11 iunie 1999. În sensul art. 13 CEDO combinat cu art. 13 ea s-a plâns de absența unui recurs intern efectiv în vederea obținerii executării hotărârii în cauză. În final, reclamanta pretinde violarea art. 14 CEDO că a fost victima unui tratament discriminatoriu, deoarece este de origine ucraineană.


Guvernul Moldovei a prezentat Curții documentele confirmative că transferul sumelor a fost efectuat cu titlu de pensie și în aceste circumstanțe a susținut că reclamanta și-a pierdut statutul de victimă în sensul Convenției.


Curtea constatat că cererea reclamantei este depusă tardiv, la 25 mai 2004, și a radiat-o de pe rolul său în temeiul art. 35 § 1 și 4 CEDO.


***


În cauza Tropoțel c. Moldovei, reclamanți sunt Gheorghe și Ion Tropoțel. Potrivit unei scrisori din 6 iulie 2007, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că primul reclamant a decedat.


După moartea tatălui și a mamei sale în anul 2004, cel de ai doilea reclamant, minor la acel moment, a fost plasat sub tutela primului reclamant.


La o dată nespecificată, primul reclamant a depus în numele copilului său o acțiune civilă de despăgubire și restituire a unui lot de teren împotriva a trei persoane. El a pretins că pârâții au demolat casa care cândva a aparținut părinților celui de-al doilea reclamant.


La 30 martie 2005 judecătoria Glodeni a respins cererea ca nefondată. Curtea de Apel Bălți a trimis cauza la rejudecare în prima instanță motivând că cel de-al doilea reclamant nu a fost implicat în proces.


La 13 decembrie 2006 judecătoria Glodeni a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins acțiunea ca nefondată. Ea a constatat că casa litigioasă a fost demolată de tatăl celui de-al doilea reclamant. În ceea ce privește lotul de teren, instanța a menționat că până la moment acesta se află în proprietatea celui de-al doilea reclamant și a fratelui său. Totodată, instanța l-a scutit pe cel de-al doilea reclamant de la plata taxei de stat.


La 12 februarie 2007, cel de-al doilea reclamant a depus apel. El a solicitat să fie scutit de la plata taxei de stat pentru depunerea apelului invocând situația materială precară și că este elev.


La 19 aprilie 2007, Curtea de Apel Bălți a respins apelul ca nefondat.


La 3 septembrie 2007, cel de-al doilea reclamant a depus un recurs solicitând, de asemenea, scutirea de la plata taxei de stat pentru examinarea recursului.


Printr-o scrisoare datată cu aceeași zi Curtea Supremă de Justiție a restituit recursul reclamantului pe motiv că nu a achitat taxa de stat în valoarea de 270 lei.


La 26 aprilie 2004, șeful adjunct al Direcției educației, tineretului și sportului din raionul Glodeni a depus în interesele celui de-al doilea reclamant și a fratelui său o plângere la procuratură. El a denunțat demolarea casei în litigiu de către unul din pârâții menționați în acțiunea civilă a reclamantului.


În final, procurorul A.T. a emis la 13 septembrie 2006 o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale pe motivul neîntrunirii elementelor componenței de infracțiune.


La 13 martie 2007, reprezentantul reclamanților a depus o plângere la judecătorul de instrucție solicitând anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale. La 20 martie 2007, judecătoria Glodeni printr-o încheiere a obligat procurorul ierarhic superior să reia urmărirea penală cu respectarea procedurii.


Soarta acestui dosar până la moment este necunoscută.


În fața Curții, invocând violarea art. 5, 6 și 13 CEDO reclamanții s-au plâns de refuzul procuraturii de a intenta proceduri penale în ceea ce privește demolarea casei părinților celui de-al doilea reclamant. Totodată, ei au pretins că nu au fost informați la timp despre ordonanța de neîncepere a urmăririi penale. Ei s-au mai plâns în temeiul art. 6 § 1 CEDO că le-a fost violat dreptul de acces la o instanță, precum și de încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.


La 20 aprilie 2011 Guvernul Moldovei a informat Curtea că dorește să formuleze o declarație unilaterală prin care a recunoscut violarea art. 6 § 1 CEDO în ceea ce privește refuzul Curții Supreme de Justiție de a examina cererea de recurs din cauza neachitării taxei de stat și cu acest scop a propus să achite celui de-al doilea reclamant suma de EUR 2, 000 cu titlu de orice prejudiciu.


La 8 iunie 2011 reclamantul nu a acceptat propunerea Guvernului, deoarece a considerat că suma propusă este insuficientă.


Curtea a considerat că suma propusă de Guvern este rezonabilă și a scos acest capăt de cerere de pe rolul său. În rest cererea a fost declarată inadmisibilă.


În fața Curții reclamanții au fost reprezentați de către Ala Tropoțel.