La 6 octombrie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunțat hotărârile Deservire SRL c. Moldovei (cererea nr. 17328/04), Petru Roșca c. Moldovei (cererea nr. 2638/05) și Godorozea c. Moldovei (cererea nr. 17023/05).


*  *  *


În cauza Deservire SRL c. Moldovei, compania reclamantă a fost creată în 1992, în urma divizării unei întreprinderi de stat și i-au fost alocate o parte din bunurile care aparțineau întreprinderii de stat. În decembrie 1993, autoritățile locale au pus sechestru pe bunurile companiei reclamante în vederea recuperării proprietății de stat care se pretindea a fi deținută de către aceasta. Reclamantul a solicitat returnarea proprietății sale și a indicat că el a plătit pentru bunurile sale în 1992, iar în urma refuzului autorităților locale, el a inițiat proceduri judiciare. În cadrul examinării cauzei în instanțele de judecată naționale, de 3 ori a fost dispusă rejudecarea cauzei. Procedurile de judecată au finalizat la 23 martie 1998, când Judecătoria Economică a admis parțial pretențiile companiei reclamante. Hotărârea din 23 martie 1998 nu a fost contestată și a devenit irevocabilă.


În mai 1998, Procuratura Generală a înaintat un recurs în anulare a hotărârii din 23 martie 1998 și a solicitat Curții Supreme de Justiție să redeschidă procedurile. La 3 iunie 1998, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare. Procedurile s-au finisat cu decizia Curții Supreme de Justiție din 23 octombrie 2003, prin care toate pretențiile companiei reclamante au fost respinse ca nefondate.


La 28 martie 2008, Curtea de Apel Economică a decis să intenteze procesul de insolvabilitate împotriva companiei reclamante pentru neplata datoriilor.


În fața Curții, compania reclamantă a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de durată excesivă a procedurilor și din cauza motivării insuficiente a deciziei Curții Supreme de Justiție din 23 octombrie 2003, a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății), deoarece reclamantul și-a pierdut proprietatea sa în urma hotărârilor judecătorești naționale precum și a art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de lipsă a recursurilor efective privind durata excesivă a procedurilor de judecată.


Curtea a examinat pretențiile reclamantului în temeiul art. 6 § 1 CEDO motivarea insuficientă a deciziei Curții Supreme de Justiție din 23 octombrie 2003 și în temeiul art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO și a conchis că nu dispune de materiale care ar permite să se ajungă la concluzia că există vreo aparență de violare a CEDO. Prin urmare, Curtea a considerat că această parte a cererii este în mod vădit neîntemeiată și inadmisibilă potrivit art. 35 § 3 și 4 CEDO.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat că perioada totală a procedurilor a constituit circa 9 ani, însă perioada care a fost luată în considerație prin prisma ratione temporis a început la 12 septembrie 1997 și, prin urmare, a constituit 6 ani și 41 de zile. Curtea a notat că această cauză nu a fost foarte complexă și că compania reclamantă a fost responsabilă doar de un număr relativ mic de amânări. Unele tergiversări în examinarea cauzei dispuse de instanțele de judecată rămân a fi inexplicate. Mai mult ca atât, după ce cauza a fost soluționată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, redeschiderea sa ar fi trebuit să fie operată mai degrabă pentru o determinare rapidă a unor chestiuni excepționale decât în vederea unei noi examinări de lungă durată. Prin urmare, Curtea a conchis că a existat încălcarea „termenului rezonabil” în această cauză.


Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 CEDO combinat cu art. 6 § 1 CEDO pe motiv de lipsă a recursurilor efective privind durata excesivă a procedurilor de judecată. Curtea a respins argumentul Guvernului precum că art. 192 CPC prevede expres că respectarea termenului rezonabil este verificată de instanța ierarhic superioară în procesul judecării cauzei. Curtea a notat că ea a respins deja argumente simulare în hotărârea Boboc c. Moldovei (hotărâre din 4 noiembrie 2008, § 41). Curtea a notat că compania reclamantă s-a plâns diferitor autorități, inclusiv Consiliului Superior al Magistraturii, și că o instanță de judecată a notat expres faptul duratei excesive a procedurilor, fără a accelera procedurile sau a acorda vreo compensație pentru aceasta.


Curtea a acordat reclamantului EUR 600 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,000 cu titlu de costuri și cheltuieli.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către Vitalie NAGACEVSCHI.


*  *  *


În cauza Petru Roșca c. Moldovei, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii) pe motiv de folosire excesivă a forței pe durata arestării și din cauza condițiilor de detenție după ce a fost arestat; violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), pe motiv că detenția sa a fost ilegală, că nu a fost informat prompt despre motivele arestării sale; violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că nu i-a fost permis să fie reprezentat de un avocat, deoarece nu au fost identificați și audiați 2 martori și din cauza lipsei timpului și a facilităților adecvate pentru a-și pregăti apărarea; precum și violarea art. 10 CEDO (dreptul la libertatea de exprimare) pe motiv că arestul său a fost provocat de critica lui față de partidul de guvernământ.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 și a art. 6 § 1 în colaborare cu art. 6 § 3 (c) și (d) CEDO.


Curtea a acordat reclamantului EUR 2,500 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,000 cu titlu de costuri și cheltuieli.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către Alexandru POSTICÄ‚, membru al asociației obștești Promo-Lex.


*  *  *


În cauza Godorozea c. Moldovei, reclamanta, Maria GODOROZEA, a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că Curtea Supremă de Justiție a adoptat o hotărâre în absența sa.


Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO și a acordat reclamantei EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 530 cu titlu de costuri și cheltuieli.


În fața Curții, reclamanta a fost reprezentată de către Vitalie NAGACEVSCHI.