În luna martie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat următoarele cereri Guvernului Moldovei: Voltman c. Moldovei (cererea nr. 31052/04), Talmazan c. Moldovei (cererea nr. 13605/08), Străisteanu c. Moldovei (cererea nr. 18928/08), Graur c. Moldovei (cererea nr. 13119/08), Uniunea Inventatorilor și Raționalizatorilor „Inovatorul” și Uniunea Societăților Tehnico-Științifice c. Moldovei (cererea nr. 11955/07), Matcenco c. Moldovei și Rusiei (cererea nr. 10094/10) și Mozer c. Moldovei și Rusiei (cererea nr. 11138/10).
***
În cauza Voltman c. Moldovei, reclamanții, Svetlana și Vladimir VOLTMAN, erau reclamanți la nivel național și la 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat o decizie, prin care cererea reclamanților a fost respinsă. Partea motivată a deciziei urma a fi redactată ulterior. Recursul preliminar al reclamanților din 15 decembrie 2003, în care era indicat că partea motivată a cererii va fi depusă după ce va fi redactat textul integral al deciziei, a fost respins de Curtea Supremă de Justiție la 4 februarie 2004 ca neîntemeiat.
La 10 februarie 2004, reclamanții au primit partea motivată a deciziei din 11 decembrie 2003 și, în aceeași zi, au depus un recurs motivat la Curtea Supremă a Justiției. La 25 februarie 2004, instanța a respins recursul, aplicând principiul res judicata.
În fața Curții, reclamanții au invocat violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că au fost privați de posibilitatea de a prezenta cazul lor în întregime la Curtea Supremă de Justiție și că judecătorii au fost imparțiali; violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), deoarece nu au dispus de vreun recurs efectiv pentru a aduce recursul lor să fie examinat de Curtea Supremă de Justiție și violarea art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO (protecția proprietății).
Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarea întrebare:
A existat oare violarea art. 6 § 1 CEDO? În special, a existat vreo ingerință în dreptul reclamanților de acces la o instanță de judecată și dacă da, a fost aceasta oare justificată potrivit principiilor art. 6 CEDO?
În fața Curții, reclamanții sunt reprezentați de către dl Veaceslav ȚURCAN, avocat din Chișinău.
***
În cauza Talmazan c. Moldovei, reclamantul, Oleg TALMAZAN, a fost arestat la 5 martie 2004, în urma pornirii unui dosar penal în 1998, pe motiv de fraudare a unei bănci. Reclamantul a fost deținut în centrul de detenție al CCCEC. La 27 martie și 8 aprilie 2004, reclamantul și-a pierdut cunoștința, iar medicii de la urgență au constatat că a suferit infarct miocardic ambele ori. La 6 mai 2004, reclamantul a fost eliberat, iar la 7 mai 2004, el a solicitat asistență de la Institutul de Cardiologie din Chișinău.
Urmărirea penală a fost inițiată la 29 august 1998 și finisată în iulie 2004. Dosarul penal a fost transmis în instanța de fond la 21 iulie 2004. Instanța de drept comun a pronunțat sentința la 25 decembrie 2006, instanța de apel a adoptat decizia sa la 25 aprilie 2007, iar la 23 octombrie 2007, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia Curții de Apel și a trimis cauza la rejudecare. Dosarul este pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
În fața Curții, reclamantul a pretins violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiții proaste de detenție și de neacordare a asistenței medicale adecvate, violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv de durată excesivă a procedurilor și pentru că a fost lipsit de timp și facilități necesare pentru a-și pregăti apărarea.
Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:
1. A existat oare violarea art. 3 CEDO în această cauză? În special
(a) a fost oare reclamantul deținut în condiții de detenție incompatibile cu cerințele art. 3 CEDO?
(b) a primit oare reclamantul asistența medicală pe perioada detenției?
2. A existat oare violarea art. 6 § 1 CEDO? În special, a fost încălcată oare cerința termenului rezonabil în cadrul procedurilor în cauza reclamantului?
3. A existat oare violarea art. 6 § 3 CEDO? În special, au beneficiat oare reclamantul și avocatul său de „timp și facilități adecvate” pentru pregătirea apărării lor?
Reclamantul este reprezentat la CtEDO de dl Roman ZADOINOV, avocat din Chișinău
***
În cauza Străisteanu c. Moldovei, reclamantul, Gheorghe STRÄ‚ISTEANU, între 14 septembrie 2006 și 17 aprilie 2008, a fost deținut în Închisoarea nr. 3 din Chișinău. În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiții de detenție inumane din Închisoarea nr. 3, precum și violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de durată excesivă a procedurilor penale împotriva sa.
Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:
1. Există oare o violare a art. 3 CEDO în privința condițiilor în care reclamantul a fost deținut în închisoarea nr. 3?
2. Faptele acestei cauze relevă oare o „problemă sistemică”, astfel încât deficiențele legislației naționale și/sau a practicii ar putea să genereze numeroase cereri similare?
3. A existat oare violarea art. 6 § 1 CEDO în privința cerinței termenului rezonabil în cadrul procedurilor în cauza reclamantului?
Guvernul Moldovei a fost invitat să prezinte copia întregului dosar penal împotriva reclamantului.
***
În cauza Graur c. Moldovei, reclamanta, Ala GRAUR, este o minoră care suferă de o boală mintală gravă. Mama reclamantei pretinde că, la 13 septembrie 2006, reclamanta a fost violată de G.P. și V.D. Expertiza medicală din 15 septembrie 2006 a constatat că reclamanta a fost violată și bătută. În urma cererii mamei reclamantei, procuratura a inițiat urmărirea penală doar împotriva lui G.P., care avea 16 ani împliniți la acel moment.
La 2 februarie 2007, Judecătoria Orhei a constatat că G.P. a violat reclamanta și, având în vedere vârsta acestuia, i-a aplicat o sentință de privațiune de libertate de 3 ani cu suspendare. Instanța l-a obligat pe G.P. să achite reclamantei MDL 3,000 cu titlu de daune morale, sumă care a fost solicitată de mama reclamantei. Instanța nu a audiat martorii ceruți de mama reclamantei, care a mai insistat că fiica sa a fost violată de 2 persoane.
Mama reclamantei a depus apel, invocând că instanța inferioară nu a audiat martorii solicitați de ea și solicitând MDL 30,000 pentru daune morale și MDL 2,000 pentru daune materiale, deoarece ea a fost mințită de către procuror care i-ar fi spus că putea solicita cel mult MDL 3,000 pentru prejudicii în fața instanței. Hotărârea primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău la 5 iunie 2007 și de Curtea Supremă de Justiție la 31 octombrie 2007.
Potrivit art. 171 CP, violul este sancționat printr-o pedeapsă privativă de libertate între 3 și 5 ani. Aceeași infracțiune comisă împotriva unui minor de către 2 sau mai multe persoane este sancționată cu privațiune de libertate între 5 și 15 ani. Art. 70 CP prevede că, în cazul unui minor, sentința se stabilește împărțind în jumătate termenul maximal prevăzut pentru acel tip de infracțiune.
În fața Curții, reclamanta a invocat violarea art. 6 (dreptul la un proces echitabil) și a art. 13 (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de inechitate a procedurilor penale împotriva violatorului său, în special faptul că procuratura nu a investigat adecvat cazul în privința celui de-al doilea violator, instanțele de judecată nu au audiat martorii săi și că pedeapsa stabilită lui G.P. este inadecvată.
Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:
1. Și-au respectat oare autoritățile obligațiile pozitive de asigurare a identificării și pedepsirii persoanelor pretinse vinovate de viol și maltratare a reclamantei, după cum este cerut de art. 3 și/sau 8 CEDO?
2. Sentința stabilită lui G.P. a avut oare un efect suficient de intimidare încât să prevină survenirea unor infracțiuni similare în viitor?
Reclamanta este reprezentată în fața Curții de către dl Ștefan URÎTU.
***
În cauza Uniunea Inventatorilor și Raționalizatorilor „Inovatorul” și Uniunea Societăților Tehnico-Științifice c. Moldovei, reclamantele sunt organizații din Chișinău, care au invocat la CtEDO violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) în urma anulării unei hotărâri judecătorești irevocabile din 23 octombrie 1997, prin care instanțele economice au recunoscut dreptul de proprietate al organizațiilor reclamante la un imobil, și în urma redeschiderii procedurilor. Reclamantele au mai pretins violarea art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO, deoarece după ce imobilul menționat a constituit obiectul unui litigiu, printr-o decizie irevocabilă din 23 iulie 2008, Curtea Supremă de Justiție a recunoscut că a avut loc o ingerință nejustificată în dreptul de proprietate ale reclamantelor, dar nu a acordat vreo compensație.
Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:
1. Este oare suficientă simpla constatare, de către Curtea Supremă de Justiție, a violării principiului securității raporturilor juridice, pentru ca organizațiile reclamante să piardă calitatea lor de victimă, în absența unei despăgubiri?
2. Admiterea cererii de revizuire a hotărârii irevocabile din 23 octombrie 1997 în favoarea reclamantelor, a constituit oare o încălcare a drepturilor garantate de art. 6 § 1 CEDO și art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO?
Organizațiile reclamante sunt reprezentate în fața Curții de către dl Gheorghe AVORNIC, avocat din Chișinău.
***
În cauza Matcenco c. Moldovei și Rusiei, reclamantul, Iurie MATCENCO, este cetățean moldovean care locuiește la Bender. La 1 septembrie 2009, reclamantul a fost arestat de către miliția autoproclamatei republici transnistrene, fiind suspectat de fraudă și deținut în închisoarea nr. 3 din Tiraspol.
În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv că a fost maltratat de miliția transnistreană și supus executării false cu scopul autodenunțării și deoarece nu i s-a acordat asistență medicală adecvată. Reclamantul a mai pretins violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), deoarece a fost lipsit de asistența unui avocat din ziua arestării; a art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieții private și de familie), deoarece nu i s-a permis să-și vadă familia timp de câteva luni de zile și violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), fără a aduce mai multe detalii.
Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:
Privind admisibilitatea
1. Se află oare reclamantul sub jurisdicția Moldovei și/sau a Rusiei, în sensul art. 1 CEDO, după cum a fost interpretat de Curte, printre altele, în cauza Ilașcu și Alții c. Moldovei și Rusiei (cererea nr. 48787/99) având în vedere circumstanțele prezentei cauze?
În special, având în vedere cauza Ilașcu și Alții, poate oare fi angajată responsabilitatea Guvernelor pârâte prin CEDO prin prisma obligațiilor pozitive de a asigura drepturile reclamantului garantate de CEDO?
Au avut oare loc evoluții după cauza Ilașcu și Alții, care ar putea afecta responsabilitatea căruiva stat membru?
Privind fondul cauzei
2. A avut oare loc violarea art. 3 CEDO în rezultatul pretinsei maltratări a reclamantului pe perioada arestului său? I-a fost acordată oare reclamantului asistență medicală adecvată?
3. A avut loc oare violarea art. 5 CEDO? În special, a avut oare reclamantul posibilitatea să fie asistat de un avocat ales de el pe perioada detenției?
4. A existat oare violarea art. 8 CEDO în rezultatul refuzului de a-i permite reclamantului să primească vizite din partea rudelor?
5. A dispus oare reclamantul de vreun recurs efectiv în privința plângerilor sale privind violarea art. 3, 5 și 8 CEDO, după cum este cerut de art. 13 CEDO?
Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dra Doina STRÄ‚ISTEANU, dl Alexandru ZUBCO și dl Ion MANOLE, din partea ONG Promo-LEX din Chișinău.
***
În cauza Mozer c. Moldovei și Rusiei, reclamantul, Boris MOZER, este cetățean moldovean care locuiește la Tiraspol. La 24 noiembrie 2008, reclamantul a fost arestat de către miliția autoproclamatei republici transnistrene, fiind acuzat de fraudarea companiei pentru care lucra.
În fața Curții, reclamantul a susținut că drepturile sale garantate de CEDO au fost violate de autoritățile Transnistriei, în timp ce Guvernele pârâte nu au întreprins măsuri efective pentru a preveni și opri aceste încălcări, contrar obligațiilor lor în virtutea art. 1 CEDO.
Reclamantul a invocat violarea art. 2 CEDO (dreptul la viață), pe motiv că viața sa este pusă sub risc, deoarece autoritățile nu-i acordă asistență medicală adecvată, el fiind bolnav de astm și având accese de sufocare; violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), deoarece nu i s-a acordat asistență medicală adecvată și este deținut și transportat în condiții inumane de detenție, fiind mutat dintr-o celulă în alta, starea sa de sănătate fiind destabilizată și mai mult. Reclamantul a mai pretins violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), deoarece el a fost arestat de persoane care nu sunt împuternicite pentr a-l aresta, arestul său a fost autorizat și prelungit de instanțe de judecată nerecunoscute și ilegale, el a fost lipsit de garanții procedurale; violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieții private și de familie), deoarece nu i s-a permis să-și vadă rudele neîntemeiat și că lor nu li s-a permis să vorbească în limba maternă (germana) în timpul întâlnirilor autorizate. Reclamantul a mai invocat violarea art. 9 CEDO (libertatea de gândire, de conștiință și de religie), pe motiv de refuz îndelungat pentru întâlnirea cu un preot și de prezență a unui gardian în timpul întâlnirii cu preotul autorizate; violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) în privința articolelor de mai sus și violarea art. 17 CEDO, deoarece guvernele pârâte au permis crearea și continuă să tolereze existența unei entități abuzive în care CEDO nu există, iar Moldova continuă să se refere la rezerva făcută la ratificarea CEDO, deși Curtea a constatat în hotărârea Ilașcu și Alții că acea rezervă nu este valabilă.
Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:
Privind admisibilitatea
1. Se află oare reclamantul sub jurisdicția Moldovei și/sau a Rusiei, în sensul art. 1 CEDO, după cum a fost interpretat de Curte, printre altele, în cauza Ilașcu și Alții c. Moldovei și Rusiei (cererea nr. 48787/99) având în vedere circumstanțele prezentei cauze?
În special, având în vedere cauza Ilașcu și Alții, poate oare fi angajată responsabilitatea Guvernelor pârâte prin CEDO prin prisma obligațiilor pozitive de a asigura drepturile reclamantului garantate de CEDO?
Au avut oare loc evoluții după cauza Ilașcu și Alții, care ar putea afecta responsabilitatea căruiva stat membru?
Privind fondul cauzei
2. A avut loc oare violarea art. 2 CEDO? În particular, a fost oare pusă sub risc viața reclamantului în rezultatul pretinsei omisiuni de a-i acorda asistență medicală adecvată?
3. A avut oare loc violarea art. 3 CEDO în această cauză? În special,
(a) i-a fost acordată oare reclamantului asistență medicală adecvată?
(b) a fost oare reclamantul deținut în condiții inumane de detenție, de asemenea, având în vedere starea sănătății sale?
4. A avut loc oare violarea art. 5 CEDO? În special,
(a) reclamantul a fost oare deținut „legal în baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”, în sensul art. 5 § 1 CEDO (a se vedea Ilașcu și Alții, § 461 și urm.)?
(b) a existat o bază legală pentru detenția reclamantului după 24 octombrie 2009 (a se vedea Boicenco c. Moldovei, § 154)?
(c) reclamantul a fost prezent la ședințele de judecată la care s-au examinat cererile de prelungire a mandatului de arest?
5. A existat oare violarea art. 8 CEDO în rezultatul refuzului de a-i permite reclamantului să primească vizite din partea rudelor și a refuzului de a le permite să vorbească în limba lor maternă pe durata vizitelor autorizate?
6. A existat oare violarea art. 9 CEDO în rezultatul refuzului de a-i permite reclamantului să primească vizite din partea preotului, precum și pretinsa prezență a gardianului în timpul întâlnirilor autorizate?
7. A dispus oare reclamantul de vreun recurs efectiv în privința plângerilor sale privind violarea art. 2, 3, 5, 8 și 9 CEDO, după cum este cerut de art. 13 CEDO?
8. A existat oare violarea art. 17 CEDO?
Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl Alexandru POSTICÄ‚, dl Pavel POSTICÄ‚ și dra Doina STRÄ‚ISTEANU, avocați din Chișinău.
